Adelyn a deschis ochii si incearca sa coboare din pat.
Dar simte o ameteala cumplita si cade inapoi pe perna.
- Adelyn , este tarziu. Nu pleci la scoala? intreaba mama din bucatarie.
,, Ce o fi cu fata asta de nu coboara? isi spuse .
Si cum inca nu-i aude pasi , porneste spre camera ei.
Deschide usa si Adelyn nicaieri.
Apoi priveste spre pat.
O vede si se sperie.
Cu ochii inchisi si alba ca varul , pare o stafie.
- Mama , am incercat sa cobor din pat dar nu am reusit.
Ma simt ametita si nu am putere , spuse cu glas stins Adelyn.
- Ce este draga mea? spune mama ingrijorata.
- Nu stiu.
Ingrijorata , mama formeaza 112.
Curand soseste o doamna draguta si dupa cateva investigatii , ii
spune mamei:
- Adelyn este putin anemica.
Voi prescrie o reteta si veti merge pentru mai multe investigatii ,
la medic.
Au mai vorbit cate ceva legat de anemie , apoi doamna a plecat.
Adelyn , inca simte aceea ameteala si neputinta de a se ridica din pat.
Mama revine si o priveste ingrijorata.
,,Nu a fost un copil cu probleme de sanatate" .
,, Probabil... este doar un moment dificil. Maine va fi bine " se gandi .
Dar cateva zile s-a simtit la fel de slabita.
Apoi , treptat , treptat si-a mai revenit.
- Sunt atat de fericita , draga mea...
- Si eu mama. Un pic mi-a fost teama.
Cele doua sunt imbratisate si pline de o mare bucurie.
- Te iubesc mama.
- Si eu , draga mea.
Ce poate fi mai minunat decat acesta tablou in care mama isi
strange la piept , comoara ce-a mai de pret?