Savannah
Am ieșit din casa lui Lucas și am alergat, am alergat și am alergat cât am putut de repede. Probabil că arătam foarte rău acum și mă simțeam și mai rău.
"Te iubesc, Savannah, te-am iubit mereu". Aceste cuvinte au fost repetate de o mie de ori în capul meu. Cum aș putea să cred asta? A fost alături de alte fete în acești ani, el ... De ce m-ar fi observat? Dacă mă iubește, de ce nu a îndrăznit niciodată să-mi spună?
Am ajuns acasă și m-am închis în camera mea. M-am întins pe pat și am plâns, ca niciodată.
Dacă mă iubește, de ce m-a făcut să sufăr în tot acest timp? Nu înțeleg, nu înțeleg nimic!
Zilele la școală erau ca naiba, Lucas nu venise niciuna din aceste zile. Vreau doar să fie bine. Nu știu dacă este vina mea. Nu am vorbit cu nimeni, nici cu cei mai buni prieteni ai mei. Erick și Danielle au venit de nenumărate ori acasă, evit subiectul, nu vreau să vorbesc despre asta.
Eram în camera mea la televizor și Ryan a bătut la ușă. Încă nu vorbeam despre ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Ne îndepărtasem din nou.
-Sav... -A spus și a intrat. Nu-i voi mai spune să nu mai îmi zica așa pentru că va face la fel.
-Ce vrei, Ryan?
-Haide, de ce toți sunteți așa deprimați în ultima vreme? Prietenul meu cel mai buna, sora mea...
-Lucas? Ce s-a întâmplat cu el?
Oh, Doamne, mă simțeam vinovată, foarte vinovată.
-Nu știu. A fost așa de mult timp, l-am invitat la petreceri și chiar la unele cluburi cu fete, știi tu, foarte calde. El respinge totul, pleacă din casă doar pentru a repeta cu trupa, a scris multe piese. Pentru mine, este îndrăgostit. Nu este nimic altceva care să îl facă așa.
-Îndragostit? Dar e ok? De ce nu s-a dus la școală?
-Absolvim mâine, Savannah, nu îl afectează cu nimic că nu a venit zilele astea. De ce atâtea întrebări, Savannah?
-Curiozitate.
-Și ce dracu nu este în regulă cu tine? Te-am observat foarte tristă în ultima vreme.
-Nu este problema ta, da? O să sun pe cineva, poți să-mi părăsești camera?
A oftat și a plecat.
Am sunat-o pe cea mai buna prietenă, trebuie să-i spun totul. Cincisprezece minute mai târziu, eram acasă la ea, descărcându-ma.
-Savannah... Cum ai putut să-i spui asta? Nu i-a fost ușor să mărturisească. Te iubește, dar este un băiat care nu știe să dovedească asta și a păstrat toate aceste sentimente.
-Nu știu... am spus răgușită. Nu-i ușor să crezi, știi? Nu este ca și cum omul care îți place, a petrecut tot acest timp cu fete. Cu tot ce i-a ieșit in cale. Și apoi îți spune că te-a iubit întotdeauna.
-Savannah... El te-a sărutat de mult. Apoi te-ai îndepărtat, te-ai îndepărtat de tot! Îmi aduc aminte de toate dățile în care l-ai tratat rău. El era doar îngrijorat pentru tine. -am oftat- Nu, Savannah, nu poți nega că acestui tip îi pasă de tine, pentru că o face și mult.
-Ce trebuie să fac Danielle? Și eu îl iubesc. Îl iubesc mult.
-Simplu. Mâine îi vei zice.
-Ce? Nu, nu și nu!
-Savannah, voi doi trebuie să vă dați o șansă nenorocită. Așa că mâine îl cauți și vorbești cu el. Sunt sigură că este supărat.
-Doamne...-mi-am șters lacrimile- O fac.
-Mâine trebuie să arăți al naibii de perfectă, Savannah.
-Imposibil, am spus.
Nu am stima de sine, sunt prea nesigură și nu sunt sigură dacă mă pot vedea „perfectă”. Sunt departe de ea.
-Ești frumoasă, da? Așa că te invit, te rog, să taci.
Doamne, uneori prietena mea poate fi chiar dură, dar o iubesc mult.
-Îți voi împrumuta o rochie care nu mi-a venit niciodată. Ești mult mai subțire decât mine și rochia este perfectă.
Danielle a dispărut și am rămas singură în camera ei. Într-adevar, eram foarte emoționată pentru ce se va întâmpla mâine. Adică, eu îi spun că îl iubesc și apoi? O să fim iubiți sau ceva de genul? Cum îi voi spune fratelui meu? Eram atat de pierdută în gândurile mele încat nu mi-am dat seama când Danielle a intrat în cameră.
M-am dus la cutia pe care a adus-o și am deschis-o. La naiba, rochia e foarte frumoasă. Nu eram sigură dacă o să arăt bine, nu voiam să o stric.
-Nu o să strici nimic și o sa o pui acum!
Ma cunoaște atât de bine. Este impresionant.
Când am terminat de pregătit, am ieșit din baia prietenei mele și ea a deschis gura.
-Savannah... Doamne, dacă aș fi Lucas, ai fi fost a mea de mult timp.
Am râs. Eram gata să mă întorc acasă, am lăsat rochia aici pentru că mâine când voi veni din nou, deoarece Danielle mă va pregati.
-Ne vedem mâine, vise cu Erick, am zis și am ieșit.
-Ai grija și dă-mi un mesaj când ajungi acasă, a zis prietena mea și eu am început să merg.
Era deja întuneric și muream de frig. Am început să merg mult mai repede și am văzut o mașină care se apropie de mine.
Nu, nu și nu! Nu vreau să vorbesc cu el acum. De ce trebuie să mi se întâmple asta acum?
-Savannah -a zis coborând geamul și dându-mi unul din zâmbetele lui seducătoare- Acum puțin timp am trecut pe acasă pe la tine și nu erai acolo. Fratele tău este un imbecil, nu trebuia să se pună cu mine.
Am oftat. Cine naiba se crede băiatul asta?
-Taci!
Nu îmi vine să cred că am spus asta, dar nu suportam să vorbeasca urât de fratele meu.
-Ești atât de fierbinte când te enervezi. O să te iau mâine la opt.
Ce? Mâine? Nu există nicio cale în iad să... Oh Doamne, vorbesc ca Lucas. Oricum, mâine nu aș merge la bal cu el. Nu și nu.
-Îmi pare rău, dar deja merg cu altcineva, am zis sec. Acest tip este insuportabil, primele zile a fost drăguț. După aceea, a devenit un zgârcit, este prea laș și își dorește mereu să dea comenzi.
-Cu cine mergi? a întrebat serios.
-Numele său este Savannah Williams.
El a râs.
-Serios, ești patetică. Poți să mergi la petrecerea aia nenorocita cu mine și preferi să mergi singură?
-Categoric, da, am zis sigură. El m-a privit ultima dată și a plecat. Doamne, acet băiat este teribil. Și eu mă simt prost că îl folosesc.
Când am ajuns acasă eram așa obosită, încât am adormit imediat.
Ziua cea mare a început. Fratele meu absolvea azi. Eram așa emoționată, trebuia să îl vad...Cum era? Cum va reacționa când mă va vedea? Oh, Doamne.
Mi-am pus o rochie neagra care era nimic pe lânga cea pe care o voi purta la petrecere.
Când toată lumea stătea și li se dădea diplomele, nu puteam să nu mă mai uit la el. Era atât de serios. Era stins, privirea îi era tristă. Nu m-a privit deloc. Deloc! Iar asta m-a făcut să mă simt invizibilă. Complet invizibilă pentru el.
Când au terminat am mers să îmi felicit fratele.
-Știu că ne-am certat mult, dar n-ai idee cât de mândră sunt de tine, am zis îmbrățișându-l și dându-i un sărut pe obraz.
Am început să merg pe jos, el m-a îmbrățișat din spate și am mers așa până la mașină.
Frații Williams erau astăzi oarecum afectuoși. Acest lucru cu siguranță nu se vede în fiecare zi!
-Te iubesc, pitico, a zis și eu am zâmbit.
-Și eu te iubesc, mult.
-Te duc acasă la Danielle?
-Te rog.
Când am ajuns, eram surprinsă să o vad pe prietena mea. Era foarte frumoasă.
-Ești foarte frumoasa, Danielle, am zis și ea a zâmbit.
-Mai frumoasă decat vei fi tu azi, nu cred.
Machiaj, ondulator, rochia, mai mult machiaj. Toate erau pe patul lui Danielle și a început să mă aranjeze.
Când eram gata, muream să mă văd. A scos oglinda din camera ei pentru că voia să fie surpriză.
-Vino, hai să vedem capodopera mea.
Ne-am îndreptat spre sufragerie și mi-am văzut reflexia în oglindă. Pentru Dumnezeu, pentru prima dată în viața mea m-am simțit bine cu înfățișarea mea. Rochia mi se potrivea perfect, machiajul era senzațional.
-Mulțumesc mult, Danielle, am zis îmbrățișând-o.
-Și când mă gândesc că rujul tău sexy va fi distrus de cineva astăzi.
Am deschis gura și mi-a facut cu ochiul. Doamne, eram prea emoționată. Iar comentariile lui Danielle nu mă ajutau.
După ce Erick a ajuns, am mers la petrecere. Era foarte aglomerat, foarte! Să fie întreg orașul aici? Chiar nu-mi pasă. Sunt doar pentru o persoană aici.
Am intrat și am simțit cum îmi tremură picioarele. Nu-mi vine să cred că voi face asta, dar trebuie. Trebuia.
L-am căutat pe fratele meu peste tot, cu siguranță că va fi alături de Lucas. Era prea aglomerat, nu știu cum îl voi găsi.
-Savannah, a zis Danielle apropiindu-se de mână cu Erick.
-Trupa lui Lucas va cânta acum.
-Apropie-te de scena, a zis Erick și asta am făcut. M-am apropiat cât de mult am putut.
Trupa lui Lucas a intrat pe scena și l-am căutat cu privirea. A fost ultimul care a intrat. Fiecare și-a luat instrumentul și Lucas s-a apropiat de microfon.
-Această melodie am scris-o recent și este pentru o fata foarte speciala, a zis Lucas și toți au început să aplaude. Doamne, mă gândesc că s-a culcat cu majoritatea fetelor care sunt aici... Nu mai gândi asta, Savannah!
Și aceasta melodie era pentru mine? Nu, nu cred. Eu nu...
-Această melodie este pentru tine, a zis Danielle, dându-mi încredere.
M-a privit toată melodia. Nu și-a mișcat privirea, deloc. Îmi cântă mie. Versurile erau foarte frumoase, vorbeau despre noi.
"M-am îndrăgostit din momentul când ne-am sărutat, de atunci am scris istorie". Doamne, această parte... Eram convisă, azi îi voi confesa totul.
Când au terminat, toți au aplaudat, această trupă este extraordinară, vor ajunge departe în viitor. Și nu o zic doar pentru că sunt îndrăgostită de Lucas.
-Du-te Savannah, a zis Danielle și am plecat să îl caut pe Lucas.
Am coborât pe un coridor care era oarecum întunecat, toți prietenii lui Lucas au plecat de acolo. Și el? Am așteptat un moment. N-aveam de gând să plec, trebuia să vorbesc cu el.
Lucas a ieșit și inima mea a început să bată cu putere. N-aveam de gând să las emoțiile să câștige asta, îi voi spune!
S-a apropiat de mine, suficient cât dacă aș păși înapoi aș lovi peretele. S-a apropiat, ne-am privit în tăcere. Nu am putut să nu-i văd buzele. Le doream foarte mult. Voiam ca el să mă sărute.
-Lucas...am zis privindu-l fix. Ochii lui m-au hipnotizat. El a coborât privirea pe buzele mele. Îi puteam simți respirația, nasurile noastre se atingeau.
-Dă-mi o șansă, a zis cu un susur.
Eram atât de emoționată, încât tot corpul îmi tremura. Și acolo, pe vârfuri, m-am aplecat spre el. Asta îmi doream, noi o doream. Am închis ochii și mi-am apăsat buzele de ale lui. Fluturii mi-au invadat stomacul. Această atingere moale a buzelor lui era singurul lucru care ne-a legat. Aveam nevoie de mai mult. Mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului și l-am tras mai aproape de mine. Asta mi-am dorit dintotdeauna, ca el să îmi dea din nou sărutul acela de dor cu aceeași intensitate. Brațele lui musculoase îmi înconjurau talia, puteam simți limita ascuțită a corpurilor noastre în contact: picioarele noastre se împleteau, șoldurile mele apăsate de șoldurile lui, piepturile în același timp. Apoi, a început să mă sărute cu adevărat, foarte încet la început, cu săruturi foarte delicate pe ureche, și apoi a continuat cu maxilarul cu sărutări lungi, dulci și tandre, până a ajuns la gâtul meu, determinându-mă să-mi dau capul pe spate. Apoi s-a întors pe buzele mele și m-a sărutat cu multă intensitate... Mi-a mușcat buza de jos. Am deschis gura mai mult, disperată să-l accept pe Lucas, fără să-mi fie teamă să arăt cât de mult l-am dorit.
Apoi m-a îndepărtat și m-a privit, așteptând să spun ceva. Am zâmbit și i-am dat un scurt sărut pe buze.
-Și eu te iubesc, Lucas. Mereu te-am iubit.