O săptămână de la accident
Ceva se întâmplă, e ca și când m-aș trezi dintr-un fel de vis, dar fără să pot să mă trezesc cu adevărat. Încep să aud lucruri în jurul meu și îmi dau seama că mă trezesc. Însă partea ciudată e că nu văd nimic în jur, încerc să deschid ochii, mă forțez să îi deschid însă nu se întâmplă nimic. Devin agitată și încerc să mă mișc însă tot nemișcată rămân. Frica și neliniștea cresc în mine și parcă ar fi semnalate de un bipăit enervant care se aude de undeva de lângă mine. Habar nu am ce e zgomotul acela deoarece nu îmi pot mișca capul și nici nu pot să deschid ochii.
Ce se întâmplă? E cumva un vis și urmează să mă trezesc de-a binelea?
Dintr-o dată se aude zgomotul unei uși care se deschide și pași. Nu pot să îmi dau seama cu siguranță câte persoane sunt, dar știu că e mai mult de una:
-Ce se întâmplă?
-I-a crescut dintr-o dată pulsul foarte repede. Uitați-vă cum arată diagrama bătăilor inimii!
Liniște, apoi câțiva pași și din nou liniște:
-Credeți că se trezește?
-Nu știu!
Pașii se apropie mai tare și aud ceva ce fâșâie:
-Ochii tot nu i se focusează și nu are niciun reflex.
Vorbesc de mine? Ochii mei nu se pot concentra? Asta pentru că nu îmi pot deschide ochii! Ce mi s-a întâmplat? Unde sunt? Vreau să urlu! Vreau răspunsuri!
Cine sunt străinii aceștia și ce e bipăitul acela enervant?
De ce nu pot să deschid ochii?
-Probabil e doar o alarmă falsă. Uite, începe să revină la normele normale pe care le-a avut în ultima lună!
Ultima lună! Sunt așa de o lună întreagă? Dar cum...Ce s-a întâmplat? Încerc să îmi concentrez toate simțurile și întregul corp să văd dacă nu pot să prind un miros sau să percep o atingere, orice. Însă trupul meu pare complet inert și singurul simț pe care se pare că pot să îl folosesc e auzul.
Dintr-o dată mi se face somn. O senzație din aceea de somn de ai impresia că o adormi în orice clipă indiferent de locul în care te afli. Și cu toate că nu aș vrea să dorm, vreau răspunsuri, nu pot să mă împotrivesc senzației.
Adorm.