Clădit-am din cuvinte
Cea mai frumoasă poveste:
Se făcea că oamenii se opreau vrăjiți să privească cerul.
Râdeau și nu se mai certau.
Știau doar să se iubească.
Se făcea că existența avea la bază dorință de viață,
iar noaptea aducea senzualitate și mult dor înțepător pe limbă.
Ce lin cântau trandafirii în vaza de pe noptieră ...
De-ar fi să clipesc
și să nu mă mai trezesc,
Aș trăi din nostalgie.
Dar știind,
sunt vis și mă frâng ușor,
suflu.
Nisipul mă învăluie,
iar când îmi intră în ochi,
eu știu că m-am plimbat printr-o poveste.