—O iubești.
Îmi închid ochii și mă trântesc în pat. Mintea mea era în toate părțile iar gândul că încă nu am trecut peste ea, mă omoară.
—Tu în continuare o iubești James.
Voiam să tip la ea să tacă. Voiam să îi zic că nu e adevărat. Voiam să plece și să mă lase. Voiam să mă ridic din pat și să merg să beau până uit de mine.
Însă nu puteam.
Nu puteam să îmi mai ascund sentimentele. Maia are dreptate. O urăsc pentru că m-am îndrăgostit de ea, devenind un alt eu. Nu o uram pentru ce ne-a făcut. Nici măcar părinții mei nu o urau. Sora mea nici atât, care se înțelege atât de bine cu ea încât vrea să îi facă o surpriză.
Eu eram singurul care se mințea că o urăște.
—Nu înțeleg cu ce e diferită ea de celelalte.zic într-un final ceea ce gândeam cu voce tare
—E specială James. Pur si simplu. Nu trebuie să aibă un motiv.
Mă ridic in fund și-mi privesc sora
—Nu cred că vrea să mă vadă după cuvintele pe care i le-am aruncat ultima dată.zic și încă îmi vine să lovesc ceva de nervi
Maia oftează și pleacă din camera mea, lăsându-mă singur. Prima dată nu am înțeles ce se întâmplă, fiind derutat de plecarea ei bruscă. La câteva minute venise cu o hârtie în mână. M-am încruntat atunci când mi-a întins-o.
—Citește-o.spune ca mai apoi să se depărteze de mine
Iau scrisoarea în mână și o desfac, începând să citesc.
"Nu știu după cât timp citești această scrisoare, însă înseamnă că e momentul acela în care m-ai iertat. Cât timp a trecut? Câteva luni? Un an? Câțiva ani?
Nici nu mai contează cred..
Oare m-ai iertat atunci când ți-ai găsit sufletul pereche? Sau atunci când ți-ai dat seama că oricum răul a fost făcut și nu o să mă mai vezi niciodată deci.. De ce să nu mă ierți?
Nu am de unde să știu motivul pentru care m-ai iertat, însă contează că m-ai iertat. :)
Am început prost? Probabil.
Ce simți când citești ceva scris de o persoană pe care ai urât-o? Încă simți ură? Dezamăgire? Regret? Regreți ceva?
Eu cred că regret că am scris asta și mai ales, că o citești, dar dacă tot nu o să te mai văd, de ce să nu profit de ocazie să îți zic ce tu nu m-ai lăsat să-ți zic atunci când ne-am văzut ultima dată? Ultima dată... Încă mă simt rănită de cuvintele alea. Însă în sinea mea o să cred în continuare că ai spus totul la nervi și că poate totuși ai simțit ceva pentru mine, cât de mic.
Sper că nu te simți prost acum de ultima noastră conversație. Dacă te simți, bineînțeles. Dar dacă o faci, să știi că te-am înțeles. Ți-am înțeles furia. Ți-am înțeles ura. Probabil și eu as fi fost la fel. De asta acum nu te urăsc. Chiar nu o fac.
Legat de sentimentele mele..
Îmi e atât de greu să mi le exprim. Însă, ce am de pierdut? Am pierdut tot. De la mamă, la tată, la prima iubire, la cel mai bun prieten si mai ales, pe tine. Te-am pierdut pe tine.
Mă amuz știi? O persoană ca mine să aibă sentimente? Greu de crezut. Nici măcar mie nu-mi vine să cred.
Sentimente.. Mda.
Ții minte seara când eram puțin amețită și te-am întrebat dacă crezi în dragoste? Apoi ți-am povestit de suferința mea,ca mai apoi să-ți zic că nu mai cred în iubire.
M-am înșelat. Cred în iubire.
M-am îndrăgostit de tine James. M-am îndrăgostit atât de rău încât mintea mea era doar la tine. Nu puteam să fac ceva fără să mă gândesc la tine.
Atât de ironic. Toată viața am fost controlată să te urăsc însă eu am ajuns să te iubesc.
Nici nu știu când am început să simt ceva pentru tine, însă știu că prima dată când ai fost acolo pentru mine și te-ai luat la bătaie cu Aiden, am simțit ceva ce nu mai simțisem de la plecarea lui Michel din viața mea.
Sună atât de siropos. Cine ar fi crezut că aș scrie eu vreodată vreo scrisoare? :) Mai ales să-mi exprim. sentimentele.
Dar, așa m-am eliberat. Oricum nu cred că ți-aș fi putut spune toate astea în față. Îmi e greu să le scriu, dar să ți le zic.
Mă rog.
O să-ți mai scriu aici și faptul că îmi pare rău de tot răul făcut și mai ales, să-ți mulțumesc că ai depus mărturie în favoarea mea pentru a ieșii din închisoare. Să fiu sinceră, voiam să spun tot și să-mi ispășesc pedeapsa,însă când Maia a venit la mine și mi-a spus că te-a convins să nu depui plângere împotriva mea, am avut o mică speranță că poate viața are ceva pregătit ceva și pentru mine, nu doar minciuni și suferință.
Sora ta e minunată. Mereu a crezut în mine. Este atât de matură pentru vârsta ei și o am ajuns să o iubesc ca pe o soră. Ai grijă de ea!
Pentru încheierea acestei scrisori, îți doresc să fii fericit cu adevărat. Să-ți găsești un refugiu într-o persoană pe care să o iubești la fel de mult cum te iubesc eu. Ai grijă de tine James. Lasă toată ura acumulată în copilărie și fă o schimbare în viața ta. Ești un om incredibil. Știu asta. Trebuie doar să-ți dai si tu seama pentru a-ți da voie să fi fericit.
Îți mulțumesc pentru iertarea ta! "
Am lăsat scrisoarea jos și mi-am lăsat lacrimile să curgă, nepăsându-mi că Maia e chiar în fața mea.
Ea se așează lângă mine și mă strânge în brate.
Îmi dau seama că e prima dată când plâng in bratele surorii mele.
În continuare îmi las lacrimile să curgă, ea mângâindu-mi parul și șoptindu-mi că totul o să fie bine.
După câteva minute bune mă desprind din îmbrățișarea ei și îmi șterg lacrimile,privind-o
—De cât timp ai scrisoarea asta?
—Am primit-o la o lună după ce a plecat. Am ținut legătura cu ea și mi-a spus că vrea să îți trimită această scrisoare, dar să o vezi atunci când ai iertat-o. I-am promis că nu ți-o arăt mai devreme, decât în ziua când îmi vei spune mie că o ierți.
—Dacă nu ți-aș fi spus?
Maia stă și se gândește puțin ca mai apoi să zâmbească
—James, sunt fată. Îmi dau seama când un băiat are sentimente pentru cineva. Tu pur și simplu erai derutat și ranit. Știam că nu o urăști cu adevărat. Voiam doar să îți dai tu singur seama, fără să-ți influențez eu cu ceva decizia. Știam că mai devreme sau mai târziu, îți vei da seama ce simți cu adevărat.
Oftez și mă întind iar în pat
—Tu ai citit scrisoarea?o întreb curios
Începe să râdă și dă din cap.
—Și eu am plâns. Desii nu era pentru mine, faptul că fata asta îți dezvăluie sentimentele, e emoționat.
Am și râs când o citeam pentru că mi se părea incredibil ce scrie Emma acolo, eu cunoscând-o ca tipul de persoană fără sentimente, rece și rea.
Am făcut mișto de ea o tonă de timp.
—De ce nu mi-ai spus mai devreme că încă vorbești cu ea? Adică, am aflat că încă vorbești cu ea acum puțin timp, si acum aflu că vorbești încă de când a plecat.
—Pentru că încă nu îți dădusei seama că și tu o iubești și erai încărcat de ură. O ură pe care ai căpătat-o în momentul când subconștientul tău și-a dat seama de sentimentele tale, însă inima ta le refuza. Dacă ți-aș fi spus ai fi reacționat ca azi.
—Și.. De ce acum, după doi ani, mi-ai spus că vrei să o vezi?
Maia brusc devine serioasă și se ridică de pe pat. O simțeam agitată și am observat că începuse să-i tremure corpul.
—Pentru că.. Eu..
M-am ridicat din pat și așteptam să-mi zică motivul
—Mi-e dor de ea.zice repede
—Sigur nu e ăsta motivul principal. Maia, ești destul de matură încât să îmi spui adevăratul motiv, nu să mă minți.
—La fel cum si tu ești destul de matur să-ți dai seama că te-ai mințit până acum și că tu de fapt nu o urăști pe Maia, ba chiar o iubești, și îți e dor de ea.zice ea dur
Nu am înțeles inițial de ce și-a schimbat comportamentul brusc până mi-am dat seama că atunci când e pusă în gardă, schimbă subiectul.
—Nu e aceiași situație. Eu m-am mințit pe mine, tu probabil ne minți pe toți. Acum spune-mi, adevăratul motiv pentru care vrei să te duci în L.A este că vrei s-o vezi pe Emma, sau e altul?
Maia își mușcă buza și mă privește ciudat. Mi-am dat seama că încerca să-mi ascundă ceva însă știa că am prins-o, și nu mai are cum să mă mintă. Sora mea chiar nu știe să ascundă ceva,exceptând scrisoarea asta.
—Într-adevăr, vreau să o văd pe Emma pentru că m-am apropiat foarte mult de ea în ultimul timp și o consider cea mai bună prietenă a mea, însă mai e un motiv. Ai dreptate.
Se oprește. Începe să se joace cu o șuviță de păr. Mereu face așa când e nervoasa sau stresată.
—Am aplicat pentru o bursă la universitate în L. A și mi-a fost aprobată. Am fost chemată să vizitez universitatea și dacă îmi place, să depun toate actele necesare ca din toamnă să încep direct acolo.
Maia vorbea repede și mi-a fost greu să înțeleg la început tot ce-mi spunea , însă atunci când am înțeles, am rămas prost.
Sincer, mă așteptam să îmi zică că e îndrăgostită de cineva de acolo, sau că se duce la o petrecere sau nunta sau concert. Mă așteptam să-mi zică efectiv orice. Dar niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap că Maia vrea să aplice la o Universitate din L. A. Și nici măcar nu o pot zice ca ceva de viitor, pentru că ea deja a aplicat și pe lângă asta, a și intrat.
Rămân împietrit de situație și nu știam cum să reacționez. Să fiu nervos că nu mi-a spus nimic până acum? Să fiu dezamăgit că niciodată nu a vorbit cu mine despre asta? Să fiu fericit că a intrat la Universitatea pe care și-a dorit-o? Să fiu trist că micuța mea poate să plece din toamnă de lângă mine?
Mă uitam în gol și nu știam cum să reacționez. Nu știam ce să îi zic. Nu știam ce să fac. Pur și simplu nu mă simt pregătit să accept situația asta.
********
Acum cu faptul că s-au închis școlile o să încerc să scriu cât mai mult și cât mai des.
Legat de nebunia cu coronavirus, vă rog să aveți grijă și să luați toate astea în serios! România nu e atât de pregătită pentru o epidemie enormă de oameni infestați cu acest virus,și putem ajunge foarte rău.
Stați doar în casă sau dacă ieșiți, evitați cât mai mult locurile aglomerate.
Eu una nu am voie să ies din casă cauza faptului că în orașul unde stau, este un caz de coronavirus si părinții mei m-au izolat în casă :)))
Aveți grijă de voi! ❤️