Capitolul 11
Toamna se progora asupra terenurilor din jurul resedintei Anghel, cerul era de un albastru intens in contrast cu pomii goi care se leganau in adierea vantului. Lumanarile parfumate ardeau, miscorandu-se in lumina slaba, creand umbre pe peretii roz ai camerei. Abstract, grotesc poate, o umbra mai impunatoare decat restul, le masca pe toate.
Imi statea pe limba sa il intreb cine erau acele domnisoare cochete din poza lui de profil aproape la fel de tare cum ma ardea palma sa ii trosnesc o paleta de ar fi intrat seismiologii din Asia in panica, pentru ca pe langa faptul ca a intrat din nou pe geam - neinvitat! (ar fi un vampir extrem de prost) a inceput sa imi rascoleasca cazual printre lucruri, facand remarci usturatoare si tinandu-mi un discurs moralizator despre 'natura femeilor'. Uite unde era misoginul, cine ar fi zis >,<.
-Cu toatele ziceti ca sunteti gata in 5 minute, latra el ironic plimbandu-se dintr-o parte in alta a camerei MELE atingand in treacat lucruri, oprindu-se uneori sa inspecteze cand gasea ceva ce i se parea interesant - fara pic de jena si retineri ca si cum ar fi detinatorul de drept a tot ce era intre cei 4 pereti. Mai lipsea doar sa isi aprinda o tigara, atat.
Felul in care ma pune in aceeasi oala cu celalalte "alte" ma deranjeaza pana la punctul in care aproape sunt tentata sa ii arunc perna cu planete gigantice levitand in orbita direct in cap sperand ca universul va face dreptate - ma razgandesc recunoscand ca probabil cu tinta mea as nimeri una din lingurile Aurei de la parter si atunci sa vezi ce dreptate a la Aura o sa primesc eu.
-Doar pentru ca anturajul tau feminin e asa asta nu inseamna ca eu sunt la fel! Ma abtin sa nu ma rastesc simtind cum imi pulseaza tampla.
Privesc suspicios modul in care baiatul se uita la bufnita din lemn de la capatul patului si orice alta grija dispare. Bufnita aia e foarte importantapentru mine, desi nu face nimic special a fost un cadou de la Trist de Craciunul trecut. Mi-am dorit-o din clipa in care am vazut-o stand pe raftul imbulzit cu alte sute de jucarii de la singurul Peco din oras in timp ce Trist baga motorina in Chevi-ul familiei sale dar nu am avut destui bani sa o cumpar atunci. Cred ca Trist mi-a luat-o mai mult ca sa scape de gura mea, saturandu-se intr-un final sa ma mai asculte plangandu-ma ca am ratat o sansa perfecta. Unde mai gaseai in oras chestii atat de faine care sa imi placa?
Chiar daca nu facea nimic deosebit, o tineam pe birou la loc de cinste, imi aduce aminte de bufnita micuta a lui Ron din povestea mea favorita: Harry Potter.
-Si in plus, nu inteleg de ce le ia atat daca oricum le lipseste o buna parte din garderoba cand ies din casa. Zic repede mai mult ca sa ii distrag atentia de la posesiune mea pretioasa.
Cand realitatea spuselor ma loveste, imi intorc privirea concentrandu-ma pe respirat.
-Touche, cap de dovleac. Aici iti dau dreptate. Replica lui ma ia prin surpridere asa ca aproape cad in cap, impiedicandu-ma in proprile-mi picioare. El tace. Nu-i pasa.
Dupa discutia asta am cazut in tacere amandoi iar el s-a asezat pe pat privindu-ma in timp ce ma pregateam de scoala; Nu era o tacere dinaia asurzitoare nici o amortire indiferenta... era foarte comfortabil... si putin ciudat sa il am in camera uitandu-se la mine ca si cum ritualul meu matinal ar fi ceva palpitant sau macar in sfera lucrurilor nu chiar plictisitoare. Aveam senzatia de usurare, o stare pe care numai prezenta lui Serban o aducea in locul asta si nu inteleg de ce din moment ce aproape tot timpul ne certam.
Raspunsul logic ar fi ca datorita atitudinii sale reci aveam libertatea sa spun ce-mi venea in minte stiind ca nu o sa fiu in stare in veci sa il misc cu ceva din ce spun sau fac eu, pentru ca lui pur si simplu nu ii pasa. Desi suna foarte... urat, sa spui orice iti vine la limba fara resentimente dar aia e, pana la urma cate vieti ai? Pe de-o parte as vrea si eu sa am aceeasi franchete meschina pe care el o are din nastere, dar nu pot. Pentru ca spre de osebire de el, mie imi lipseste complet carisma si oamenii m-ar ura daca i-as trata ca pe niste obiecte si nu subiecte.
Chiar daca la inceput nu am inteles de ce isi dau toti silinta sa ii cada in gratii si se fofileaza cand ceva nu ii convine, acum inteleg. E ceva magnetic la el. Uita-te la mine acum, nu am nici cea mai vaga idee de ce il ascult si ma simt cumva utilizata dar asta nu ma opreste sa ii deschid geamul si sa promit ca ne vedem in 3 minute.
-Fa-le 3. Ma evertizeaza el fara sa isi dezlipeasca privirea de a mea, tinandu-ma prizoniera in verdele de padure. Un tremurat involuntar ma anunta ca ar trebui sa fiu atenta dar la fel de bine poate sa ma instiinteze ca la 10 grade un hanorac si un tricou nu e suficient; Merg pe a 2a varianta.
La parter Aura isi stergea migaleste colectia ei pretioasa de linguri scumpe, mai lipsea sa scoata sunete de Gollum si asta ar fi fost sosul de pe spagette.
Grozav, acum mi-e foame.
Tiptil trec prin spatele ei, rugandu-ma ca sunetul televizorului sa acopere sunetele stomacului furios. Urechile - alta data atat de agere ale Aurei cand vine vorba de spionat vecini sau ascultat barfe - le-ar fi inregistrat cu usurinta daca nu era "frumosul Gadea" in reluare pe ecranul plat. Mersi, tipule, raman datoare.
Trec de bucatarie, prin hol, a 2a, sala de oaspeti; Cu inima sa-mi sara din piept si cu creierul intins la maxim, pasesc spre usa. Sunt una cu pamantul! Sunt un hobbit dat naibii, un ninja profesionist (exista asa ceva?). Batman ar fi mandru, uite cum excursiile mele nocturne la frigider devin folositoare intr-un final. Trec de ultima baricada: camera de oaspeti si cu adrenalina pompand in vene pun mana pe cleanta si...
Am reusit!!
Sunt tacuta ca un izvor ce susura lin, lin si iara-si lin.
-Unde crezi ca pleci domnisoara?
Sau un uragan in plina desfasurare.
Sfanta saloana,uite cum o sa mor eu.
Ma intorc pe calcaie gata sa intampin tumultul feroce impachetat in 50 se kg de rautate pura (si silicon) care era mama mea vitrega.
-Ehm... Ma balbai nestiind cum sa incep. Chipul Aurei se contorsioneaza intr-un mod nefiresc, zburlita in roba ei de noapte se apropie incet de mine ca o leoiaca nebuna iar eu fac un pas inteligent inapoi, stiind ce urmeaza. Mana ei se ridica in aer, moment in care imi inchid ochii si ma incord dar nu se intampla nimic.
Poate daca ii spuneam ca Societatea Ratatilor fara Viitor incorporeaza noi recruti m-ar fi lasat sa plec, mi-ar fi tras si un sut in fund pentru avant, dar nu mai am timp sa spun nimic pentru ca usa de la intrare se deschide brusc tragandu-mi una direct in umar si apoi, ca sa ma ridic la standarudul de Regina a Stangacilor, imi intorc fata primind cea de a 2a lovitura in plin, direct in cap, facandu-ma sa imi pierd echilibrul (total legitim de data asta tinand cont de faptul ca aveam un picior bolnav!) si sa ma imprastii toata pe podeaua de marmura rece.
Scot un sunet de durere ce mascheaza injuratura mea preferata 'cacat cu nuca' de care sunt destul de mandra insa pe care nu as pronunta-o voluntar in fata tipului cu care am fantezii in veci. Amin.
-Serios cap de dovleac, ma dezamagesti. Sopteste o voce groasa ca numai eu sa aud. Am zis 3 minute. Urasc cand nu ma asculti.
-Si tu cine esti? Se crizeaza Aura, umflandu-se in pene asemeni unei curci. Asta o sa fie interesant, imi spun imediat.
Privesc in sus la Serban ca sa vad ca baiatul nu privea inspre mine. Se uita la Aura ca si cum ar vrea sa o manance. Cu pene cu tot.
-Serban Mikaelson. Liderul tinerilor voluntari crestini din zona. Am venit dupa Camelia dar am vazut ca intarzie si voiam sa verific daca inca mai poate ajuta cu strangerea de fonduri pentru sinistratii din Covasna, cum am vorbit, de altfel.
-Aaa, Mikaelson, din familia Mikaelson... desigur. Ochii femeii se umplura de realizare brusca si atitudinea ei ostila se schimba vizibil. Fata ei capata o paloare ingrijoratoare iar limba ei veninoasa iese afara sa isi umezeasca buzele injectate. Normal! Camelia scumpete, ce faci pe jos, ridica-te si serveste-l pe tanarul Mikaelson cu ceva de baut.
-A nu, nu beau nimic dimineata. Da el din umeri indiferent. Tin post pana la 12.
Daca mi-ar fi dat cineva bilete la un musical de pe Brodway si cand as fi ajuns acolo as fi realizat ca de fapt acele bilete sunt pentru un concert in aer liber cu barbeque cancerigen si bere proasta la Cristi din Banat, tot nu cred ca as fi reactionat in felul asta.
Spre usurarea mea cei doi trecura cu vederea criza mea de tuse, de fapt, tot ce vedea Aura in momentul ala era probabil persoana lui Serban.
O priveliste extrem de frumoasa ce-i drept.
Ti s-a intamplat vreodata sa stai si sa te intrebi cum e posibil ca o persoana atat de uimitoare sa iti fie destinata tocmai tie sa o cunosti? Ei, asta era Serban pentru toata lumea. Expresia talanga de pe fata Aurei e doavada clara. Daca si femeia asta, obsedata de propria-i entitate, e acum in transa... e clar.
Asadar, in timp ce ingamfatul ma bate pe spate cu un ranjet superior, ca sa nu mor inecata in propria-mi saliva - al miilea mod in care as putea muri - Aura isi aranjeaza roba astefel incat pieptul dezvoltat sa fie la vedere.
-Poate Camelia ar avea totusi nevoie de un pahar cu apa... Murumura amuzat demonul parand sa nu bage in seama noua portiune de piele dezvelita. Imi ingustez ochii si ii scutur mana de pe umar, dintr-o data iritata de atingerea lui, si intreb destul de rautacios.
-Deci... pot sa ma duc?
-Camelia, ce-i cu prostiile astea draga mea, tatal tau si cu mine, accentueaza ea ultima parte, am fi onorati sa stim ca ajuti familia Mikaelson cu... toate.... puterile tale. Doar stii asta. Chicoteste tanara femeie mai fals ca teroia imigrationista cu o mana aranjandu-si parul stufos tuns scurt si cu cealalta roba rosie de satin sorbindu-l parca pe idiotul de langa mine care insista sa ranjeasca la mine parand total pe dinafara la show-ul pe care mama mea vitrega il facea pentru el.
Pe de-oparte ca sa ma asigur ca nu il agata in mrejele ei de sirena esuata, pe de alta ca sa am de ce sa ma tin in caz ca picioarele mele stangi se hotarasc sa ma lase -iar- il prind pe Serban de maneca gecii negre de piele si il tin strans.
Fara alte prelungiri, desi Aura a facut evident faptul ca Serban e bine venit oricand sa stea la noi, "ORICAND", ne urcaram repede in Jeep-ul rosu si plecaram. Dimineata asta nu decurge la fel de bine pe cat ma asteptam.
-Sinistratii din Covasna? Pufnesc nemaiputand sa ma abtin cand riscul sa fiu auzita disparu odata cu imaginea Aurei din oglinda retrovizorie. Stii macar unde e Covasna?
-Nord. Veni raspunsul monosilabic.
-Da, si Soarele rasare in vest si apune in est iar Stephen Hawking este pastor al bisericii baptiste. Rad exteriorizandu-mi buna dispozitie in spatiul ingust din masina. Inca nu pot sa cred ca am pacalit-o pe Aura in halul asta;
"Pacalit" e un cuvant frumos pentru ce am facut noi. Pe de-o parte ma simt cam nasol, urasc sa mint. Serban evident nu simtea nicio urma de remuscare, batea ritmul unei melodii hip-hop cu care nu eram familiarizata - ce surpriza, remarc sarcastica - dar bordul masinii anunta intr-o lumina albastru electric DrDre; Atentia imi fu captata de buzele sale care se miscau in timp ce ritmul devenea din ce in ce mai agresiv iar eu constat uimita ca Serban nu e... prost... lol (pentru cineva care crede ca judetul Covasna e in Nord, cel putin).
Iar pentru "liderul crestinilor devotati" sau mai stiu eu cum, e destul de... patimas ca sa spun asa. In timp ce Doctorul Dre lecuia si trata cu un vocabular aproape neprihanit strazile americane si violenta de pe acestea prin muzica sa eu nu ma pot abtine sa nu fac un comentariu aproape la fel de inocent ca versurile melodiei. Aproape.
-"Tin post". Incerc sa ii imit vocea ingrosandu-mi timbrul vocal ca sa sune ca a unui baiat desi imitatia mea aducea mai mult cu o gorila trezita din hibernare
-Oare gorilele hiberneaza?Ma aud intreband. Serban isi da ochii peste cap si imi spune sa incetez cu incercarile ingrijorator de proaste la a face glume dar sclipirea jucausa din ochii lui imi spuneau ca nu vorbeste serios.
Era foarte ciudat sa fiu atat de aproape de el. Dupa ce doua saptamani in cap am reusit cu succes sa ma feresc de grupul sau. Nici nu era foarte greu daca e sa o pui asa, din moment ce ei chiuleau mai des decat isi schimbau masinile. Cu toate astea, am fost extrem de fericita sa vad ca planul meu functioneaza, mancam la bibleoteca, orele libere le petreceam in clasa clubului de sah si nu mai foloseam dulapul - imi caram toate manualele, caietele si cartile (si tabla de sah) intr-un ghiozdan greu si indesat pe care il aveam cu mine mereu. La inceput a fost mai greu sa ignor lumea care intorcea priviri curioase alteori speriate (cine stie ce credeau oamenii ca aveam in geanta de fapt, pisici gata sa faca o excursie pe mare probabil) decat sa transport zilnic dupa mine 10 kg in plus, dar dupa cateva zile credeam ca daca nu fac hernie atunci greutatea ghiozdanului ma va micsora cu siguranta.
Desi m-am simtit usurata sa vad ca cei de la scoala pareau sa uite incet incet cine sunt, simteam ca am un lapsus imens. Stiind ca el e prezent undeva in scoala ajuta uneori dar cand nu mai era destul si golul devenea imposibil de suportat, gata sa ma inghita, ma duceam pe ascuns sa il privesc in curtea scolii -stiu cum suna asta dar serios acum, durea fizic. Si atunci rasuflam usurata. Majoritatea timpului era cu prietenii lui culturisti, alteori eram dezamagita sa vad si fete misunand in grupul lor dar spre bucuria mea niciodata cand se intampla sa privesc eu nu le mai saruta. Ce bine.
-Hey, cred ca ai ratat scoala. Il instiintez eu aratand alarmata cu degetul pe geam spre straduta care ducea spre Iad (Highway to hell (1) nu se aplica si in cazul institutilor de invatamant superior din Romania).
-S-au scoala m-a ratat pe mine.
-Esti plin de remarci din astea, nu? Tipic Serban. Dar serios, nu era ala drumul spre scoala? E o.. scurtatura sau...
Dupa 7 minute de liniste, si da, am numarat, nu m-am gandit la cei mai rau decat de 45 de ori, se parea ca iar ne indreptam spre plaja. Recunosc drumul imediat asa ca fara sa incerc sa primesc alte explicatii, ar fi in zadar, inchid ochii sprijinindu-mi capul de geamul rece relaxandu-ma cand raceala suprafetei atinge locul unde era sa imi zbor singura creierii acum 10 minute.
Oricum nu aveam chef de scoala azi. Ma consolez cu gandul ca nimanui nu ii pasa de absente aici.
Cu mintea la alta incghetata Oreo si la cum numele muzicianului i se potriveste de minune pentru ca imediat simt cum o senzatie de pace ma curpinde si adorm instantaneu.
*
Ma trezesc cu o impunsatura in umar. Deschid un ochi si vad tapeta neagra din piele a masinii, cum am ajuns pe bancheta din spate nu stiu. Ochii lucitori ca astrele a lui Serban sunt al 2lea lucru pe care il vad. Baiatul e intors de pe scaunul soferului cu o mana pe umarul unde, constat uimita, se afla geaca lui din piele iar el e doar intr-un tricou subtire.
-Aveai buzele vinete. Ma anunta el criptic.
Ma ridic in fund, claia de par blond picand in straturi intunecand si mai mult vederea. Suntem la plaja, doar ca plaja asta e goala, cu exceptia unei cabane din lemn si un ponton. Cand am iesit din masina vantul puternic imi elibera vederea dar nisipul care zbura pana la inaltimea mea continua treaba fara sa comenteze.
-Bleah. Fac eu extrem de cuceritor (*sarcasm*)stergandu-mi limba cu maneca de la geaca inainte sa imi dau seama ce fac. Leapad de pe mine materialul negru chiar daca la contactul cu aerul rece intreg corpul meu protesteaza.
-Vrei sa faci hipotermie si sa ma omoare ma-ta?
Dau din cap simtindu-ma foarte naspa. Poate nu a vrut sa o ia pentru ca am purtat-o deja si nu ii place cum miros. Pe scurt, put(?). Oare Ghita a avut dreptate tot timpul asta si m-am mintit singura?!
Ne indreptam spre cabana unde, spre crunta mea oroare, observ mult prea tarziu ca, in fata casei din lemn, se aflau deja 2 persoane. Pe ambele le stiam de la scoala desi de la distanta asta nu pot spune exact cine sunt.
Cum ne apropiam din ce in ce mai mult puteam distinge anumite trasaturi asa ca eram aproape sigura ca cele 2 corpuri apartineau lui Dee si Tony.
Dee era blond si avea dread-uri, era mai slab ca Tony dar asta nu spunea multe pentru ca Tony arata ca un body builder. Era inspaimantaor. Daca Serban semana cu un zid de muschi atunci Tony era o intreaga casa, plus ca era de culoare. Amandoi se indreptau spre noi aratand curiosi iar cand au ajuns undeva la 10 metrii distanta de noi, aproape m-am intors numai ca Serban, probabil simtind ce aveam de gand sa fac, ma prinde de cot si ma taraste pana in fata prietenilor sai.
-Restu's aici? Intreba el monoton fara sa se oboseasca sa salute.
-Nu, sunt la Dorian, au primit indicatii de la... se opri Taj Mahalul in varianta fibra si muschi din vorbit tintuindu-ma cu privirea la care eu fac un pas micut inapoi ascunzandu-ma in spatele lui Serban complet, indicatii de la taica-tu sa pregateasca terenul. Termina el sunand jignit.
Serban rasufla usurat si ma trage din spatele lui ca sa faca ceva extrem de nesabuit: sa ma prezinte. Acum nu mai exista nicio cale de intoarcere. Balbaindu-ma si rosind cel putin 7 nuante de rosu injositor, reusesc sa imi spun numele. Las parul sa imi cada ca o perdea protectoare si strang geaca neagra mai aproape de corp. Pentru moment cred ca doar mi s-a parut ca am vorbit, mi s-a mai intamplat si inainte, cei doi nedand nici-un semn de viata, stateau pur si simplu impasibili uitandu-se la mine apoi, spre uimirea mea, cei doi cad pe genunchi cu capul plecat si raman asa.
Privesc spre ei rusinata intrebandu-ma de ce fac misto de mine? Ma uit la Serban acuzator doar ca acesta privea sprea mare.
Rece. Atat de rece.
De ce m-ai adus aici daca nici macar nu vorbesti cu mine? Aproape fac greseala sa strig la el.
Cei doi muschetari se ridica si spun ceva despre vremea rece si cum ar trebui sa intru inauntru ca sa nu racesc. Prietenul lor e in tricou si ei tot pe mine aleg sa mustruie. Asta e deja discriminare!
Ma linistesc oarecum cand vad ca cei doi se comporta ca niste idioti in general si nu doar cand sunt eu de fata.
-Hey Dee, ghici ce? Iti aduci aminte de iepurele ala mort de ieri de la granita? Semana cu tine!
-Sa sugi un cactus Tony. Spuse baiatul blond fluturand un semn obscen.
Rad si eu cand vad cum se trantesc la pamant scotand sunete de caini loviti cand li se intersectau parti ale corpului. Nu stiu cat i-am privit de pe geam dar la un moment dat o masina neagra sosi si parca langa Jeep-ul rosu a lui Serban.
Din cate mi-am dat seama, aici veneau ei cand chiuleau probabil, teoria mea este sustinuta de faptul ca locul era ticsit cu cutii de pizza goale si sticle de bere. Ce am facut sa fiu aici, nu stiu. Vreau acasa. (asta as fi spus- oricum si daca eram la scoala)
Din masina neagra iesi Richy, un roscat istet care a venit de cateva ori sa vorbeasca cu seful clubului de sah cand eram si eu acolo. Robert, liderul clubului, vorbea de el ca de un Zeu, era foarte amuzant, si putin gay. Adaug mental amintindu-mi felul in care rosea Robert de fiecare data cand dadea ochii cu roscatul.
Richy era inalt, avea pistrui si ochii albastri. Indeajuns cat sa aiba tone de fete gata sa faca orice sa fie cu el. Imi parea rau de Robert de fiecare data cand Richy aducea cate o femeie pe motocicleta la scoala - Richy nu era vazut decat cu femei trecute deja de prima tinerete, si cu felul in care arata nici nu ma prea lasa loc de intrebari. Totusi era o priveliste trista, nu mai trista ca episodul 3 din Star Wars ce-i drept, dar undeva pe la If I stay, ca sa fac o comparatie legitima.
Daca nu eram aici puteam fi in bibleoteca, uitandu-ma la filme cu Andreea. Data trecuta am vazut un film ales de ea pentru ca se pare ca am nevoie urgenta de culturalizare contemporana- citat din Andreea. Asa ca ultima data am vazut If I stay. Am consumat aproape 2 pachete de servetele si 3 maneci cand a murit (SPOILER!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! REPET: ABANDONATI NAVA DACA NU VRETI SA STITI CE SE INTAMPLA IN FILM) micutul rocker, fratele personajului principal. Trist. Foarte trist.
Baietii se adunara cu totii (Dee si Tony renuntand la judo pe nisip ca sa se alature celorlalti). Am renuntat sa ii privesc cand respiratia mea aburea geamul si asta, pentru nu stiu ce motiv, ma enerveaza la culme.
Ugh.
Incep sa caut printre mormanele de cutii aruncate foarte igienic -__- pe podea, ceva de citit sau de facut.
Cand sunt in mijlocul unui razboi cu o felie inceputa de pizza care mi se prinsese de par, usa cabanei se deschise si eu cad pe spate pentru a 2-a oara in ziua asta. Maine fundul meu nu o sa imi fie prea recunoscator, prevad (sau presimt, gandesc masandu-mi fundul).
Inauntru intrara Tony, Dee si Richy, in spatele lor se vedea Serban carand dupa el un topor. Grozav, exact ce ii lipsea ca sa il faca si mai criminal. Gandesc, inghitand in sec.
-Trebuie sa iti dam un test inainte sa te lasam sa stai cu noi. Anunta Dee politicos dintr-o data. De acord?
-Ai vrea, te rog sa nu mai vorbeasti cu mine ca si cum as fi queen Amadala of...
-Huh? Ma intrerupe casoaia de muschi.
-E dintr-un.. of! Nu conteaza, poti te rog sa vorbesti normal cu mine? Spun calma dar fara sa ma balbai. Promit ca orice as fi facut imi pare rau.
-De ce iti pare rau? Intreaba blondul amuzat. Are oare alta expresie vreodata? Nu ai facut nimic.
Ma dau 3 pasi ianpoi pana lovesc coltul cabanei vrand sa parasesc locul asta mai mult ca oricand.
-La dracu Dee, nu o mai speria. Se rasteste Tony la prietenul sau care ridica din umeri nevinovat evident confuz.
-Hey, scuze pentru el, a fost scapat in cap la nastere.
-Data viitoare cand sunt de garda o sa imi imaginez ca iti fuuuuuuu... ups, se opreste din nou blondul aratand ca si cum ar fi spus ceva ce nu trebuie, iti fundamentez... una, in maxilar. :D
-Deci ce nu iti place sa mananci, blondino? Intreaba Tony ignorandu-l pe blond.
Deci e adevarat, dragostea trece prin stomac pentru un barbat. Daca de asta depinde ca ei sa ma accepte atunci sunt ca si terminata.
-Manac orice. Mint pentru a 2a oara in cateva ore. Trebuie sa notez ziua de azi in agenda mea mentala.
-De ce aveam impresia ca esti vegetariana? Ridica Tony o spranceana amuzat.
-Brocoli e mancarea mea preferata intradevar. Dau eu din cap serioasa, dandu-i dreptate.
-Ew. Facura toti in acelasi timp (chiar si Richy care statea rezemat de masa detasat) la auzul cuvintelor mele, strambandu-se ca si cum ar fi mirosit ceva urat.
-Brocoli e dezgustator. Nu ne place brocoli, nu, baieti. O sa iti tai 10 puncte pentru asta, blondino.
Apoi se antrenara la o discutie despre cum carnea e cea mai buna leguma si cum Dee credea ca vegetarienii sunt ciudati.
-Poate nici brocoli nu va place pe voi...
Probabil au auzit ce am spus, desi nu imi explic cum, abia daca imi auzeam eu proprile-mi ganduri peste zgomotul facut de toporul lui Serban la impactul cu lemnele de-afara. Puteam sa il vad de oe geam, si ce priveliste era. . . Toti se intoarsera spre mine si rasera desi suna mai mult ca un latrat.
-Ce faci ca sa te distrezi. Continua interogatoriul ciudat.
-Jocuri? Raspund dupa 3 secunde, penibila abilitate de a intreba si confirma ceva intorcandu-se ca si cum nu ar fi disparut niciodata.
-Serios blondino? Parca vrei sa te umilesti singura. Rade roscatul, vorbind pentru prima oara. Avea o voce groasa dar melodioasa.
Imi ingust ochii luand raspunsul la modul personal. Hey nu e nimic in neregula cu jocurile. Si ce daca par copil cand spun ca imi plac. Asta e adevarul? Preferi o minciuna, bine atunci... ies prin cluburi si imi distrug ficatul la fiecare sansa pe care o prind. Mai bine asa?
-Stai putin Richy, dai o sansa, nu? Ce fel de jocuri? Isi indreapta blondul privirea spre mine, vorbind ca unui animalut micut si fragil.
-Sah... si jocuri video. Raspund dintr-o data timida. E prea liniste.
-Awwww, cat de Alba ca Zapada e? Chitaie blondul iar roscatul nu zambeste dar nici nu comenteaza in plus. Nu cred ca ii sunt foarte draga.
-Nu credeam ca mai exista fete pe planeta care sa gandeasca asa. Continua sa vorbeasca Dee.
Mi se pare mie sau tocmai am fost facuta extraterestru?
-Imi vine sa o flocosesc ca pe o pufosenie. Continua sesiunea de umilire din partea nebunului blond.
-Serios acum. Vezi ca musc. Avertizez speriata in momentul in care mopul blond se ridica de pe canapea si se aprope de locul in care incercam sa ma fac eu una cu cabana cu mainile in fata, actionand precum spuselor sale.
La asta cu totii rasera iar eu simteam cum imi inrosesesc pana si urechile. Si cand te gandesti ca acum puteam fi la ora de matematica. Ce trist.
-Acum sa trecem la intrebari mai interesante.
Si Biblia Satanica e interesanta, asta nu ma face sa imi placa mai mult felul in care a pronuntat cuvantul - ba din contra. Dar nu zic nimic.
-Te-ai saruta vreodata cu cineva care nu e exact... normal?
-La ce te referi? Trag de timp ca sa ma gandesc cum sa scap fara sa raspund.
-Ce vrea Tony sa spuna e ca, il intreupe Richy sumbru oprindu-se pentru a-i tintui cu privirea pe prietenii lui parca cautand aprobare, ipotetic vorbind, puncteaza el iar eu aprob dintr-o data captivata de tonul misterios pe care Richy il foloseste si de faptul ca mi se adreseaza in mod direct, sa presupunem ca o persoana nu are toate caracteristicile specific umane dar arata ca un om si se simte ca unul, ba chiar mai bine. Ai putea saruta o astfel de persoana? Termina roscatul pe acelasi ton si ai putea auzi un ac cazand in linistea care s-a asternut peste cabana. Doar sunetul valurilor spargandu-se de stanci mai tulbura silentiul.
-Sigur, deja am sarutat pe cineva care nu are sentimente.
Cu totii inghetara imediat ce cuvintele imi iesira de pe gura si eu imi dau brusc seama ca e liniste, mult prea liniste. Unde e sunetul toporului?
-Afara. Latra Serban din usa. De cand sta acolo?
-Acum Anghel, tu si cu mine avem ceva de discutat.