Inspirată de povestirea lui Edgar Allan Poe,
Pisica Neagră;
Văd cum îți dictează creierul
gânduri ca de piatră,
iar trupul ți-e rigid și pielea caldă.
Există o discrepanță între ceea ce vrei și
ceea ce spui,
Încât îmi ești ca un nor care acoperă soarele.
Îți e umbrită mintea de teamă și remușcări,
Faci pași în față și te vezi tras înapoi,
Clipești greoi, de teamă să nu-ți vadă nimeni irișii.
Dar urli. Urli și nimeni nu trebuie să știe.
Îți ucizi conștiența cu un cuțit
și ascunzi dovada sub lacrimi deșarte,
sunt reci și insipide și ți se preling pe obraji până la buze.
Și scuipi cu scârbă. Îți scrâșnesc dinții.
Întunericul are și el doi ochi imenși
și tu-l iubești ca pe-un alt oxigen,
Căutând în schimb alinarea.
Ți se zbârlește pielea pe brațe.
Ți-aș spune ceva,
însă ți-aș testa nebunia.
Îl vrei pe Jupiter, dar îl ții de mână pe Pluto.