Cuvintele lui Ryan nu imi ieseau din cap. Dar in final, tot ce a zis este adevarat. Eu meritam asta.
Mi-am mintit fratele in felul asta pentru atata timp, a fost cel mai rau lucru pe care l-am putut face.
Nu stiu cat timp am stat aici, dar ochii mei trebuie sa fie umflati de la atata plans.
Cine ar fi crezut ca asta o sa se termine asa?
Soneria m-a scos din gandurile mele. Oh, Doamne, Nicolle. Nu voiam sa ma vada asa, dar eram singura persoana din casa.
M-am ridicat si am deschis usa cu grija. Ea avea sacose in maini, dar am lasat-o sa le care pana m-a vazut.
-Savannah, ce ti s-a intamplat? a zis un putin preocupata.
Am inceput sa plang din nou si ea m-a imbratisat.
-Orice ar fi, iti promit ca va fi bine, a zis in timp ce plangeam pe umarul ei.
Cine ar fi crezut ca Nicolle va fi singura persoana caruia ma voi putea descarca?
-Nu, nu va fi mai bine! Ryan a plecat, Nicolle, a plecat, am tipat.
-Cum adica a plecat? Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga, Nicolle, doar stiu ca ma uraste.
-El nu te uraste, Savannah, esti sora lui.
-Ba da, o face. Si stii ce e mai rau? Ca l-am pierdut si pe Lucas.
Cat durea sa o spun, dar el m-a mintit.
-Un baiat special? Oricine ar fi, nu merita lacrimile tale.
Eu si Nicolle am petrecut ore pe canapea, vorbind. Ma puteam descarca cu ea, i-am povestit tot, nu stiu de ce am facut-o. Doar stiu ca aveam nevoie si nu regret. Nicolle ma facut sa rad din cand in cand.
Trebuia sa ii dau o sansa, este o femeie extraordinara.
~*~
Alarma nu inceta sa sune. Alarma? In vacanta? Ce naiba?
M-am trezit si eram in camera mea. Probabil am adormit si Nicolle m-a adus.
Am luat telefonul pentru a o dezactiva.
"CASA DE PE PLAJA" Ăsta este numele alarmei care ma trezit cu dorinta de a ucide pe cineva.
Asta era ziua pe care eu, Erick, Danielle si Lucas am asteptat-o atata timp.
Si acum ce? Nu i-am zis nimic lui Danielle si cu atat mai putin lui Erick. Singura cu care am vorbit dupa ce s-a intamplat, a fost Nicolle.
Unde era Ryan? Unde era Lucas? Nu puteam sa il scot pe niciunul din cap.
Sper ca Ryan nu a incercat sa ii faca rau din nou lui Lucas. Sper ca este bine.
Dupa ce mi-am facut un dus "relaxant", m-am imbracat si mi-am aranjat putin parul.
Nu mai puteam ramane aici. Asa, singura, voi merge la acea casa. Probabil nu o sa ma simt mereu comod cu Erick si Danielle, dar vreau sa ma indepartez de tot.
Am coborat si ceva mi-a atras atentia. Era o cutie alba, mare. M-am apropiat de ea si am deschis-o cu grija.
Oh, Doamne!
Asta era rochia lui Lindsay. Era perfecta. Era cea mai frumoasă rochie pe care o văzusem vreodată. Avea aprobarea mea, bineînțeles că o avea.
Nicolle a intrat in salon si mi-a zambit.
-Cum te simti? a intrebat.
-Nu ma simt bine, ca sa fiu sincera. Dar plec cu niste prieteni cateva zile, este o casa pe plaja. Mi-ar prinde bine, nu crezi?
-Normal ca da, azi vine tatal tau. Crezi ca vei fi aici?
-Oh, nu. O sa vina dupa mine.
Nicolle mi-a facut un delicios mic dejun in timp ce ii asteptam pe Erick si Danielle.
Am urcat în camera mea și m-am asigurat că am totul gata de plecare. Uit mereu ceva. Am coborât valiza și am pus-o în sufragerie.
Telefonul meu a inceput sa sune si l-am luat imediat. Era un mesaj de la Danielle.
"Am ajuns. Iesi repede! Ce ne lipseste este sa il vada fratele tau pe Lucas si ruinam totul."
De ce vorbea? Lucas? Lucas era cu ei? Inima mea a inceput sa bata cu putere.
M-am despartit de Nicolle si am iesit.
Erick era sprijinit de masina si Danielle era inauntru. M-am calmat sa vad ca Lucas nu era cu ei.
Nu voiam sa il vad.
-Vino, lasa-ma sa te ajut, a zis Erick si i-am dat valiza.
-Cred ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva, a zis Danielle din masina, privind intr-o singura directie.
M-am intors sa vad si Lucas era acolo. Oh, nu.
Se sprijinea de un stâlp, pierdut în gândurile sale.
M-am apropiat de el.
-Ce cauti aici? am zis suparata.
-Trebuie sa vorbim, a zis privindu-ma.
-Nu, tu si eu nu aveam nimic de vorbit.
-Savannah, stiu ca am gresit. Dar nu ai nicio idee de lucrurile pe care le-am schimbat pentru tine, inainte eram cineva pe care nu il intereseaza nimic... l-am intrerupt.
-Nu vreau sa te ascult, Lucas. Asta s-a terminat.
-Asta e ceea ce vrei? Sa lasi totul asa?
-Asta e ceea ce am facut.
-Savannah, te rog.
-Nu, Lucas. M-ai mintit. Tu si eu suntem foarte diferiti, foarte.
-La naiba, stiu, am gresit. Te-am mintit. Dar nu poti lasa totul asa, am trecut prin multe lucruri impreuna, doar nu...
-Nu. Din cauza ta, fratele meu a plecat. Din cauza ta,fratele meu ma uraste.
-Nu, Savannah. Te înșeli. Amândoi am făcut parte din asta. Amândoi l-am mințit pe fratele tău.
-Da, și asta a fost o greșeală. Să fiu cu tine a fost o greșeală.
Știu că nu a fost. Dar am nevoie să mă îndepărtez de el, aveam nevoie să îl recuperez pe fratele meu.
El a rămas tăcut și a coborât privirea.
-Dacă aș putea da timpul înapoi, aș prefera să îl am pe fratele meu lângă mine. Niciodată nu trebuia să mă încurc cu tine, am zis încordată.
-Dacă eu aș putea da timpul înapoi, aș face lucrurile bine din principiu. Nu aș fi ascuns sentimentele mele de nimeni, nici măcar de Ryan.
-Dar nu putem da timpul înapoi, Lucas. Sunt multe fete care mor dupa tine, poti sa ai pe cine vrei, de ce eu?
-Pentru am nevoie de tine langa mine. Cand esti cu mine, simt ca totul e bine. Esti singura careia vreau sa ii dau totul, lasa-ma sa iti demonstrez, a zis cu lacrimi in ochi.
Nu pot sa fac asta. Nu pot.
-Nu, Lucas, asta s-a terminat, am zis simtind lacrimile cazand. M-am indepartat de el si am urcat in masina.
Asta durea, durea mult.
El a ramas privindu-ma fix.
-Te rog, sa mergem, i-am zis lui Erick.
Pentru ca asta am nevoie, sa ma indepartez de tot.