<<Fata 'Du-te naibii'>>
︎
_______
Ziua cea mare a venit. Nu cred că mi-ar putea simți nimeni "entuziasmul".
De astăzi voi începe o nouă viață. De fapt... doar un nou capitol. Sincer aș vrea să pot apăsa un buton pentru toate momentele neplăcute din viața mea. Să le pot pune pauză sau să le dau next fără să le văd. Aș vrea să fie așa simplu totul.
După ce am ajuns în Florida, m-am instalat rapid și apoi am mers să văd împrejurimile. Aerul era mai diferit. Era mai sufocant și mai poluat într-un fel. Copacii erau acum uscați, iar pe jos nu vedeai decât urmele săpate adânc în zăpada foarte subțire a celor care au trecut pe acolo. În toate direcțiile puteai vedea mii și mii de ornamente specifice sărbătorii hiemale.
Mie nu îmi place Crăciunul. Bine, nu mai îmi place. De atunci, mamă. De când ai plecat. Tot farmecul lui a dispărut și odată cu el și entuziasmul meu nu doar pentru acea sărbătoare, ci pentru tot în general.
Mă așez pe o bancă, după ce dau la o parte puțina zăpadă așternută pe ea. Îmi aprind o țigară, inspirând fumul ce a devenit un adăpost pentru mine, un refugiu.
— Pot să mă așez? aud pe cineva întrebând.
Dau din cap aprobator.
O privesc pe sub glugă.
Ochi albaștri. Păr blond. Piele albă.
Mă întorc apoi la țigară. O termin și încep o alta. Dau să inhalez fumul, când văd mâna fetei ce stătea pe bancă pusă pe țigară.
— Te arzi fraiero! țip când observ că degetul ei este pus deasupra capătului aprins.
— Mai bine așa. Nu știi că țigările îți fac rău?
— Nu știi că nu e bine să te bagi în viața altora? îi spun pe un ton rece și calculat aprinzând o altă țigară.
Nici de data asta nu am avut noroc. Idioata mi-a rupt-o de la jumătate.
— Tâmpito! Ce dracu' ai?
— Nu vorbi așa! Și nu aș avea nimic dacă tu ai lăsa hârtiile alea otrăvite la o parte!
— Cu ce drept îmi rupi tu țigara? Nici nu ne cunoaștem!
— Da exact! Angel Winstow, zise ea întinzându-mi mâna.
— Du-te naibii, spun eu ridicându-mă și plecând instant.
— Mi-a părut bine „du-te naibii"! o aud strigând din spatele meu.
Nebună.
Cu ce drept se bagă peste țigările mele? Auzi la ea, cică fac rău! A trăit ea ce am trăit eu? A suferit ea cât am suferit eu? Știe ea cum e să te trezești dimineața simțindu-te ca ultimul rahat?
Are habar cum e când dai cu pumnii în pereți până când sângele îți curge necontenit, dar nicio amintire nu se pierde? Știe? Simte? Nu! Nu are habar. Și nici nu va avea vreodată, așa că mai bine își vede de treburile ei.
Ajung acasă și merg direct spre camera mea, nebâgându-l în seamă pe unchiul meu.
Mâine va fie prima mea zi în noul liceu și șansele de acomodare sunt... ăă da, sunt de 0%.
M-am pus în pat, punându-mi căștile în urechi și dând muzica la maxim. Am adormit după jumătate de oră.
[ziua următoare]
— Unchiule Bennet, nu trebuie neapărat să mă duci tu! Am picioare, știi nu? îl întreb eu ironic dându-mi ochii peste cap.
— Lucifer, e prima ta zi în noul liceu și vreau chiar eu să te duc. Ai ceva împotrivă? zise el ridicându-și sprânceana dreaptă și încrucișându-și mâinile.
— Nu unchiule, mi-e indiferent.
— Așa mai merge! Haide!
Am urcat apoi în mașina unchiului punându-mi rapid gluga.
— Apropo, am vorbit cu directorul despre chestia ta cu glugile și a zis că poate trece cu vederea.
— Bine.
Am ajuns la școală după vreo 10 minute. Holurile sunt mai înguste decât cele din Canada, dar parcă dulăpioarele multicolore le dau un aer mai primitor. Elevii prezintă tipologii diverse: anti-sociali, tocilari, popularii nesimțiți, fufele liceului și multe altele.
Mi-am găsit clasa într-un final, aceasta fiind în cabinetul de chimie. Altă materie nu se putea nu? Intru în clasă fără să bat, deoarece de ce aș face-o?
Profesoara din fața mea probabil este doamna Lirete, diriginta mea. Scundă, blondă, cu niște ochelari rotunzi și negri și destul de voinică. Uuf drace!
— Copii, el este Lucifer Seville. Noul vostru coleg.
Toți mă privesc măsurându-mă din cap până în picioare. Aud diverse șușoteli din partea tuturor. „De ce poartă gluga aia?", „Face pe misteriosul ce să zic" , „Pun pariu că ascunde o fața de spart borcane". Astea sunt doar unele dintre vorbe pe care le pot auzi.
După ce diriginta mi-a zis să iau loc, am mers în ultima bancă, aceasta fiind și singura liberă.
Ora a trecut relativ rapid, diriga vorbind despre nu știu ce substanțe compuse.
Pana mea, nu le văd rostul! Adică cu ce te ajută pe tine în viață? Mergi la un interviu pentru un loc de muncă și te întreabă care este masa atomică a fierului?
Gândurile legate de elementele chimice îmi sunt întrerupte de o mână pusă pe banca mea. O mână slabă și foarte albă. Totuși, de ce mi se pare cunoscută?
Ridic privirea și o văd. O văd pe ea. Buclele precum razele soarelui, ochii maritimi și pielea-i deschisă. Era fata care mă enervase cu o zi în urmă.
— Bună băiatule a cărui nume nu este,,du-te naibii", zice ea, având vocea foarte subțire; un chicot scăpându-i la propria glumă.
— Ce draci cauți aici?
— Hmmm... pe tineeeeeee!
— Hă?
— Dacă ți-ai fi ridicat privirea când erai în fața clasei m-ai fi văzut. Suntem în aceeași clasă domnule Țigară! spuse ea etalându-și un zâmbet copilăros și prostesc.
— Uite... poate suntem colegi, dar asta nu înseamnă că trebuie să vorbim unul cu altul bine?
— Ce? Ciudățel mai ești. Cum să nu vorbim dacă suntem în aceeași clasă hmm?
— Foarte simplu, îi răspund apoi îmi pun picioarele pe bancă relaxându-mă. Îmi scot o țigară, nepăsându-mi dacă va avea să mă prindă vreun profesor. Pot jura că mai avea puțin și mă ardea cu privirea.
— Iar cu otrăvile astea? îmi ridic capul înspre ea, privirea mea fiind acum ațintită spre ea. Îi dau cu fum pe lângă fața-i deosebit de palidă.
— Uite îngeraș, nu mai îmi ține morală, și așa m-ai enervat destul ieri, îi spun eu făcând referire la numele său.
— Uite ce e drăcușorule, mă ridic în picioare fiind foarte amuzat de tonul rece pe care încerca să îl desemneze pe moment. Poate nu e treaba mea, însă eu doar am vrut să te ajut ok?
— Știi cum poți să mă ajuți? Nu mai îmi vorbi, zic eu dându-mi ochii peste cap, dar neștiind dacă ea a văzut gestul din cauza glugii sau nu.
— Mă tem că asta nu e o soluție optimă Lucifer, rânjește apoi pleacă în banca sa, profesorul făcându-și apariția. Îmi sting rapid țigara punându-mă în bancă.
Orele s-au terminat, iar eu abia așteptam asta! Toată ziua nu am stat decât în bancă privind ba afară, ba fumând o țigară prin pauze, ba privind-o pe proasta aia de Angel care era mustrată din cinci în cinci minute de către profesori din cauză că râdea fără oprire lângă colega sa de bancă. Serios, fata asta e mai bleagă decât un măgar!
Aștept mașina unchiului meu, în timp ce savurez o țigară. Din nou momentul meu de liniște este distrus de nimeni alta decât de ,,domnișoara zâmbet" în persoană! Nu o cunosc decât de ieri pe fata asta și deja nu o mai suport! Se apropie de mine cu același zâmbet neobosit pe fața-i făinoasă.
— Deci? îmi zice ea uitându-se la mine mai insistent decât de obicei.
— Deci ce?
— Cum ți s-a părut prima ta zi în noul liceu?
— Ar fi fost ok dacă nu te vedeam pe tine, spun eu trăgând un alt fum din țigară.
— Ești foarte nepoliticos să știi!
— Nu ți-a zis nimeni să vorbești cu un nepoliticos!
— Ai dreptate, îmi zice ea afișând un alt zâmbet. Dar o fac oricum! Știi de ce? întreabă și face mai apoi o grimasă curioasă.
— Hai luminează-mă, spun eu total neinteresat.
— Fiindcă îmi plac provocările, iar tu Lucifer Seville, reprezinți o provocare pentru mine!
Zâmbesc la prostia ei, plecând apoi fără să îi mai spun ceva când văd mașina unchiului parcată în stânga mea.
,,Pa-pa „du-te naibii" aud în spatele meu, originea sunetului venind de la tâmpita aia pe care am cunoscut-o ieri și deja regret
— Uuu, văd că ți-ai făcut deja prieteni! îmi spune unchiul, făcând referire la ființa aceea total ruptă de realitate.
— Da fix! Mai bine mă tai!
— De ce? întreabă el pornind radioul.
— Nu o plac.
— E drăguță.
— Da... ca un căpcăun!
— Pare de treabă.
— Daaa... ca un plod de 6 ani!
— Pare amuzantă.
— Daa...ca profu'de mate!
— Ești imposibil Lucifer! îmi spune apoi începe să râdă concentrându-se la drum.
După ce am ajuns acasă am mers direct în camera mea. Idioata. Trebuie să o suport de acum zilnic? La dracu, mai bine mă tai!
_______
Vai de capul meu ce capitole proaste scriam acum un an😩🤚