În dimineața asta m-am trezit deoarece am simțit o greutate pe pieptul meu. Deschid încet ochii și o văd pe Eva peste mine, mă uit în partea cealaltă de pat și observ că Mike nu e, așadar mă ridic cu Eva în brațe după care o așez cu grija înapoi și îi dau drumul la desene ca să stea liniștită până îmi fac eu rutina.
Imediat ce mă asigur că totul e bine cu ea, îmi fac rutina de dimineață, după care mă îmbrac cu o pereche de pantaloni albaștri cu două dungi albe pe lateral, un tricou verde simplu, iar în picioare îmi iau o pereche de adidași albi. Părul îl las liber, iar machiajul este unul ca de obicei simplu.
Imediat ce termin cu mine o iau pe Eva și îi facem și ei rutina de dimineață, după care o îmbrac cu o fustiță argintie și o bluză albă, iar în picioare i-am pus o pereche de adidași gri, foarte frumoși. Părul i l-am făcut cu i-l fac mereu, adică parul de pe față îl prind sus ca să nu îi între în ochi, iar restul parului îl las liber.
Și suntem gata să mergem jos și să păpăm.
Ajunse în bucătărie îi dau Evei să mănânce, după care îi aduc jucării și dau drumul la desene în living.
După ce m-am asigurat că Evuța are tot ce are nevoie, mă întorc în bucătărie și o întreb pe Adile:
-Soțul meu a plecat?
-Nu, este în biroul lui, a spus să îți zic să mergi după ce iei micul dejun.
-Am înțeles, nu mi-e foame, merg acum.
-Bine.
Am mers în biroul lui și l-am văzut vorbind la telefon și văzându-mă nu a închis ca de obicei :
Conversație telefonică :
-Dar de ce, nu?
-..........................
-Andreas, știu că și tu îl vrei mort la fel ca și mine.spune Mike, iar eu îmi aduc aminte rapid de Andreas și îi iau telefonul din mână vorbind eu.
-Alo? Andreas? Sunt Mira.slun eu.
-Ali? Mira? Îl cunoști pe Mike?spune Andreas.
-Da, este soțul meu. Și avem nevoie de ajutorul tău. M-ai mai ajutat înainte, te rog ajută-mă și acum.
-Mira, dacă știam că ești implicată, ma implicam și eu din prima.
-Serios?
-Da, normal.
-Perfect. Pot sa îți mai cer ceva?
-Sigur.
-Sună-i tu pe Tomas, Anton și Mirel,te rog mult.
-Da, stai liniștită, ma ocup.
-Mulțumesc mult, ținem legătura.
-Cu siguranța.
-Pa,Mira.
-Pa, Andreas.
Conversație încheiată
-Cum de........spune soțul meu, dar îl întrerup.
-Sunt așa bună? Păi, am știut să las multe uși deschise,iubitule.spun apropiindu-mă și sărutându-l.
-Mmm... Ar trebui să te las să te implici mai mult.
-Serios? Acum ți-ai dat seama?
-Da, nu aș fi crezut niciodată că tu ai făcut așa ceva în trecutul tău.
-Ăsta e și farmecul, iubire.spun și zâmbesc larg. Mă ocup eu de telefoane.
-Bine, iubito. Să trecem la treaba.
********
Ne-am început treaba, eu am sunat, el a făcut acte și a sunat și el, dar pe oamenii lui și tot așa foarte mult timp.
Între timp, Adile ne-a adus prânzul în biroul lui și în timp ce munceam, mâncam.
După ce am terminat cu apelurile, soțul meu a plecat la mafia lui să plănuiască totul.
Eu m-am pus pe canapea cu Eva, și ne-am uitat la desene.
Peste puțin timp aud o bătaie în ușă. Merg spre ușă, mă uit pe vizor și văd că e Vlad, asa că fără să deschid ușa zic puțin mai tare să mă audă :
-Vlad, pleacă, nu pot să deschid ușa nimănui.spun în timp ce îi scriu iubitului meu că a venit Vlad și nu știu dacă e singur.
-Miraa, nu fi fraieră, deschide ușa!
-Nu.spun,dar din bucătărie aud un țipăt, e Adile.
Am fugit spre Eva, am luat-o în brațe și când să fug pe scări un tip a țipat, stai sau trag. M-am întors încet și am văzut că avea pistolul îndreaptat spre noi, deși o tine strâns cu cealaltă mână pe Adile.
-Las-o în pace!am spus eu.
-O las, dar tu vi cu noi.spube tipul.
-Nu prea cred.slun eu ferm.
-Nu ai de ales.spune Vlad intrând din spre bucătărie.
-Am crezut că îmi ești prieten și că vrei să ne protejezi.spun eu răstit.
-Vreau, de aia o să vii cu noi și nu o să faci lucrurile să fie mai grele.spune el zâmbind, doamne ce i-aș da una dacă nu ar fi fost Eva la mijloc.
-OK, vin, dar Eva, nu, stă aici în siguranță.
-Oo, am zis vii? Voiam să zic veniți.
-Nu, Vlad, te rog.
-Nu mă încălzește, veniți și gata.spune el răstit.
Mai mulți intră pe ușă și deși voiam să mă lupt, nu am nicio șansă cu toți, așa că mă predau, nu vreau să pățească Eva ceva.
-Bine, mă predau.
-Perfect, mă bucur că te-am convins.
Mă ia de mână și mă scoate afară, dar nu am mers nici doi pași afara din casă că el spune:
-Era să uit, scăpați de servitoare.spune și o împușcătură se aude din casă.
Au început să îmi curgă lacrimi și am strâns-o pe Eva mai tare la piept. Nu îmi vine să cred că a făcut asta, săracă Adile, a fost un suflet blând și curat, nu a greșit cu nimic, nu merita asta.
-Urcă!spune Vlad autoritar.
Urc, nu zic nimic, o țin strâns pe Eva și mă uit pe geam, nu pot să cred că se întâmplă asta, nu e ca acum câțiva ani, e mult mai serios, nu îmi pasă de viața mea, singura care contează e Eva, dacă ea pățește ceva, o să arunc în aer toată mafia dobitocului de Sam.
********
Peste ceva timp ajungem la sediul lui Sam și intrăm înăuntru.
-Bun,acum dă-mi copilul și mergi cu George.spune Vlad întinzând mâinile.
-Nu! Copilul rămâne cu mine.am spus ferm.
-Cred că nu ai auzit bine.
-Cred că tu te-ai lovit la cap de curând și nu mai înțelegi.
-Nu fi așa dură, nu faci față tuturor celor de aici.
-Vlad, nu pui mâna pe copilul meu.
-Mira, o să o iau, nu o să pățească nimic.
-Nu.spun și o strâng mai tare.
Vlad se aproprie mi-o zmulge din brate și pleacă cu ea, Evuța începând să plângă.
-Stai liniștită mami, totul o să fie bine.strig eu în urma ei.
Ea întinde bratele spre mine și plânge puternic și mie îmi vine să plâng, dar o să folosesc starea asta în favoarea mea și nu o să plâng, niciodată nu o să mă arat vulnerabilă în fața lui Sam.
Mă duce la biroul lui, nu s-a schimbat nimic, intrăm și când mă vede, Sam zâmbește larg și se ridică în picioare.
-Ooo, frumoasa mea copilă, ce bine îmi pare că te-ai, dar ce păcat că te-ai întors în circumstanțele acestea.spune el, provocându-mi greață.
-Ooo, nenorocitule, ce vrei de la mine și de la familia mea?spun eu răstit.
-Mai ușor, ce ar fi să iei un loc,te rog!
-Nu am nevoie.
-Vrei să ieși de aici întreagă,nu?
-......................nu răspund
-Dar fata ta?spune și fac ochii mari. Ea vrei să iasă întreagă, nu?
-Dacă fata mea pățește ceva, îți jur Sam, ști de ce sunt în stare, îți arunc mafia în aer, iar pe tine o să te tai bucățele și o să te forțez să te uiți cum le mănâncă peștii tăi preferați, piranha.
-Scumpo, asta ai făcut-o unei singure persoane până acum, am fost așa mândru de tine.
-Mândru? M-ai tratat ca pe un sclav.
-Nu e adevărat, te munceam mai mult pentru că aveam încredere.
-OK, să zicem că te cred. Am o întrebare.
-Aș fi onorat să răspund.
-De ce îți e așa de greu să renunti la oameni? Dacă eu sau soțul meu am ales să plecăm, am ales cu un scop, acum avem familie. De ce nu ne lași în pace, ai n-șpe mii de oameni.
-Îmi e grâu să renunț la oamenii buni, tu îmi erau ca o fiică. Am nevoie de voi doi, voi sunteți foarte buni, iar împreună o să fiți de neoprit.
-Dar noi nu vrem, nu înțelegi? Avem un copil, s-a dus viața periculoasă.
-Dacă copilul e problema, atunci scăpăm de el.
-Nu, dobitocule, tu ești problema. Ai probleme la cap, grave rău de tot, nu înțelegi că vrem să ne lași în pace?
-Nu întrece limitele. Nu vă las în pace, am nevoie de serviciile voastre.
-Răspunsul este, nu.
-Mai vedem. George? Poți să îl chemi pe fiul meu, te rog?
-Sigur, domnule.
-Ți-ai lăsat fiul descoperit?
-Nu, George e singurul care știe, iar tu vei afla acum.
-De ce?
-Asta ți-am promis în urmă cu mukt timp pentru misiunea aia grea, dar nu te-ai mai întors.
-Nu ma interesează cine e.
-Serios?spune el și se deschide ușa.
Pe ușă intră, Vlad. Nu pot să cred. Cum să fie Sam tatăl lui Vlad? Nu e posibil așa ceca. Am avut încredere, i-am spus totul, mereu, a fost cel mai bun prieten al meu.
-S-a întâmplat ceva, Mira?întreabă Vlad..
-Cum poți fi tu fiul lui?
-Așa bine.
-De asta ne-am întâlnit la farmacie și m-ai dus acasă, să vezi unde stau. De asta ai fost mereu acolo, ca să pară că ești o persoană minunată, când de fapt ești un nemernic..
-Ești foarte inteligentă, păcat că e prea târziu pentru adevăr.
-Niciodată nu e prea târziu.
-Mira, orice s-a întâmplat și orice ai spune, eu țin la tine și chiar te consider prietena mea.
-Prietenii nu fac asta.
-Întoarce-te, hai să fim o echipă, hai înapoi.
-Nu, Vlad, dispari de aici.
-OK. Tată? Ai nevoie de ceva?spune către Sam.
-Nu, du-te și stai cu cea mică, pe tine te cunoaște.
-Vreau să merg eu.spun eu rapid.
-Bine, mergi, ca să vezi că nu sunt chiar un om fără inimă.
-Da.....am spus eu și m-am ridicat.
Am mers după Claudiu și nu la mare distanță într-o cameră era Evuța, stătea într-un colț și plângea, sărăcuța, ce milă mi-e de ea, mi se frânge inima văzând-o așa.
-Eva.spun eu și îl împing pe idiotul de lângă ea.
-Mami.spune ea ridicându-se și luându-mâ în brațe.
-Poți pleca.îi spune Vlad idiotului de mai devreme..
Mă așez cu Eva în brațele mele pe canapea și mă uit în gol.
-Mira? Vrei ceva? Ți-e foame? Ți-e sete?mă întreabă el.
-Mami, vrei ceva?o întreb eu pe micuța mea, care doar da din cap în sens negativ.
-Nu vreau, Vlad.
-Nu fi așa.
-Nu? M-ai răpit și pe fiica mea, iar pe săraca Adile......spun dar nu pot să continui, nu vreau să audă Eva.
-Îmi pare rău, ok? Dar nu voiam să risc, dacă suna la poliție?
-Ceea ce o să se întâmple o sa fie mai rău decât poliția, îți promit.
-De ce ești așa?
-Pentru că ai îndrăznit să te iei de familia, și mai ales de copilul meu.
-Dar.....spune, dar îl întrerup.
-Taci, vreau măcar liniște.
-OK..
Nimeni nu mai spune nimic. Evuța adoarme cu capul pe umărul meu,iar eu doar mă uit în gol, sper să vină mai repede Mike. Sper să fie totul bine.
***********
Peste o oră sau două, se aud împușcături de jos și încep să se audă și mai tare, din de în ce mai aproape.
Vlad iese și el cu un pistol, dar în scurt timp îl văd pe jos cu un glonț în picior, iubitul meu i-a luat pistolul și a intrat la noi.
-Iubito, ești bine?spune el și vine la mine și mă sărută, după care o sărută pe frunte pe cea mică.
-Da, iubire. Hai să plecăm de aici!
Ieșim din cameră și coborâm jos unde un tip venea dintr-o parte, iar altul din altă parte, Mike trage în unul, dar celalalt trage în mine și în Eva. M-am speriat tare, dar m-am întors ca Eva să nu fie atinsă. Când ma așteptam să fiu atinsă de glonț, m-am simțit trasa de cineva. Era Maximilian, după el trage în tipul ăla și îmi spune:
-Ești bine?
-Da.spun stins.
-Iubito, du-te cu Maximilian, eu rămân aa termin ce am început.soune Mike.
-Dar....spun eu.
-Iubito , du-te.spune el apăsat.
Nu am mai zis nimic și am fugit toți trei spre mașina lui Mike. Ajunși la mașină o pun pe Eva pe scaunul de copil și îi spun lui Max:
-Max, duo cât mai departe și ai grija de ea, te rog din suflet.
-Și tu ce o să faci?
-Mă întorc la soțul meu.
-Bine, dar ai grijă.
-Am. Și tu să ai de tine și de Eva, te rog mult.
-Am. I-a astea.spune el și îmi dă două pistoale.
-Tu mai ai? În caz de orice.
-Da, mai am unul, fug.
-Pa. Evuța să asculți de Max, da?
-Da, mami.spune ea, o pup pe frunte și fug înapoi la soțul meu.
Întru în sediu, nu mai vad pe nimeni așa că urc sus și intru în biroul lui Sam. Acolo sunt Sam, Vlad, Mike și încă câțiva oameni de ai noștri, care sunt peste tot, acum.
-Mulțumim că ne-ai onorat cu prezența, Mira.spune Sam zâmbind.
-Ce ar fi să trecem la subiect, tataie.
-Mira, ai grijă.spune Vlad.
Mă apropii de el și îl apăs pe locul unde la împușcat iubitul meu, iar el urla de durere. Sam se ridică în picioare, iar eu îmi îndrept spatele și zic:
-Ups, îmi pare rău, nu mi-am dat seama, mă durea spatele.spun și îl pot observa pe Mike zâmbind.
-Mira, hai sa discutăm.spune Sam.
-Hai! Cu ce începem?
-În primul rând, ar trebui să ști că eu sunt tatăl tău.
-Scutește-mă cu poveștile astea de adormit copii. Nu am timp de așa ceva, da? Totul se termină aici și acum.
-Da, se termină, eu am cancer în fază terminală, fiul meu o să preia totul. Vreau doar să ști adevărul, eu sunt tatăl tău și îmi pare rău că am ascuns asta atât timp.
-Poftim? Cum e posibil? Părinții mei au fost mereu împreună.
-Au fost, dar mama ta a avut o relație cu mine în pararel și atunci ai apărut tu. Când ai apărut, relația noastră s-a terminat.
-Nu e posibil, mama îl iubește pe tata.spun eu sigură.
-Și ce? Pe tine nu te iubește soțul tău și totuși te-a înșelat și nu odată?
-Nu te privește căsnicia mea.spun eu, punându-i mâna pe umăr lui Mike, văzând că vrea să se ridice.
-Așa e. Îmi pare rău că am ajuns aici doar pe că voiam să ști adevărul, dar dacă te-aș fi chemat, nu ai fi venit.
-Dacă mi-ai fi spus că ai cancer în fază terminală, crede-mă, aș fi venit imediat.
-Ți-am spus, trebuia să încredere în mine, o cunosc bine.spune Vlad.
-Știu că un suflet mare, dar știu și că ești inteligentă și nu riști, eu te-am învățat tot.spune Sam.
-Tot nu înțeleg de unde până unde ești tu tatăl meu.spun eu.
-Dacă nu mă crezi, întreab-o pe mama ta. Până una alta, ți-am lăsat și ție moștenire, amândoi sunteți copii mei.
-Eu o să plec. Oricare ar fi șeful, vă rog să nu ne mai căutați pe mine, soțul meu sau Maximilian, clar?
-Clar!spune Sam.
-Dar măcar la înmormântarea tatălui nostru vi?spune Vlad.
-Dacă mama confirmă, eu o să mai vin în vizită și în sensul ăsta păstrăm legătura, doar pe planul ăsta.spun eu ferm.
-Bine, atunci așa să fie.spune Vlad.
Ieșim din cameră,și coborâm jos la mașini, se pare că până la urmă mafia soțului meu se descurcă bine.
********
Ajunși acasă, îi lăsăm pe oamenii lui Mike să se ocupe de trupul neînsuflețit al lui Adile, săracă nu avea pe nimeni, doar pe noi. Îmi vine să plâng la câte a făcut pentru noi, nu merita să sfârșească așa.
-Iubito? Ești bine?spune Mike văzând că plâng.
-Da, doar că Adile nu merita să moară așa, îmi era ca o prietenă.
-Știu, iubito, dar o să fie totul bine de acum.spune și mă ia în brațe.
-Auzi? Cum nu a venit nimeni din cei din alte mafii?
-Păi.... Au zis că e mult prea din scurt și că acționăm următoarea zi, iar eu nu am putut sa aștept atât, așa că mi-am adunat cei mai buni oameni din mafie și am venit și a ieșit bine, nu?
-Da, i-ai antrenat bine.
-Așa e, de acum ne ocupăm împreună.
-Da, o să aveam cea mai puternică mafie.
-Avem deja.spune el și mă sărută apăsat și lung.
**************
Peste câteva săptămâni totul a revenit la normal, adică pe cât se poate cu Sam ca tată, da, mama mi-a confirmat spusele lui, așa că acum merg odată pe săptămână la el, e la pat, o să moara curând.
Relația mea cu Vlad este una incertă, încă nu l-am iertat, dar e fratele meu, probabil în timp cine știe...
Cu Mike totul e bine, nu m-a mai înșelat, din câte știu eu. Suntem mult mai uniți și ne iubim chiar mai mult după tot ce s-a întâmplat. Mă susține în tot, iar eu la fel pe el. Facem aproape tot împreună și totul devine din ce în ce mai bine.
Maximilian a devenit badiguardul Evei și îi face multă plăcere asta, iar eu sunt foarte bucuroasă că e alături de noi și că lucrează pentru noi.
Ca nouă servitoare o avem pe cea de la fosta mea casă, cu, care am crescut, Diana. Ne înțelegem toți foarte bine cu ea și o îndrăgim.
Eva crește, în fiecare zi descoperă ceva nou și sunt foarte mândră de ea, o iubesc mult și o răsfăț din cauza asta la fel de mult, dar din fericire, ea e atât de pură și bună că răsfățul meu nu a schimbat-o deloc.
Eu, sunt bine, sunt însărcinată din nou. Sunt tare fericită, abia aștept să fiu mămică pentru încă un suflețel. E un motiv de bucurie pentru toată lumea.
Am întâmpinat multe obstacole în viața mea, cel puțin în ultimii ani, dar a meritat tot sacrificiul și toată durerea, pentru că acum sunt cea mai împlinită femeie și mamă din lume.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~💯💯💯💯💯💯💯💯💯💯💯💯💯💯
Dragilor, aceasta a fost cartea mea "Căsătorie impusă". Sper că va plăcut și că ați simțit fiecare parte.
Va mulțumesc mult pentru susținere și vă aștept să îmi citit și celelalte cărți.
O zi sau o seară minunată să aveți. Va puuup!❤️❤️