H A N E U L
Îl mai văzusem pe Suga nervos, au fost nenumărate dațile în care abia s-a stăpânit sa nu facă prăpăd în jurul lui.
Bineînțeles, nu reușea de fiecare dată să-și țină temperamentul sub control.
Am preferat sa ma comport precum o statuie și sa privesc fix un punct, departe de Suga. Știam deja ca o sa spună ceva, însă nu și când. Pana în momentul în care verzuiul o să-și dezlege gura, eu o țineam închisă pe a mea.
— Ce ți-a zis Mino?
— Hm?
L-am privit pe Suga, iar ochii lui nu mai păreau atât de fioroși ca pana acum. Era clar ca el și Mino nu au avut vreodată relații bune, însă pe fața lui Suga încă persista scârba.
Ma simțeam de parca avea un microfon asupra mea, iar eu eram singura care nu știa de el. Nu înțelesesem la început de unde știe ca Mino a discutat cu mine. Mi-am pus o mie de întrebări pana sa ii răspund și să-mi dau seama ca nu era asa greu sa îți dai seama ca discutasem.
— Nimic important. am încercat să-l privesc în ochi, însă niciodată nu am putut sa o fac cum trebuie și nici acum nu am reușit.
— Nu cred ca înțelegi întrebarea.
Suga avea acel zâmbet, unul foarte specific lui, care îmi arata la ce cote se afla furia sa. Voia sa știe in detaliu ce s-a întâmplat aici, iar eu am refuzat să-l informez.
S-a apropiat cu pași mici și a rămas drept și impunător în fata mea. Mâinile sale erau pus la spate, asemenea unui soldat în armată. Și-a coborât pus bărbia cât să-mi vadă chiul apoi a tras aer în piept.
— De ce Mino, capul Panterelor de Fum, a venit la tine? verzului a arătat spre hainele mele înainte sa se încrunte. Dacă Mino voia sex nu avea haine pe tine, fie ca voiai sau nu!
Am închis ochii atunci când a ridicat tonul la mine și mi-am încleștat dinții. Știam ca nu o sa ma lovească, însă undeva în mintea mea avea și o mica îndoială. Nu avea mintea prea limpede, iar mana sa dreapta, care încă era îndreptată spre hainele mele, tremura.
In acest scurt timp în care nu l-am văzut am și uitat ca el se enervează din secunda în secunda.
— Asa ca te voi întreba din nou. a clipit des și și-a dus mana înapoi la spate. Ce ți-a zis Mino?
Fie ca ii spuneam, fie ca nu aveam sa sfârșesc cu același Suga care arunca cuvinte otrăvitoare în stânga și în drepta. Totuși nu eram chiar atât de sigura dacă sa ii spun sau sa păstrez acest lucru secret.
Ma gândeam ca pe viitor voi avea nevoie de acesta alianță cu Mino, însă nimic nu era sigur. Viitorul se schimba de la o secunda la alta, mâine este posibil sa nu mai fie niciunul dintre noi trei în viața.
Ma miram ca Suga nu tipa sa ii spun mai repede sau sa ma preseze în altfel. Deja eram intimidata de postura și de atitudinea sa. Nu putea sa ma facă să-mi pierd stăpânirea de sine mai mult.
— Sa plec cu el de aici.
Am spus totul dintr-o suflare și am văzut ochii verzuiului cum se măresc pentru o secunda. Clar nu se aștepta la asa ceva. Nu pot să-l condamn în vreun fel, nici eu nu ma așteptam la asemena lucru.
Tăcerea lui era cel mai oribil lucru pe care putea să-l facă acum când îmi doream sa aud ceva de la el. Când Suga tăcea, făcea planuri în capul sau. Se uita către mine, însă ochii lui vedeau prin mine. Nu mai era atât de atent la ce se întâmplă în jur, ci era cufundat în gândurile sale.
Acesta tăcere a durat în jur de un minut, poate chiar și mai mult. Ochii lui și-au fixat din noi ținta, adică eu, și buzele sale s-au întredeschis.
— Ți-a promis că-ți oferă răzbunare. Greșesc?
— Nu, ai dreptate.
— Bineînțeles! a spus zâmbind satisfăcut de ceea ce a auzit de la mine. Abia acum se leagă.
JHope se întorsese și arata de parca a alergat câteva străzi ca să ajungă pana aici. Noi ne-am uitat către el care încă își trăgea sufletul.
Suga a așteptat ca partenerul sau sa spună ceva, însă a oftat când și-a dat seama ca nu avea sa spună ceva prea curând.
— JHope, de ce arăți in halul asta? l-a chestionat imediat pe băiatul ce se sprijină cu o mana de tocul ușii. Ce s-a mai întâmplat acum?
— Doar m-am grăbit eu. a reușit sa spună înainte sa tragă aer în piept. Aveam impresia ca o sa găsesc un dezastru aici!
— Ei bine, n-ai găsit! a răspuns Suga încruntat. Ia-o pe Haneul, ne întoarcem acasă.
— Poftim?
Atât eu cât și JHope am fost surprinși de acesta schimbare de planuri. Muream de curiozitate sa aflu ce învârte acest personaj complex prin mintea sa. Niciodată nu puteai știi sigur care o sa fie următoarea mișcare a lui Suga, mereu gândea pe moment.
Nu voiam sa merg înapoi în casa și sa redevin prizoniera, sa o vad pe SunHee cum sa bucura atunci când ma vede. M-am gândit la ea foarte des și am sperat ca Suga începe să-și asume rolul de tată.
JHope parca ca nu era sigur dacă a auzit bine, iar Suga nu s-a mișcat nici măcar un milimetru, având în continuare acea postura perfecta.
— De ce? a îndrăznit în final sa întrebe băiatul din ușă.
— Pentru ca am un plan, geniule! Gata cu întrebările fără sens. Hoseok, mergem!
Suga a fost primul care a plecat, fără sa se uite înapoi pentru ca știa ca JHope nu ar trece peste cuvântul lui. Nu cred ca a făcut-o vreodată, cel puțin nu de când sunt eu în toată nebunia asta.
JHope deși executa mereu ceea ce zicea Suga nu părea prea fericit sa ma scoată de aici. Avea o părere de rău pe față, însă după câteva secunde în care a ezitat, mi-a făcut semn sa merg în fața lui.
Și eu m-am conformat ordinelor lui Suga și am mers după el cu JHope imediat in spatele meu.
Fetele au ieșit din nou din camerele lor ca să șușotească între ele despre ce se întâmplă. Aveau deja o zi plina de atâtea evenimente și nu cred ca înțelegeau cum de toate mi se întâmplau mie. Nici eu nu o făceam.
La baza scărilor ne aștepta Jessie, cu capul plecat precum un ghiocel. Nu o văzusem niciodată atât de umila pe blonda. În ochii mereu a părut acel tip de femeie independentă și sigura pe sine. Într-un fel ma durea sa o vad atât de neputincioasa, însă mă gândeam că până și cele mai puternice persoane au de aface cu situații cărora li ne pot face față.
Suga s-a oprit lângă blonda, însă nu ca să ne aștepte pe noi doi. Nu știu dacă apucase sa vorbească cu Jessie sau a venit direct la mine. Se oprise ca să vorbească cu ea, însă doar gura lui se mișca în timp ce blonda sclipicioasa își ținea capul plecat.
Ma bucuram extrem de mult ca fetele nu ne-au urmat pana jos ca să asiste la acest moment. Jessie era mandra, asemena scena i-ar ruina mândria ireparabil în fata fetelor.
— Pantele de Fum nu mai au voie sa treacă pe lângă geamuri sau sa pună piciorul aici fără ca eu sa știu. S-a terminat cu orice servire grandioasă! Cat timp sunt aici vreau sa știu pana și cât zahar își pun în cafea.
Fruios era foarte puțin spus, Suga spumega. Jessie nu se gândea sa îl contrazică și nici eu sau JHope. Noi doar puteam sa ii amplifica furia, iar el sa erupă.
Suga dădea ordine, iar Jessie aproba fără sa stea pe gânduri.
— Nu trebuie sa ma asigur ca m-ai înțeles pentru ca deja știu ca ai făcut-o.
Suga a trecut de Jessie și a ieșit afară. Parca puteam sa vad fum cum iese din capul sau plin de tot feluri de planuri.
JHope s-a oprit lângă Jessie și și-a pus palmele pe umerii ei. Blonda și-a ridicat privirea de jos, și, spre surprinderea mea, nu avea nici cea mai mica lacrima în ochii. Încă o data, blonda, demonstra ca este un caracter puternic chiar și atunci când te aștepți mai puțin.
— Ai făcut foarte bine ca ne-ai sunat. a ținut cel de lângă ea sa o laude. Suga este doar nervos acum, însă trebuie să faci ce a zis. Nu prea cred ca o să-și schimbe idea mâine.
— M-am obișnuit cu el, nicio grija. Prăjiturico, ești bine?
JHope și-a intros și el privirea spre mine, așteptând sa o informez pe blonda ca totul e bine și ca poate sa se liniștească. Am fost luata puțin prin surprindere de grija ei, însă n-am întârziat cu răspunsul.
— Da, totul e bine.
— Noi plecăm, ai grija de fete.
JHope a zâmbind cald către Jessie, dându-și și el seama ca o figura mai prietenoasa o ajuta mult mai bine decât una furioasă.
Din nou a dat din cap și ne-am privit cum am ieșit pe ușă.
Îmi părea rău că n-am apucat sa vorbesc mai multe cu Dean sau măcar sa îl salut înainte sa plec. La cum era Suga nu avea asta sa fie ultima oara pe aici. Următoarea data puteam să-mi fac ieșirea mai bine.
Verzuiul era deja în mașină împreună cu V care s-a mirat când m-a văzut și a zâmbit către mine.
I-am zâmbind înapoi înainte ca JHope sa îmi deschida ușa, iar eu sa intru în mașină. Mașina nu îmi era străină deloc, doar aici ajungeam de fiecare data când urma sa se întâmple ceva rău.
Aveam senzația ca nici acum nu e ceva de bine.
Am apreciat enorm de mult ca niciunul din cei trei nu a încercat sa facă conversație. Și-a dat și V seama ca Suga nu e prea calm acum și probabil ca de aceea nu a vorbit.
— Mergem acasă.
Acele doua cuvinte au fost singurele care s-au mai auzit în mașină. V doar a aprobat și a pornit mașina.
Era mult prea ciudat ca Suga sa nu tipe la mine mai mult decât a făcut-o. Arata de parca în capul lui existau table pline cu ecuații. JHope se uita pe geam fata vrei expresie anume, iar V se uita din când în când în oglinda retrovizoare.
Mi-am lăsat capul pe spate și am stat cu ochii închiși pana când am ajuns la destinație. Toți am coborât din mașină și am intrat pe rand în casa de parca eram controlați de o telecomanda.
Nu a venit nimeni în întâmpinarea noastră și nu pot spune ca ma simt dezamăgită, ci doar ușurată ca nu a venit SunHee.
Săracul copil, cum poate sa rămână întreaga când eu ies și intru in viața ei de fiecare data când Suga are chef?
JHope mi-a făcut semn sa mergem în binecunoscuta sufragerie care pare sa fie doar un alt semn ca ceva merge prost azi. Nu cred ca s-au certat vreodată în bucătărie sau în curte. Toate certurile se întâmplă în sufragerie.
— Haneul?
Vocea lui Jin a fost incredibil de surprinsa și la fel am fost și eu când l-am văzut. S-a uitat la mine apoi la Suga, cerând explicații din priviri. Acritura doar și-a rotit ochii plictisit deja de toată drama asta.
— Asta e o discuție pentru altădată, Jin. Unde sunt ceilalți?
— Prezent la datorie!
Cu toți so a acel sunet specific uimiri, iar eu m-am dat și un pas în fața ca și cum eram în pericol. De după canapea și-a făcut apărația Kookie, arătând ca și cum a jucat în Marea mahmureala. În toată trilogia.
— Pot sa știu ce dracu faci acolo?! a sãsâit V, fiind la fel de speriat ca mine. Tu n-ai camera?
— Am adormit și eu unde am prins aseară, nu mai dramatiza.
Era clar ca mezinul nu voia sa aibă parte de o serie de învățături prețioase de la vreun hyung de al sau. Probabil ca orice nu era o pastila pentru cap nu îl entuziasma.
Noi clar nu eram o pastila pentru dureri de cap, noi eram chiar durerea. Mai ales Suga.
L-au lăsat pe cel mai tânăr dintre ei sa se ridice singur și sa își așeze fundul pe canapea. Bineînțeles că a făcut o expresie de parca urma sa moara chiar în acea secunda.
— Jimin e plecat cu-...
Suga doar și-a fluturat mana nonșalant și s-a plasat lângă Kookie. Noi restul am preferat sa rămânem în picioare, doar Jin și-a schimbat locul și a venit în spatele meu.
— Zici ca ai băut, mult, nu? întreabă verzuiul zâmbind. Cam pe unde? E cam greu sa ajungi acasă atât de împușcat.
— Nu sunt prea sigur unde am fost. își scarpina capul încercând să-mi readucă amintirile. M-am întâlnit acolo cu doi membri din Vulpile argintii.
— Ai mai exact? a cerut V, punându-și o mana în șold.
— Ravi și N? Sau era Leo? Pentru mine par asemănători.
— Dar nu sunt, idiotule! a mârâit Jin către tânărul tulburat. Cum poți să-ți bei mințile?
— Cu putina lămâie lângă.
Kookie nu avea chef de nimeni, iar asta îl făcea sa aibă putina atitudine de diva. Fiecare simț al sau e amorțit pentru ca nu realizează ca Suga mai are puțin și ii ceapa capul precum o nuca.
— De Ravi ești sigur?
— Absolut! spune Kookie fata sa clipească. Știu și eu în fața cui mi-am pierdut ceasul. arata spre încheietura sa ce era goala acum. Cred ca trebuie sa fac o pauza de la poker.
— S-ar putea sa faci o pauza mai lungă, dar de la viata.
— Jin, nu te mai comporta ca o mama!
— Dar Jin are dreptate! a răbufnit Suga și l-a luat pe Kookie de tricou. Clar nu ai idee ce prostii ai spus, dar sunt foarte sigur ca turnătorul de Ravi a notat tot! Și din cauza ca tu nu știi sa bei acum avem probleme cu Mino!
— Cum asa?
— Cum asa? Vrea sa o facă pe Haneul spionul lui și chiar asta vom face!
— Poftim? am întrebat și m-am reasezat in line cu ceilalți. Cum adică?
— Ii vom da ce vrea. Cel mai bun spion pe care îl voi putea antrena o sa fie chiar domnișoara de față!
_____________________________________________
După cum v-am obișnuit vin după un secol cu un capitol necorectat :(
Lucrez undercover la primul volum și mai editez când pot pe acolo, dar aici postez asa rar ca nu îmi mai vine sa va țin în suspans pana reușesc eu să corectez capitolul.
Dacă aveți bunăvoința sa aruncați un ochi pe la "Semiluna din visul meu", mi-ați face sufletul sa se bucure.
Pana data viitoare când mai apuc eu sa postez și sa corectez aveți grija de voi! 💕
#StelePeCer