Frunzele copacilor se loveau încet între ele și cădeau la pământ lent, făcând un sunet atât de frustrant , din perspectiva lui Levi .
"Erwin, nu că sunt eu vreun om care nu poate sta într-un loc , dar ce drăcie așteptăm noi aici ? Curând o să se însereze și în locurile astea e groaznic dacă ești acoperit de întuneric, o să fie beznă totală" Spune Levi cu fața lui obijnuită , inexpresivă.
" Echipa Hanji staționează la celălalt capăt al pădurii , iar jumătate la intrare. Am plecat dintre ziduri în jur de 5 echipe. Grupa lui Eliot Zveld este de negăsit . Din trupa lui Edol Springer au mai fost văzuți doar cei din garnizoana specială din discul Throst , iar ...din grupa Levi sunt de negăsit Reiner Brawn, Armin Arlent , Jean Kristen ...Harper Smith." Își termină căpitanul discursul cu privirea în pământ .
"Huh? " privește Levi curios ." Grupa în care trebuia să se afle fata a ajuns în siguranță și nu a raportat nici măcar o pierdere"
Foșnetele frunzelor le răpește atenția tuturor. Cineva se îndrepta cu viteză direct spre ei ,si își înfige cârligele direct în scoarța copacului în care se aflau Comandantul Erwin și Levi. Avea gluga trasă pe cap, până peste față , astfel încât, inițial nu au putut să îi afle identitatea . Se oprește în fața lor și își pune ultimele lame tocite și murdare de sânge înapoi în suport.
După ce toată atenția a fost îndreptată asupra misteriosului cadet, acesta își dezvelește fața și face un salut respectuos
" Harper Smith. Permite-ti-mi să raportez" Spune ea gâfâind . Brațele sale murdare de sânge îi pătau pelerina în zona inimii , dar nu putea să îsi modifice poziția .
"Spune " Zice Erwin cu o față serioasă, dar nu de speriat
" Am fost nevoită să îmi părăsesc poziția după ce am fost atacată de un titan anormal . Acesta prezenta calițăți umane, precum gândirea și inteligența, iar unele acțiuni realizate de către el m-au făcut să cred că este un om-titan, lafel ca Eren Jager. "
Sunete de uimire se auzeau din rândul soldaților
" Aste sună a exagerări. Sper că vi cu niște argumente bune ca să susții asta" Spune Levi sceptic. Desigur, remarcile lui atât de calme , ce o făceau să se simtă desconsiderată o enervau la culme, dar deja era pusă într-o situație proastă, așa că nu a putut să răspundă urât , ca de obicei.
"Desigur , Căpitane, acestea par niște aberații, dar faptul că am trecut prin asta mă face să cred cu tărie în ipoteza mea" Siguranța ei de sine era atât de copleșitoare , te făcea să o crezi chiar și dacă te uitai în ochii ei sclipitori. Buzele ei crăpate convingeau orice persoană, chiar dacă nu spuneau tot timpul adevărul.
"Chiar vreau să văd unde ajunge, Levi, nu mai întrerupe" Spune Erwin puțin amuzat " Continuă te rog" De ce era luată în râs ? Parcă momentede prin care a trecut nu erau îndeajuns...dar modul în care o tratau, asta îi punea capac. Pur și simplu atitudinile badjocoritoare ale colegilor sau superiorilor săi îi întindeau nervii la maxim, dar n-avea de gând să clacheze, ci doar a luat o gură mare de aier până să înceapă să vorbească.
"În prima mea întâlnire cu acest titan, am fost pusă la pământ , iar după ce mi-a înlăturat gluga , s-a ridicat și a continuat drumul pe care mergea, fără să încerce să mă mănânce sau să mă rănească. Asta mă face să cred că dorea să găsească o anume persoană, dar mai ciudat era faptul că după ce am mers aproximativ 400 de metrii înspre zona din care monstrul a venit, am dat de echipa căpitanului Eliot Zveld. Din păcate , niciunul dintre ei nu mai era în viață. Erau put și simplu călcați în picioare, nu mâncați. Căpitanul Eliot, în schimb , avea mâinile legate, iar toate unghiile de la mâinile sale au fost smulse. El nu părea să fie atacat de către un titan. Ba mai mult, avea o gaură la cap ce părea a fi de la un glonț. Dat fiind faptul că el , înpreună cu dvs a alcătuit planul pentru pozitiile soldaților, probabil cel care a făcut asta dorea o informație despre poziția unui cadet. Cred că a fost torturat până la moarte. Probabil nu a dezvăluit nimic. Majoritatea oamenilor mărturisesc de la prima unghie scoasă" Toată lumea , ba chiar și Levi erau acum atenți la fata . Nimeni nu mai spunea nimic .
" Deși esti doar un copil, îmi place modul în care ai interpretat situația " Spune Erwin gânditor , observând starea în care fata se afla și încercând să o detensioneze "Este foarte probabil ca tot ce spui tu să fie adevărat, dar pe cine ar putea căuta?"
"Din punctul meu de vedere , cel pe care îl caută este Eren Jaeger"
"Eu"
"Cum așa?"
"Păi în drumul meu am dat de Jean , Armin și Reiner. Armin era rănit așa că mi-am oferit ajutorul. În drumul nostru ne-am reîntâlnit cu titanul acela femelă, dar am fost ignorați complet până când în discuția noastră am ajuns să pomenim de poziția lui Eren . Atunci am fost atacați , dar nu răniți grav. S-a uitat la fiecare dintre noi , iar apoi și-a schimbat direcția. Spre sud-est , mai exact spre aripa dreaptă a formației, ceea ce înseamnă că-" Întreruperea căpitanului Levi o lasă pe Harper fără cuvinte
"Vine aici " Chiar dacă situația era una nu prea favorabilă, fata în sfârșit se bucura de puțină încredere din partea bărbatului, și asta se simțea bine
"Nu e timp de stat atunci, toată lumea pe poziții , schimbăm direcția pentru orice eventualitate. Către echipa Hange."
"Da să trăiți"
Toți coboară pe cai , mai puțin Harper, ce nu avea unul.
"Hei, tu mergi cu mine" Spune Levi serios de pe calul lui negru.
"Mă descurc să traversez pădurea prin copaci, nu te îngrijora. Mai am două tuburi de gaz de rezervă la Reiner în caz de ceva. Tu ești important aici, nu îmi permit să te încetinesc" Zice fata , neașteptând un răspuns. Sărea din creangă în creangă, cât mai ascunsă după copaci și cât mai sus posibil. Dacă titanul o vedea, își dădea seama că și ea are puteri și ieșa rău.
"Am plecat prea târziu, vine" Strigă Eren disperat din față .
Din spatele lor apare ca o săgeată femela titan, rupănd în bucățele oasele primului rând de soldați
"Toată lumea sus" strigă blonda către ei, reușind să îi salveze pe câțiva dintre ei, inclusiv pe Eren și pe Levi. Dar nu pe toți. Petra Rall era acum lipită de un copac împreună cu restul fostei echipe Levi. "Nuuuu" Strig , dar degeaba, erau deja morți.
Din sentimentul de vinovăție pe care îl simțea fata, răbufnește și se avântă spre titan, scoțându-i ambii ochi, și rănind grav corpul imens al titanului. Când să ajungă la ceafă, un strat ciudat de cristal o acoperă , iar ultimele lame se duc la naiba.
"La dracu" au fost ultimele cuvinte rostite de ea , înainte să îsi primească o palmă din partea creaturii și să izbească într-un copac.
"Nuu" Strigătul prietenilor ei abia apăruți dintre copaci a fost ultimul sunet pe care l-a auzit
______în mintea ei, probabil_______
"Harper"
"Taci"
"Harper"
"Cine ești și ce vrei?"
"Tactu' "
" Aaa, bună tată, mă bucur să te aud"
" și eu , Satana"
"Stai, de ce nu pot vedea nimic?"
"Aparent ești pe moarte"
"Cum adică?" Fața ei se schimbă total. Întrebarea ei nu primește nici un răspuns , așa că insistă "Tată, cum adică?"
"Nu-ți face griji, găsesc eu o cale să te readuc, dar tu trebuie să mai faci pe moarta câteva ore"
"Te rog să îmi muți conștiința înapoi în corp"
"Greu de realizat...o să doară"
"Nu contează, vreau să aud și să văd . Ce s-a întâmplat cu restul ?"
"Majoritatea sunt în regulă, dar deja ai fost inconștientă în jur de o oră . Nu îți fă griji, am privit prin ochii tăi și se pare că sunt în regulă" Și dinnou liniște pentru un moment "Ai așa un talent să mori cu ochii deschiși" Râsul tatălui său o detensionează într-un fel, dar nu o scotea complet din starea de șoc
" Nu mai spune" *râs*
"Dacă ai vedea ce față ai, acolo jos lipită de cpoac lafel ca un țânțar lipit de fereastră" *râs*
" Nuu creeed, vreau să văd." *râde*
"Am o idee. Ce ar fi să te trimit ca spirit ca să poți vedea ce se întâmplă în jurul tău, iar apoi sa intri tu în corp la momentul potrivit?"
"Păi și ce fac? Le spun că am înviat?"
"Nu idioato , te transformi în titan. La proces te ajută faptul că ai dat informații utile și o să scapi ușor"
"Stai, tu mă urmărești?"
"Uneori" *râde*
"Las-o baltă, ne mai vedem noi" spune și râde "la revedere tată" și ajunge la copacul unde a murit.
"Uhuhuuu, cum arăt "
"Eu ți-am zis"
"Zici că am fost călcată de un tren"*rade*
"Ai ajuns cam târziu, uite, deja strâng cadavrele"
"Uite , vine cineva să îl ia pe al meu. Cred că e Levi"
Bărbatul trist pășa spre corpul fetei și îi apucă încet mâna" Până și tu ai murit. *râs trist* O să îmi fie dor să te aud râzând . În felul tău prostesc mă făceau să mă simt bine. "
"Ce zice prostu' ăsta?" Se încruntă fata .
"Hai mă că a fost drăguț" zice tatal ei
Bărbatul îi dă cadavrului părul după ureche
"Hai să lăsăm omul cu durerile lui" Spune tatăl fetei.
.......
Pe drumul spre casă, corpul ei era pus deasupra tuturor celorlalte, poziție aleasă de către Levi.
Fata, acum rămasă singură , stătea fix lângă Levi, fără ca el să știe . Îsi tinea mâna pe piciorul lui , lăsându-l să își toace singur nervii cu toate remușcările pe care le avea, în special pentru moartea lui Harper
"De ce nu te-am oprit la timp? De ce ai făcut asta? De ce mă aștept să răspunzi" Erau întrebări ce se scurgeau prin mintea lui , dar nu își lăsa nici o lacrimă să curgă. Măcar nu acum cât totul era atât de tulburi . Nu voia să fie văzut fiind slab . Însă simplul fapt că lui Levi îi pare rău de ea, o face pe fată să se simtă specială. Nu era un sentiment întâlnit prea rar de către ea, dar venind din partea lui, era atât de ciudat.
Totul este tulburat de către pașii grei ai unui grup mic de titani. Doi cadeți galopau în fața lor cu un cadavru pe cal.
" Proștilor, i-ați condus exact spre noi" Strigă Levi exasperat. Nervii săi și stresul își lasă amprenta adupra lui printr-o durere groaznică de cap , ce îi tulbură până și vederea
"Căpitane, să mergem să îi doborâm ? Se apropie prea repede" Cadeții deja se pregăteau de luptă
"Ai înnebunit? Tu vrei să lupți cu ei în câmp deschis? Te-ai uitat măcar dacă mai ai gaz,nu? Nu ai făcut-o... Îți zic eu, toate tuburile sunt goale . Eu mai am gaz doar cât pentru un singur titan, așa că nu pot risca" Privirea încețoșată îi cade apoi pe Harper și pe căruța cu cadavre. Lasă un oftat lung, după care grăiește "Suntem prea lenți , trebuie să aruncăn cadavrele, altfel murim toții"
*Acum e timpul să îmi intru în rol *
Spiritul fetei pătrunde în corp fără să îi penetreze pielea și începe să se miște lent. Durerea era cumplită, dar se străduia din greu sa se mențină în viață încă puțin, și spre norocul ei, a fort prima ce a fost aruncata, dar restul cadavrelor au acoperit-o complet la călere. Asta a fost o imagine ce o să o bântuie pe viață. Cel puțin modul în care mâna Petrei se odihnea acum pe fața ei însângerată
*transformă-te , transformă-tee, transformă-teee* Strigă fata în gândul ei .
Un fulger din cer lovește pământul puternic și fură atenția tuturor. Lumina orbeste chiar și cei 5 titani .
Toată lumea se uită speriată spre ceea ce se metamorfoza chiar în fața ochilor lor. Era...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Încă un capitol plictisitor și eu încă nu știu dacă o să public această carte
EDIT : E 25 DECEMBRIE, LA MULȚI ANI LUI LEVIII💗💖💕💓❤💘💙💚💛💜💞💝💟❣💟💞💚💝💙💗❤💕💓💘💗💘💞💝💟💝❤💖💝💚💖❤💗💙💞💚💖💖💚💖❤💞