Perspectiva lui Julian.
Astăzi este ziua.
Ziua în care voi deveni Alfa al haitei mele și îmi voi găsi perechea,gândul face colțurile buzelor mele să se miște în timp ce corpul mă imploră să zâmbesc dar l-am abținut.Am visat la această zi de când am știut că voi fi Alfa într-o zi și acum este în sfârșit aici.
"Julian ești gata?Trebuie să ne îndreptăm spre sală curând,"mama mea a strigat de la parter.
"Voi fi jos într-un minut."
M-am uitat la reflexia mea din oglindă cu un sentiment nemaipomenit de mândrie în piept,port o cămașă albă,simplă și blugii mei preferați de culoare albastru închis.
M-am îndreptat spre parter în noua casă a părinților mei,întâlnindu-mi mama în pe drumul de acces.
"Oh băiatul meu frumos,uită-te la tine!",ea a exclamat,alergând spre mine și sufocându-mă în una din îmbrățișările ei.
"Beth ,dă-i drumul băiatului,"tatăl meu a certat-o în timp ce a ieșit din casă,fără tragere de inimă mama mi-a dat drumul.Nu am mai irosit timpul și am început să mergem spre sală.
Încoronarea este ținută în sala noastră de vreme ce este mai mare decât a haitei Pădurile Întunecate,este un nume oribil de haită,sună ca și cum un copil l-a ales.
"Cum te simți?"tatăl meu m-a întrebat,scoțându-mă din gândurile mele.
"Bine."
"Asta e,fără emoții?",el a întrebat,căutându-mi ochii pentru orice emoție care nu este aici.
"Sunt bine tată."Știu că urăște când nu îi spun tată dar nu mă simt confortabil făcând asta.Conversația a continuat între părinții mei în timp ce eu am mers în spatele lor,nu după mult timp am ajuns în fața marii săli care este deja plină cu oameni din ambele noastre haite,împreună cu reprezentanții din haitele vecine.Fără să fie spus,m-am îndreptat spre intrarea din spate unde oamenii se zbat să termine ultimele pregătiri.Am fost condus imediat spre o cameră unde trebuie să aștept până toți vor fi gata,ei iau această responsabilitate în serios și au plănuit asta de luni.Deschizând ușa am văzut spatele capului persoanei pe care nu am vrut să o văd până când nu e absolut nevoie,Aiden s-a întors ,un rânjet apărând pe buzele sale când m-a văzut.El poartă o cămașă neagră cu blugi negri,împreună cu ochelarii săi de soare ca deobicei.
"Jewels!Am crezut că nu vei reuși să ajungi,leneș în prima ta zi nu ar fi fost cea mai bună imagine,"el a spus în timp ce s-a așezat pe scaunul din colț,încrucișându-și picioarele lungi.
"Astăzi chiar nu este ziua în care să mă enervezi,"am avertizat,așezându-mă pe un scaun aproape de fereastră.
"Încerci să faci o bună impresie pentru pereche?,"el a tachinat,când nu am răspuns a continuat,"Eu o fac,de aceea mă voi comporta bine azi."
"Sincer chiar nu îmi pasă,"am răspuns,uitându-mă pefereastră.
"Înțepat."
"Imbecil."
"Nenorocit."
"Nătâng."
"Rozătoare."
"Nătâng!,"am mârâit.
"Prost,"el a scuipat,acum stăm în picioare față în față ,gâfâind și cufundați în furie.Îmi pot simți ochii strălucind în timp ce caninii mei se extind,uitându-mă prin ochelarii săi îi pot vedea ochii de un roșu aprins,dar asta e imposibil,doar lupii renegați au ochii roșii iar Aiden nu e un renegat.Deci de ce naiba sunt roșii?Observându-mă că îi studiez ochii el s-a întors repede și imediat cineva a deschis ușa.
"Suntem pregătiți băieți,"el a spus ,uitându-se între noi,am continuat să mă holbez la Aiden în timp ce s-a grăbit să iasă din cameră;am decis să ignor asta acum și am urmat în spatele lui.Bărbatul continuă să vorbească despre lucrurile pe care deja le știm deci l-am ignorat în timp ce am mers rapid înainte să mergem pe scenă.Ochii mei s-au lărgit în surpriză în timp ce m-am uitat în camera plină de oameni care radiază cu zâmbete.I-am observat pe Beckett și Isabel în primul rând zâmbind la mine cu degetul mare în sus în susținere,noi ne-am oprit în spatele taților noștri care stau în fața podiumului zâmbind mai larg decât ceilalți din sală.
"Suntem astăzi adunați aici pentru a asista la tranziția de putere a ambelor noastre haite, fiilor noștri,"a început tatăl lui Aiden."Este o zi de celebrare de asemenea,de vreme ce fii noștri își vor întâlni perechea astăzi,îi mulțumim Zeiței Lunii pentru acordarea acestui privilegiu deci putem împărți cu voi toți."
"Oprește-te să fii atât de formal Micheal,"tatăl meu a intervenit făcând pe toată lumea să râdă."Este o zi bună și suntem entuziasmați așa cum sunt sigur că și voi toți sunteți.Acum să ne oprin din a irosi timpul!"
El a făcut semne pentru mai marii ambelor haite pentru a ni se alătura pe scenă,eu și Aiden am îngenunchiat așa cum am fost învățați,tații noștri îngenunchiând în fața noastră.
Mai marii ne-au înconjurat în timp ce au efectuat tradițiile ceremoniale pe care toate haitele le-au efectuat de secole,așa cum mi s-a spus,m-am uitat fix în ochii tatălui meu în timp ce puterea este transferată de la el la mine,am privit cum ochii săi se schimbă de la un albastru strălucitor spre unul mai lipsit de strălucire.Simt un fel de electricitate trecând agresiv prin corpul meu în timp ce caninii mei se extind mai lung decât oricând înainte,pot simți fiecare membru al haitei în mine,i-am simțit pe toți în jurul meu într-un fel nou.
Sunt Alfa.
Ridicându-se,tatăl meu m-a îmbrățișat ca niciodată înainte,mi-am simțit cămașa umezindu-se și sunt sigur că plânge.El s-a retras șovăitor înainte să-mi ia mâna și să o ridice pentru haite să vadă,camera a erupt în strigăte și urale de bucurie așa cum fiecare simte.Nu am putut abține zâmbetul care s-a format pe buzele mele în timp ce m-am uitat în jur,m-am uitat în direcția lui Aiden care umple pe toată lumea de energie în timp ce și-a ridicat mâinile emoționat.Cu toții au devenit dincolo de nebunie în timp ce și-a ridicat pumnul în aer cu un strigăt asurzitor care a mișcat pereții,întorcându-se la locul său el mi-a întâlnit privirea cu un zâmbet larg.Nu este un rânjet,este un zâmbet real,unul pe care nu l-am văzut niciodată îndreptat spre mine.Am dat din cap puțin ,gest pe care l-a întors încă zâmbind,este un moment fericit ,unul pe care nu vreau să îl ruinez din cauza rivalității noastre.
"În regulă oameni buni,mișându-ne rapid,e timpul pentru Trezire."Micheal a anunțat,făcând mulțimea să se liniștească.Trezirea este ceea ce ei numesc când ochii noștri sunt 'deschiși' pentru a ne vedea perechea,este doar o rază de lumină strălucind peste noi prin tavan și după ce trece ne deschidem ochii ,vom fi capabili să știm cine este perechea noastră.
Ca un mecanism al ceasului trapa din acoperiș a fost deschisă ,permițându-i luminii soarelui înăuntru,închizându-mi ochii cu fața spre tavan m-am scufundat în senzația soarelui pe pielea mea.Un val de plăcere mi-a trecut din vârful capului până în tălpile picioarelor iar fiecare celulă din mine a zumzăit cu electricitate.
"Deschide-ți ochii,"tatăl meu a spus încet,făcând așa cum mi s-a spus,m-am uitat la tatăl meu ai cărui ochi emană speranță de care sunt sigur că și ai mei sunt.Îi pot mirosi,ei sunt aproape, i text-foarte aproape- .Ochii mei au scanat încăperea frenetic pentru perechea mea,este ca și cum sunt chiar lângă mine dar nu îi pot vedea.Mirosul lor mă înebunește cu nevoie în timp ce lupul meu se târăște în mintea mea cu o poftă de nestins,simțind un sentiment de panică,m-am uitat în spate la tatăl meu care se încruntă în îngrijorare.M-am uitat la Micheal și apoi la Aiden.
Pereche!- lupul meu a mârâit din adâncul meu.
Nu,nu,nu,nu,nu.
El face același lucru pe care l-am făcut acum un minut,căutând frenetic în mulțime ,nu pot fi perechea lui,nu pot!
"Asta e imposibil."Vocea mea a ieșit mai slabă decât am auzit-o vreodată ,capul său s-a întos în direcția mea ,încordându-se în timp ce se uită la mine.El știe,poate simți aceeași atracție pe care o simt între noi,mâinile sale s-au îndreptat spre părul său negru pe care l-a apucat în frustrare.Capul său scuturându-se dintr-o parte în alta în timp ce se holbează la mine în același fel în care sunt sigur că și eu o fac.
"Asta nu se poate întâmpla",el a spus ,așezându-se pe vine în timp ce și-a îngropat fața în palme.
"Fiule,ce e în neregulă?"Micheal a întrebat repede ,coborând la nivelul său ,îngrijorare emanând din el în valuri.Am simțit o mână atingându-mi spatele dar sunt paralizat de șoc și panică în timp ce tatăl meu s-a așezat în fața mea.
"Julian,"tatăl meu a spus,ținându-mi fața,"Ce se întâmplă?"
"E-elll e-e p-perechea mea."Am auzit mulțimea erupând în șoapte în timp ce ochii tatălui meu s-au lărgit.
"Dar ei sunt amândoi bărbați,"Micheal a spus din locul său unde se holbează la Aiden care pare să fie cuprins de propriile gânduri.
"De ce mi se întâmplă mie asta?",Aiden a șoptit ,ochii săi nici măcar o dată nepărăsindu-i pe ai mei.Am ingorat durerea pe care tocmai mi-a cauzat-o în timp ce inima mea bate dureros,amenințând să se distrugă.El nu ar trebui să fie capabil să îmi cauzeze durere în acest fel,nu îi voi permite..e-el nu poate.
"Ieșiți!"vocea tatălui meu a sunat în cameră în timp ce oamenii s-au supus imediat,lăsându-i doar pe Aiden,Micheal,tatăl meu și pe mine.
--