Am înghețat când i-am văzut. Toți, dar toți, au rămas prividu-ma. Keaton, Alex, fratele meu și Lucas.
-Sav, unde ai fost? a întrebat fratele meu. Eu înca aveam mâna prinsă cu Erick.
-Unu, ce te interesează? Și doi, de câte ori ți-am zis să nu mă mai strigi Sav? am zis și am început să urc scările cu Erick.
Am intrat în cameră și am început să caut CD-ul.
-Nu ai fost cam dură cu fratele tău? a zis Erick zâmbindu-mi.
-Fratele meu, cel care mă lasă la școală pentru că are lucruri mai importante de făcut cu prietenii lui și merg singură pe jos acasă? Cel care aduce acasă fete pentru știi tu ce și trebuie să le ascult țipetele? Cel care ia în considerare pe toți mai puțin pe mine? Cel care îmi vorbește doar pentru a-mi cere favoruri? Nu. Nu cred.
-Aș vrea să am o soră ca tine.
Am zâmbit.
-Fratele meu este un băiat bun....doar că se comportă ca un prost. La fel ca prietenii lui.
-Când mai ești în situații incomode în care trebuie să asculți -am început să râd și l-am fixat cu privirea- ar trebui să mă suni și facem orice lucru, cum ar fi să mergem la cinema sau să mâncăm. Orice ar fi.
-Unde ai fost până acum? Mereu am avut nevoie de asta, am zis și el a început să rada. Am găsit CD-ul și i l-am dat.
-Savannah, categoric ești un înger, a zis glumind.
-Știu, Erick, știu.
- Eu ar trebui să plec, mama sigur e preocupată.
-Aw, dar ești băiatul alintat al mamei, am zis râzând.
-Sunt sigur că și tu ești, a zis și râsul meu a dispărut. La naiba, a dat la punctul meu sensibil. Dar nu îl învinovățesc, nu știa de asta. M-am depărtat de el și m-am așezat pe pat.
- Eram... am zis, iar el s-a apropiat și s-a așezat lângă mine.
-Îmi pare foarte rau, Savannah, nu știam, a zis și m-a îmbrățișat. Eu i-am răspuns la îmbrățișare imediat.
-Nu îti face griji, nu e vina ta.
-Aici locuiți doar tu și fratele tău?
-Nu, locuim cu tatăl nostru, dar el nu este niciodată acasă.
-Îmi imaginez petrecerile pe care le dă fratele tău.
- Nu ai idee, e oribil.
După ce am mai vorbit un pic, l-am condus pe Erick până la ușă. Ei au rămas aici. I-am ignorat și i-am dat un pupic pe obraz lui Erick despărțindu-ne, nu înainte să îi dau numărul meu.
Am început să urc scările când fratele meu m-a chemat. La naiba, acum ce mai vrea?
- Ce vrei, Ryan? am zis sec.
-Îmi poți explica cine naiba era ăsta și de ce a urcat în camera ta? a zis cu un ton care m-a deranjat, așa că am decis să mă joc cu el.
- Eu nu pot avea o noapte de diversiune ca a ta, frățioare? Ryan
s-a ridicat de pe scaun cu furie și m-a apucat de încheietura mâinii.
-CE NAIBA TOCMAI AI ZIS? - am încercat să mă desprind, dar el era mai puternic ca mine.
-Las-o Ryan, a zis Lucas împingându-l.
-Ce se întâmplă, Lucas? O vei apăra acum? a zis Ryan apropiindu-se de el.
-Este mai mult decât clar că doar glumește, a zis serios.
-Sper că a fost doar o glumă -a zis apropiindu-se de mine- sau jur că...
-Că ce Ryan? Ce îmi vei face? am zis apropiindu-mă periculos de mult de el și privindu-l fix.
-O să îi zic tatei că fiica lui este o... i-am dat o palma. Da, am făcut-o. Cine se crede să îmi vorbească așa? Lacrimile nu au întârziat să apară. Uram să fiu așa slabă. Îl uram.
Lucas m-a apucat de braț și m-a dus afară. Eu doar m-am lăsat dusă, plângeam ca o proastă. Ce i se întâmplă lui Ryan? De ce este așa? Am privit în jos în timp ce lacrimile au căzut. Dacă ar fi fost altă dată, aș fi fericită să merg de mână cu Lucas. Dar nu, acesta era ultimul lucru la care mă puteam gândi. Lucas și cu mine ne-am așezat pe o bancă. Nu am putut să mă uit la el, nu am putut să spun nimic.
-Fratele tău a fost un prost, a zis și s-a apropiat de mine. Vino, micuțo!
Lucas mă îmbrățișa? Și mi-a spus micuțo? Voiam doar să uit de tot. M-am ascuns la pieptul său în timp ce plângeam.
-Fratele tău nu crede asta, a fost doar un impuls, a spus în timp ce îmi mângâia părul.
- Eu nu știu ce să mai cred, am zis îndepărtându-ma. Totul este confuz acum.
-De ce?
-Uneori îmi e dor de cum erau lucrurile înainte.
-Nimic, niciodată nu va mai fi ca înainte. Dar putem face un prezent mai bun, a zis zâmbind. Iubeam partea asta a lui Lucas.
-Ar trebui să îmi zici cum, am zis zâmbind.
-Pai putem începe cu asta. Zâmbește. Ești mult mai frumoasă când o faci.
-Cine ești și ce ai facut cu Lucas? am zis și el a început să râdă.
-Îmi era dor de tine, a zis, așa, fără nimic mai mult.