Semn Neclar

Molie

 Adoră molia lacrimi și nopți cețoase.
 șoapte perverse spune-n treacăt .
 Iubită mă calmează,nimic sfânt nu reprezintă,
 sinceritatea ei nesincera mă vindecă.
 
 
 Riști traseul bipedului somnoros,
 întocmai unui semafor alb-negru.
 Semnalați cu ochii voștri orbi,
 pene roși și murdare,zbor de corbi.
 
 
 Unde cenuși și reci de substanță inumană
 mă inundă,umplu pahare cu smoală dulce .
 Pereți decojiți de-al timpului război,
 plutesc la suprafața tragice timpuri noi.
 
 
 Mănânci și rozi lenes,artere moi,
 manjesti în uitare pânză destinului meu.
 Cu poftă zbieri și mai muști odată,
 conservi ouă goale în inimi antreu,pff..vise.
 
 Emani discret particule triste,
 de vanitate zdrobite.
 Antenele tale sunt 2 securi medievale,
 na-i teacă pentru ele,trezestete la realitate.
 Suntem în evul urticariei provocate de otrăvuri.

      Omul e putred