Unde erai când aveam nevoie de tine? Prea ocupat să mă sabotezi? Cu tine vorbesc, gândule nepotrivit. La tine aproape țip.
Mă simt perfect în camera mea întunecată. E o liniște absurdă și nu e nimeni în afară de tine. Ți-ai adus toți prietenii să îmi faceți traiul imposibil. Ești cocoțat pe un scaun, ai capul dat pe spate și dacă mă străduiesc puțin te pot auzi cum râzi. Crezi că mă intimidezi? Crezi că tu și prietenii tăi veți reuși să mă faceți să cedez? Ei bine: Ce să zic? Uneori chiar reușiți să mă aduceți într-o stare deplorabilă.
Sunt din nou la pământ pentru că iar mi-ați spus că nu merit să fiu aici, că sunt incapabilă, că toți ceilalți sunt mai buni ca mine și n-o să reușesc niciodată. Că dicția mea lasă de dorit, că mă mișc lent, că mă bâlbâi, că am lacune în vorbire. Sunt la pământ și nu-mi pasă. Pentru că pot oricând să mă ridic și să renasc din cenușă. Voi puteți doar dacă vă dau eu voie pentru că Hei: Eu v-am creat și acum aleg vă trimit la plimbare.
Credeați că ați câștigat când m-ați văzut acolo stând pe podea cu privirea pierdută...Ha ha
Știți de ce sunt mai puternică ca voi?! Locuiesc cu voi dintodeauna. Vă știu slăbiciunile așa cum voi mi le știți pe ale mele. Am învățat să conviețuiesc cu voi. Și să vă dau impresia că ați câștigat ca să-mi dau timp să contraatac. Am cea mai grozavă armă: Sunt sarcastică. Și cu acest prilej vreau să vă mulțumesc. M-ați învățat să mă apăr.
Sunt Grațiela și sunt formidabilă. Splendidă. Și o să mă duelez cu voi până voi câștiga lupta cu gândurile mele. Vă aduc o armată de gânduri pozitive ca să vă doboare.
Merit din toată ființa mea să mă aflu aici. Sunt perfect capabilă să realizez orice obiectiv pe care mi-l propun. Ceilalți sunt la fel de buni ca mine și voi reuși să fac orice îmi doresc. Dicția mea este impecabilă atunci când exersez. A te mișca lent devine un avantaj pentru că poți face lucrurile corect și mai bine. Comunicarea este ca orice altă deprindere, se învață.
Credeați că m-ați înfrânt când m-am enervat și mi-am revărsat furia asupra voastră. Și iată-mă, dau mâna cu voi. Am venit să bem o cafea, prietenește. Mi-am adus și amicii. Puteți dezbate toată noaptea. E lungă și de abia acum începe. Și mie îmi plac dezbaterile. Îmi place să le câștig.
Aș putea să vă dau afară foarte ușor chiar în acest moment. V-am adus într-o stare vulnerabilă. Am învățat de la voi, de la cei mai buni. Dar știți că vechile obiceiuri mor greu. Vă mai păstrez un pic. Am ajuns la concluzia că uneori mă ajutați să nu uit cine sunt. Să vă reamintesc. Sunt Grațiela. Grați, așa cum mă alintați voi câteodată și sunt absolut fantastică.