Kendrick Jones
Acțiunile tale pot distruge oamenii.
— Frățioare, n-are rost să mergi după ea! mă oprește Rena, înainte să vreau să o iau pe urmele lui Tegan. Ai distrus-o, iar asta a fost picătura care a umplut paharul, continuă ea, făcându-mă să mă simt din ce în ce mai prost.
Știu că am dat-o în bară cu Tegan. Și de data asta am făcut-o mai rău, însă nu voiam să se ajungă tocmai aici, să fugă unde o vedea cu ochii și să facă o prostie doar pentru că prima sa dragoste a rănit-o atât de tare, încât ar putea să facă ceea ce făcuse și tatăl meu.
Drama din mine ar fi râs și ar fi îndemnat-o să facă mai multe, dar nu mai există. Drama pentru mine a devenit istorie, realizând că, din cauza prostiei acesteia, risc să pierd încă o persoană importantă pentru mine.
Și după tata nu mai vreau să pierd pe nimeni, iar Tegan a redat culoare vieții mele, un sens nou și atât de diferit, dar plăcut. E ca și cum aș fi primit o nouă șansă la a fi fericit, doar că eu a trebuit să dau cu piciorul în aceasta.
Trebuie să împiedic o tragedie înainte să fie prea târziu, dar idiotul de Rico mi-a luat-o deja înainte. A spus ultimul lucru care a făcut-o pe șatenă să mă urască și mai tare, faptul că am fost complice împreună cu verișoara sa și cu Margot la acel plan idiot de la casa lui Gomez. Știu ca bănuia asta, că am făcut parte din jocul lor stupid, dar să i se confirme abia acum a fost mai dureros. Argentinianului i-a trebuit momentul perfect în care să mă prindă cu garda jos, să mă terfelească și să mă îndepărteze mai tare de inima ei.
Și îi ieșise, pentru puțin timp.
Însă nu are doar el are partea sa de vină, Franco, PJ și Chung s-au asigurat că mă vor distruge pentru planul meu eșuat. Nu se așteptau nici unul dintre ei să cad mrejelor acestei fete cu ochi căprui, nici eu nu mă așteptam, dar se pare că inima mea a dictat diferit de cum voiam eu. Slăvind iubirea și sacrificându-mi viitorul ce ar fi putut să fie mai bun, am ajuns catalogat așa cum merit. Îmi merit soarta, eu sunt cel care ar trebui să-și dorescă să fugă cât mai departe de toți ceilalți, nu ea, ea nu are nicio vină pentru greșelile pe care le-am făcut.
— Ai distrus sufletul ei frumos, fiule, începe mama și îmi vine să intru în pământ de rușine pentru ceea ce i-am făcut. Dar nu l-ai distrus doar pe al său, ci și pe-al meu, al fraților tăi, al celor din familia Hayes, și nu în ultimul rând, al tatălui tău. Cum crezi că se simte de acolo, din cer, știind că ți-ai bătut joc de noi?
Îmi aplec privirea de rușine și tristețe, mușcându-mi buza pentru a nu plânge după atâta timp de când n-o mai făcusem.
— Probabil că e la fel de dezamăgit de mine precum ceilalți, răspund, trăgându-mi nasul din cauza plânsului. Tegan o să fie bine, nu? o întreb și mă uit în ochii săi, privind-o printre lacrimi.
Sper doar ca totul să fie bine cu ea, nu aș vrea ca încă o persoană dragă mie să moară, să cred că viața mi-e ratată definitiv și pentru păcatele mele, să fiu sancționat cu decesul celor mai dragi mie.
Îmi voi ierta păcatele, dar numai să nu mai fie supuși pericolelor cei apropiați mie.
— Roagă-te să fie bine, oftează și își trece o mână prin păr. Te-am iertat de atâtea ori, însă de data asta mi-e foarte greu s-o fac. Trebuia să fii un exemplu pentru frații tăi mai mici, însă anturajele și prostiile tale au scos din tine tot ce e mai rău. Să nu mai spun că din cauza ta și a limbajului tău „colorat", Mason tocmai te-a înjurat de mama focului. A petrecut prea mult timp în compania ta, și regret amarnic că am permis asta, nu vreau să crească și să ajungă precum tine, îmi aplec doar capul la auzul cuvintelor ei, neputând să vorbesc peste propria mea mamă. Tommy mi-a spus clar să te dau pe mâna aligatorilor, cu toate că ești fratele său pe care îl iubește nespus de mult și îl consideră tată. Steve te-a lăsat pe tine să fii următorul bărbat adevărat al familiei, și primul lucru pe care un bărbat trebuie să-l facă, este să știe să se comporte.
Mama are dreptate în privința cuvintelor pe care le-a rostit, nu sunt un frate bun, nu sunt decât un gunoi de om care a ținut morțiș să creadă într-o prostie, să-și bată joc de toți și karma să se întoarcă împotriva lui.
— Unde sunt frații mei? o chestionez când realizez că nu e decât Rena și cu ea în compania mea.
— Nu ești în măsură să întrebi de ei! tună nervoasă Rena, aruncându-mi săgeți veninoase și simțindu-i răceala din glas. Voiau să se asigure că Tegan o să fie găsită în siguranță, iar atunci au decis să meargă în căutarea ei împreună cu Daniel și părinții lui Tegan, doar Tommy a rămas aici, a adormit după ce a izbucnit în plâns. Nu l-am mai văzut plângând atât de tare de când a murit tata, însă dacă Tegan va avea aceeași soartă precum el, nu voi răspunde de faptele mele.
Îmi ridic capul mai bine de jos și mă ridic în picioare, realizând că ea mă consideră vinovat pentru sinuciderea tatei. Și poate chiar are dreptate, am spus-o mereu, eu sunt de vină pentru moartea lui Steve. Dacă stăteam liniștit acasă și nu-i ceream mamei să mergem la cumpărături, el era acum lângă noi. Însă el ar fi găsit momentul oportun s-o facă oricând.
Și cum am mai spus, nu voi permite ca ea să aibă aceeași soartă precum Steve.
— Da, ai dreptate, îi aprob cuvintele cu o înclinare din cap și dau să ies din casă, însă se ridică alarmate amândouă de pe canapea. Sunt de vină pentru moartea tatei, însă nu voi permite ca altcineva să se sinucidă din cauza mea.
Mai adaug repede și deschid ușa casei, ieșind val-vârtej dinăuntru. Scopul meu este să alerg ca un nebun pe străzile orașului până am să dau de o fată cu o claie de păr ciocolatiu, cu ochii îmbibați în lacrimi și cu chipul acoperit de alte lacrimi ce-au șters rimelul, lăsându-l să curgă peste tot.
Mă îngrijorează faptul că e seară, iar pe timpul acesta colțurile cartierelor nu sunt deloc prea îngerești, neștiind când poate să dea peste traficanți sau drogați. Mă crispează gândul că era aproape în picioarele goale, îmbrăcată subțire, frigul intrând cu rapiditate printre straturile subțiri.
— Mâine îți faci bagajele și pleci la bunica! strigă în urma mea Theresa, oprindu-mă instant în loc la auzul grăirii sale.
Nu vreau să plec la bunica în Ohio, într-un sătuc uitat de lume, însă dacă asta este singura mea șansă să-mi spăl păcatele, atunci am s-o fac. Dar nu voi pleca până nu mă asigur că Tegan este bine.
Vreau să știu dacă totul va fi în ordine cu ea.
— Da, te-am dezamăgit și te-am făcut de rușine, îmi merit pedeapsa, însă nu voi pleca din orașul ăsta până nu mă asigur că Tegan e în siguranță. Și de o să trebuiască să mut munții din loc, tot nu voi pleca, recunosc în sfârșit fără a mă reprima ceva sau cineva. O iubesc, țin la ea și știu că am făcut-o de rahat, dar nimic nu mă împiedică să-mi repar greșelile.
— Decizia nu mi-a aparținut doar mie, ci și soților Hayes, care nu vor acum decât să-și găsească fiica teafără, însă după ce Tegan va fi găsită, nu vor vrea decât ca tu să nu fii prin preajma fiicei lor.
I-am făcut mult prea mult rău, prezența mea în continuare în jurul ei ar putea să o facă să-i fie din ce în ce mai frică de mine. Nu pot să mai stau pe aici, măcar de data aceasta să-i fac un bine și să ascult de sfatul primit de la mama. Trebuie să plec și o voi face, cum am mai spus, dar nu vreau decât să o văd și să o știu în siguranță.
— Robert nu vrea decât să mă îndepărteze de ea, mai spun și mă enervez când îmi amintesc de chipul său pe care era imprimată o privire posomorâtă.
— Nu Robert te-a pus să te comporți ca un vandal și să încerci să furi din casă prin intermediul săracei Tegan! tună iarăși nervoasă Rena și vrea să-mi mai spună ceva, însă telefonul începe să-i sune. Da? răspunde apelului telefonic. Cum?! întreabă șocată și își pune mâna la gură, iar asta mă face să-mi pun și eu un semn de întrebare în minte, apropiindu-mă mai mult pentru a asculta conversația. O să vin cât de repede pot! grăiește pe final și închide apelul, îndesând telefonul în buzunarul blugilor. Mamă, poți ruga unul dintre șoferii familiei Hayes să mă ducă de urgență la spital?
Instant, devin din ce în ce mai interesat despre conversația pe care Rena a avut-o cu persoana de la celălalt capăt al telefonului. Totuși, sper doar ca Tegan să fie bine și să nu fie aceasta cea care e în spital.
Faptul că ea s-ar afla într-un pat de spital îmi intensifică și mai mult vina. Mă face să vreau să plec de tot, să nu mai știe nimeni de mine, nici să mă mai caute, însă ultima mea dorință este să o știu teafără.
— Cine e la spital?! întreabă alarmată mama și o roagă din priviri pe aceasta să nu spună că este Tegan.
Și eu mă rog să nu rostească numele fetei.
— Carter m-a sunat și mi-a spus că Tegan s-a aruncat de pe yacht-ul familiei în apa aceea a naibii de rece, iar acum e înconștientă și are hipotermie.
Recepționez greoi vorbele surorii mele, iar când ajung la mine se aud cu ecou în minte, provocându-mă să-mi prind părul în pumni și să trag de el.
Nici nu pot să mai aud ceva, să ascult ce mai are se spus, o iau doar din loc și mă îndrept spre mașina mea, vrând să merg cu orice preț la spital și să mă asigur că totul va fi bine. Nu vreau să o știu în starea aceea, mai ales că este din cauza mea, eu sunt cel care i-a provocat toată durerea. Chiar și pe cea de acum, aproape fiind în stare să se sinucidă.
Totuși, mă opresc din mers când realizez că nu știu la ce spital este, și că în loc să o ducă pe Rena un șofer de-al familiei Hayes, o pot duce tocmai eu.
— Rena, te duc eu, mă ofer și deschid rapid portiera mașinii, însă privirea mamei mă oprește pentru un moment, nedorindu-și să mă vadă prin preajma ei și a familiei sale.
— Nu cred că este o idee bună să-ți faci apariția acolo, mai adaugă mama. Poate Tegan nu e în cea mai bună stare, zăcând pe patul de spital, însă familia sa e, și este în stare să-ți ofere același tratament pe care tu i l-ai oferit fiicei lor. Aș merge și eu ca să mă asigur de sănătatea ei, însă am o datorie de mamă, spune și își îndreaptă ochii spre scări, referindu-se la cel mai mic dintre frați. Tommy e devastat de fuga tinerei, încât nu s-a oprit din plâns decât datorită somnului ce îl acaparase.
O înțeleg pe mama, știu și sunt conștient că nu este o decizie prea bună prezența mea acolo, dar asta este ultima dorință pe care o am înainte să plec la bunica, în Ohio.
Vreau să o privesc, iar telepatic să comunic cu ea, spunându-i cât de mult am început să mă urăsc pe mine și cât de tare îmi pare rău pentru suferința cauzată.
— Te rog, mamă, o rog și sper să mă înțeleagă. E ultima dorință pe care o am înainte de a pleca la bunica. Vreau să merg să o văd pe Tegan și să fiu sigur că totul o să fie bine în privința ei.
Ochii mi se înjectează instant cu lacrimi și nu este vreun teatru de prost gust de-al meu, este cât se poate de real. Am sentimente, o iubesc, însă dragostea e precum un trandafir cu spini, te înțeapă întotdeauna când e mai frumos.
Totul era bine cu ea și aveam de gând să las planul baltă, dar asta e. Îmi merit soarta. Am fost un imbecil cu ea, un nesimțit și un idiot, însă asta nu mă împiedică să am un suflet.
Poate că este momentul să renunț la dramă, fiind conștient că am pierdut o persoană dragă mie, riscând din nou să o pierd pe alta la fel de dragă.
E vremea să las baltă trecutul, să nu mă mai gândesc la faptul că eu aș fi putut să fiu vinovatul sinuciderii tatei. A avut motivul său, dar mă gândesc că nu am fost nici eu și nici frații mei de vină, poate a fost presiunea, faptul că nu mai putea să facă pentru noi atât de multe pe cât se chibzuise împreună cu mama să facă.
— Bine, zice într-un final, oftând prelung. Dar atunci o iei și pe Rena cu tine, clar? mă întreabă și o aprob scurt din cap. Nu stai mult, mâine trebuie să te trezești de dimineață ca să prinzi avionul spre Ohio.
— Bine, mamă, oftez și eu la rândul meu și îi fac semn Renei să se îndrepte spre vehiculul meu. Haide, Rena. Nu te las să mergi cu tot felul de șoferi care mai de care dubioși, inocența și frumusețea ta îi atrage pe toți idioții, exact ca și pe Franco.
Rena nu-mi zice nimic, doar își dă ochii peste cap și îi spune ceva repede mamei la ureche. Se dezlipește de tocul ușii de la intrare și vine spre mașina mea parcată tocmai în fața casei, însă nu-mi vorbește și nici nu mă privește, doar deschide portiera mașinii, își face loc înăuntru și o închide în urma trupului său. După ce intru și eu, pornesc mașina și fac câteva viraje până ies din curtea vilei Hayes, pe tot parcursul drumului Rena ignorându-mă total și stând crispată, cu inima cât un purice de îngrijorare în privința verișoarei noastre vitrege.
Din nou, îmi înțeleg și propria soră. Rena i-a devenit prietenă bună lui Tegan în ultimul timp. E și normal să țină atât de mult la ea și să nu-i vorbească propriului său frate, care i-a făcut prietena să sufere și să-și dorească moartea prin teatrul pe care îl jucase în prima parte de când viețile amândurora se schimbaseră.
În scurt timp ajung la cel mai apropiat spital de port, de unde ea fusese pe punctul de a-și pune capăt zilelor, oprind mașina în parcare și din cauza dorinței de a o revedea și știi că este în siguranță, nu realizez decât târziu că am parcat pe două locuri, nu unul.
Rena iese val-vârtej și intră direct pe ușile principale, însă nu doar ea o ia la sănătoasa, ci și eu alerg ca un nebun în clipa în care închid mașina. Nu mă pot gândi decât la Tegan și la ultimele clipe în care o voi mai vedea, deoarece până în următoarea zi, nu mai sunt decât zece ore, care vor trece cu rapiditate și eu voi pleca aproape o lună departe de ea și de cele mai minunate persoane din viața mea.
— Bună seara! În ce sală se află Tegan Hayes? întreabă disperată sora mea când ajunge în fața femeii de la ghișeu, aceasta părând insensibilă la durerea pe care ea și cu mine o transmitem prin voce și crisparea de pe chipuri.
— O clipă, zice doamna și tastează ceva pe tastatura calculatorului. Etajul doi, camera două sute trei, însă nu o să puteți intra, există un ordin de restricție, doar cei din familie vor putea intra în camera sa.
— Facem parte din familie, zic și Rena se întoarce cu privirea spre mine, ridicând o sprânceană.
Nu se aștepta să spun asta, mai ales după ce am spus de câteva ori că nu doresc să fiu deloc membru al acelei familii, că-i detest pe cei din clanul Hayes pentru că-s bogați și își permit de toate.
— Dacă într-adevăr este așa, familia Hayes o să vă dea permisiunea de a intra sau nu în salonul domnișoarei Tegan.
Puțin iritat de modul mult prea superior în care sunt tratați cei din familia Hayes pentru averea lor, scuip cu scârbă pe dușumeaua de pe holul principal al spitalului, nepăsându-mi de privirile mult prea dezgustate ale doctorilor și asistenților, chiar și a femeii de la ghișeu și a surorii mele.
Acesta sunt eu și, cu toate că doresc să mă schimb în bine, simt o repulsie față de tatăl fetei pe care o iubesc. În mod normal n-ar trebui, pentru că el o avertizase în privința mea, i-a vrut doar binele ca orice tată, deși absentase din viața ei.
Trec pe lângă cele două și mă îndrept spre liftul care mai are puțin și își închide ușile, însă îmi îndes mâna la timp și le deschid ca să pot intra. Oamenii îmbrăcați în halate albe mă privesc puțin sceptici, însă puțin îmi pasă de ceea ce cred despre mine și faptele mele, tot ce contează este să o văd pe Tegan. Ușile se închid în urma mea, corpul meu retrăgându-se undeva mai în spate de cele două femei mai în vârstă.
După vreo două minute în care a trebuit să asist la o conversație despre tot felul de relații eșuate, care m-ar fi făcut să mă amuz în trecut, liftul și-a deschis ușile. Ies din el și alerg cât pot eu de repede, încercând să găsesc sala cu numărul două sute trei, uitând complet că mi-am lăsat în continuare sora în fața ghișeului de una singură, însă are șaptesprezece ani și sunt sigur că se poate descurca și singură, însă dacă un băiat îi face curte, am să mă asigur că o să fiu prin apropiere.
În cele din urmă, găsesc sala respectivă, iar majoritatea stau în fața ușii, nu înăuntru. Evangelaine e aici, stând pe scaun cu mâinile împreunate și cu privirea în pământ de tristețe, rugându-se pentru sănătatea fiicei sale. Unchiul Daniel și Heather sunt aici și rămân de-a dreptul șocat de reacția pe care o are sora mea vitregă. E la fel de îngrijorată precum sunt și ceilalți, asta denotând faptul că ea, în ciuda lucrurilor pe care i le făcuse, ține la aceasta. Sau poate se simte în felul acesta gândindu-se că verișoara ei s-a aruncat în apă și din cauza problemelor pe care le cauzase de-a lungul copilăriei și spre maturitate.
Carter și Mason sunt și ei aici, însă Mason doarme în brațele lui Daniel, iar sora mea mai are puțin și adoarme și ea, însă se abține. Robert e în celălalt capăt al holului, stând cu spatele la noi, în fața aparatului de cafea. El nu pare să-mi simtă prezența, însă tatăl și mătușa mea vitregă o fac. De dragul micuțului Mason care doarme în brațele sale, nu îndrăznește să-mi reproșeze nimic, însă Evangelaine se ridică și îmi face semn să intru în sala în care, cred, ar putea să fie Tegan.
Trag aer adânc în piept și o urmez pe femeie până în încăpere. Când deschide ușa și mă lasă pe mine să intru primul, zăresc trupul fetei de care m-am îndrăgostit. Ochii îi sunt închiși, iar pieptul îi urcă și coboară, pesemne că sănătatea sa nu pare să fie în pericol.
Văzând-o în felul acesta, realizez că ea nu e aici doar ca să doarmă, ea chiar are probleme de sănătate. Iar problemele sale sunt din cauza mea.
Subit, simt cum trupul mi se cutremură de vinovăție, iar ochii îmi lăcrimează și abia dacă îmi pot ține în frâu și alte stări. Irișii îmi sunt pregătiți să verse sute de lacrimi pentru ea, însă chiar dacă aș vrea să plâng în tăcere la marginea patului pe care se odihnește, sunt oprit pentru puțin timp de cuvintele femeii de lângă mine.
— Urât gest, Kendrick, foarte urât, începe mama ei și se îndepărtează de mine pentru a se deplasa mai aproape de patul pe care mă aflu și eu, la o distanță minimă de propriul ei copil. La prima vedere, nu îmi inspirai încredere și nici siguranță, apoi, încet-încet am început să am o părere bunicică despre tine. Acum, mi-am schimbat iarăși părerea și nu cred că o s-o mai fac după, mormăie și îi ridică brațul lui Tegan, punându-i un termometru la subtraț. Fiica mea te iubește mult, zice și nu e ceva ce nu știu deja, așa că încuviințez din cap.
— Și eu o iubesc, Evangelaine, mărturisesc, privind-o fără încetare și mușcându-mi aproape cu putere buza inferioară, gândul că ar fi putut să moară ucigându-mă și-acum. Și îmi pare rău că s-a ajuns până aici, însă acest plan a fost pus în aplicare înainte să ajung să țin la ea, crede-mă.
Mătușa mea vitregă își ia ochii de pe Tegan și îi ațintește asupra mea, un val de venin venind până în direcția asta.
— Răspunde-mi sincer la o întrebare, Kendrick, zice și mă crispez din ce în ce mai tare. Când ai ajuns să ții enorm de mult la fiica mea, de ce nu ai renunțat la acest plan idiot?
Întrebarea sa mă face să fiu din ce în ce mai dezgustat de mine, realizând că puteam să opresc totul, iar dacă discutam cu Daniel ar fi fost de acord să-mi plătească daunele. Acum, nu mai pot să dau înapoi, fapta este deja consumată, iar să mă întorc în timp este imposibil.
— Nu sunt o persoană care să renunțe cu una sau două la un plan, îi răspund, nefiind prea sigur de ceea ce spun și știind că o voi da în bară. Plus că aveam nevoie de bani ca să-mi trimit frații departe de locul ăsta, nu-mi inspiră încredere familia voastră nici acum, în mod special Daniel și fiica sa. Mama ar merita ceva mai bun decât el.
Am cel mai prost răspuns, dar sunt conștient că lucrurile nu se vor rezolva atât de ușor. Dacă nu am să plec mâine, toată lumea mă va arăta cu degetul, catalogându-mă așa cum sunt eu de fapt: un nesimțit care și-a bătut joc de o fată care n-a avut nicio vină în toată povestea asta, eu sunt unicul vinovat pentru păcatele mele.
— Nu ești o persoană care să renunțe la un plan stupid, însă vei fi o persoană care va renunța la fiica mea. Mâine dimineață o să fii condus la aeroport, și mă aștept să-ți continui studiile în Ohio, să-ți refaci viața amoroasă și să uiți de Tegan. Ea merită să aibă parte de compania unui băiat care nu o va dezamăgi. Din contră! Care o va face fericită.
Legat de continuarea studiilor în alt stat, ei bine, nu fusese vorba de așa ceva, iar separarea de familia mea dragă nu m-ar putea ține acolo mai mult de câteva săptămâni. A fost vorba de vacanța de iarnă pe care, în mod normal, trebuia s-o petrecut cu ea, dar în stadiul în care se află acum relația noastră, cred că vacanța va fi alături de bunica.
Dacă un lucru îl urăsc atunci când merg la unica bunică rămasă în viață, atunci clar e grămada de animale pe care o deține. Sunt în jur de cinci pisici și peste tot găsesc păr de-al lor, ca să nu mai zic de una dintre vacanțele de vară, când motanul se urcase pe capul meu și fusese aproape gata să mă zgârie din cauza faptului că sforăiam prea tare.
— Dar balul de iarnă este peste două săptămâni, îmi doresc să particip. Și știu și sunt convins că Tegan se va face bine zilele acestea, dar îți promit că am să mă fac nevăzut pentru ea, doar încearcă să nu mă îndepărtezi de ultimul eveniment la care voi participa cu toți prietenii mei.
Nu mi-au plăcut petrecerile, dar am adorat să îmi fac prezența la ele și să mă amuz de ceilalți și cât de caraghioși sunt ei dansând pe ringul de dans. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Vreau să merg doar pentru că aș vedea-o pe ea, deși după tot ce s-a întâmplat, i-ar fi rușine să-și facă apariția în public.
Majoritatea știu deja despre situația ei.
Mă reîntorc la Evangelaine, care stă pe gânduri, însă nu durează mult și revine asupra termometrului de subrațul lui Tegan. Îl scoate și se uită la temperatura acestuia, oftând destul de zgomotos din cauza posibilei temperaturi ridicate.
— Temperatura e în continuare ridicată, trebuie să chem neapărat un doctor, spune destul de alarmată acum, trecând pe lângă mine. Doar atât îți mai spun, Kendrick, zice și se oprește cu mâna pe clanța ușii, privindu-mă cu duritate. Mâine pleci în Ohio și cu asta basta! îmi trântește cuvintele, nepăsându-i deloc de mine. Am să ies și o să mă sigur că nu te vede soțul meu, altfel o să mănânci jar pe foc, băiete.
Sunt conștient că nu sunt bine venit nici măcar aici, la spital, iar unicul loc unde aș putea merge este la bunica, amintindu-mi pe scurt de tata și de copilăria sa de acolo.