Perspectiva lui Julian
"Încoronarea ta este în două zile,ești emoționat?"mama mea a întrebat în timp ce îmi prepară mâncarea , un mic dejun vegetarian.
Da,sunt un vârcolcac vegetarian,știu,râdeți.Doar nu mă încântă actul animalistic de a rupe mâncarea noastră bucată cu bucată ca și restul haitei mele.Este murdar și după ce am văzut asta de sute de ori,a devenit imposibil să mănânc chiar și carne gătită.
"Aș fi dacă nu aș fi împărțit-o cu acel imbecil,"am murmurat,turnându-mi un pahar cu suc de portocale.
"Trebuie să oprești această mică ură cu Aiden,"ea a spus cu un oftat.
"Nu este o mică ură,"am răspuns,simțindu-mi furia obișnuită crescând."El m-a chinuit ani de zile.El mi-a tăiat părul!"
"A crescut înapoi!",ea a strigat înapoi cu un rânjet pe buzele ei subțiri."Poate că a luat ceva timp,dar a crescut înapoi.Și nu îndrăzni să tragi cartea cu chinuitul,i-ai întors-o în gimnaziu."
"Încă vreau să-i văd capul pe o scândură,"am mârâit,lupul meu urlând în aprobare.Ea a scos un oftat de epuizare evidentă înainte să vină spre mine.
"Julian,tu ești singurul meu fiu și viitorul Alfa al haitei noastre.Tu meriți asta în mai mult feluri decât unul și știu că vei fi unul din cei mai mari Alfa pe care această haită l-a văzut vreodată cu acest creier al tău.Nu-ți lăsa ura pentru acest băiat să te ducă la eșec,"ea aspus,sărutându-mi fruntea."Știi cât de mult vrea tatăl tău să te vadă devenind Alfa și de asemenea și pe fiul celui mai bun prieten al său,deci doar suportă asta te rog."
"Voi încerca,"am murmurat,făcând-o să zâmbească larg."Te voi vedea la sală mai târziu,"am spus în timp ce mi-am luat ghiozdanul și cheile.Aruncându-mi lucrurile în locul pasagerului,am intrat în mașină înainte să ies pe strada casei haitei .Școala mea nu este atât de departe deci nu m-am deranjat să pun muzică în timp ce am intrat pe șosea,mintea mea fiind plină cu felurile în care încoronarea se va termina dezastruos.
Este o singură persoană în lumea asta pe care o urăsc și aceea este incompetentul,idiotul cunoscut ca Aiden Calderon.
Acest tip este un dezastru umblător care va începe Al Treilea Război Mondial.El niciodată nu gândește înainte să acționeze,el doar face orice simte că vrea să facă în acel moment.Dacă simte că vrea să atace o haită de lupi renegați care nu au făcut nimic greșit,el o va face,dacă simte că vrea să omoare pe cineva care l-a amenințat el o va face și dacă simte că vrea să străbată orașul în fundul gol el o va face.
Îl cunosc pe băiat de la naștere,am fost născuți în aceeași zi,în același timp mulțumită planului strălucit al părinților noștri.Tații noștri au fost cei mai buni prieteni,tipul care ar face absolut orice împreună.Ei au vrut ca eu și Aiden șă fim cei mai buni prieteni,acesta a fost visul lor,dar asta a fost doar un dezastru la sfârșit.Pentru primii opt ani din viața mea Aiden mi-a făcut viața un iad.Bătăile constante și farsele diabolice m-au modelat într-un timid,ușor de învins și așa am rămas până mi-a tăiat părul,pe tot.A pocnit ceva în mine în acea zi iar cărțile au fost întoarse.Mi-am avut distracția pentru opt ani până am fost în cele din urmă egali care nu se pot întrece unul pe altul.Deci acum trăim în ură reciprocă cu mai puține acte de violență.
Știu că îmi ucide tatăl să ne vadă în acest fel dar nu mă pot opri,băiatul provoacă o furie în mine pe care nimeni altcineva nu o poate face.Deci când au anunțat o încoronare comună am fost mai mult decât nervos,ziua în care voi deveni Alfa și-mi voi întâlni perechea va fi pătată cu prezența acelui nătâng.
Doar gândul îmi aduce un nod în gât care e greu de înghițit.
Mi-am parcat mașina într-un loc liber în spate,stând câteva minute pentru a mă calma.
Nu știu a cui a fost această idee briliantă de a avea un singur liceu în întreg orașul dar nu sunt încântat.Trebuie să îi văd fața mizerabilă în fiecare zi și gesturile sale copilărești îmi deranjează constant studiile.
E suficient.Gata cu băiatul asta.
Am pășit afară din mașină cu ghiozdanul meu,încuind-o după mine iar apoi m-am îndreptat spre clădirea de piatră.Nu prea am prieteni,e greu să formez conexiuni cu timiditatea mea neștiută,sunt doar doi care cumva au reușit să intre în viața mea.
"Aranjează-ți fața Julian,arăți ca și cum ești constipat,"Beckett a spus în timp ce și-a pus brațul în jurul umărului meu.L-am dat la o parte de prea multe ori în trecut pentru a ști că întotdeauna își va găsi drumul înapoi,deci doar l-am lăsat.
"Trebuie să fii atât de gălăgios dimineața,"am spus cu un ton neutru.
"Trebuie să fii atât de deprimant,"el a ripostat în timp ce ne-am oprit la dulapurile noastre."Ești emoționat pentru încoronare?"
"Atât cât pot fi,"am răspuns cu un oftat."Îmi vei fi beta,deci tu trebuie să fii."
"Sunt!"el a strigat,întorcând câteva capete în direcția noastră în timp ce dansează în locul său."Va fi legen..dar."
"Serios Beck,trebuie să te oprești să vizionezi reluările de la Cum Ți-am Întâlnit Mama,"a spus Isabel în timp ce și-a pus capul pe umărul lui Beckett.
"Niciodată,"el a spus în timp ce și-a închis dulapul în același timp cu mine."Doar vorbeam despre încoronare,cum te simți să devii liderul războinicilor?"
"Aș minți dacă aș spune că nu îmi ud pantalonii la gândul de a fi liderul apărării,"ea a spus în timp ce mergem împreună.
"Vei fi bine,"am spus încurajator când m-am oprit în fața clasei,am astronomie în timp ce ei au tâmplărie.
Intrând în clasă ,m-am îndreptat spre locul meu obișnuit din mijloc și mi-am scos cărțile.Astronomia e ora mea preferată,îmi place ideea de a studia lucrurile atât de frumoase și totuși atât de departe,iubesc stelele de pe cer și fiecare planetă.Ele sunt atât de diferite și unice și minunate.Ora a trecut într-o clipă și înainte să știu proiectorul este coborât și ne-am uitat la planetele nou descoperite.Am oftat în timp ce mi-am împachetat lucrurile și m-am îndreptat spre următoarea oră.
--
"Această nebunie vegetariană a ținut suficient de mult,ești un vârcolac la naiba.Ai nevoie de carne!",a protestat Isabel în timp ce îmi mănânc încet supa.
"Încă pot să vă înving pe amândoi într-o luptă,nu am nevoie de carne,"am spus,terminând ultima lingură de supă înainte să dau bolul într-o parte.
"Oricum,poți face asta pentru mine?E pentru următoarea oră,"Beckett a spus,înmânându-mi câteva hârtii ,uitându-mă printre ele am văzut că este sarcina la mate care ne-a fost dată acum două luni.
"Nu ai făcut nici una,"am spus,uitându-mă în sus cu ochi îngustați.
"Am fost ocupat,"el a protestat,mâncând un KitKat.
"Masturbându-te și jucându-te jocuri video nu este ocupat,"Isabel a intervenit,făcându-l pe Beckett să își scoată limba la ea.
I-am lăsat pe cei doi să se lupte în timp ce i-am făcut rapid tema,Beckett nu este un tip cu educația,el este făcut pentru a călători și a explora deci am făcut ce pot pentru a lua greutatea de pe spatele tău.
"Aici,am răspuns câteva greșite intenționat deci poți lua un șaizeci și trei de crezut ,"i-am spus,înmânându-i hârtiile.
"Te iubesc atât de mult,prietenie adevărată aici,"el a spus în timp ce s-a aplecat peste masă pentru a mă îmbrățișa,mi-am lăsat mâinile pe lângă corp în timp ce m-am scufundat în senzația rară de a fi îmbrățișat.El s-a retras la fel de repede cum m-a îmbrățișat,m-am ridicat și am plecat ,asigurându-mă să-mi ascund dezamăgirea.
Nu e că îl iubesc pe Beckett,nici măcar nu sunt homosexual.Doar iubesc afecțiunea.Vreau să fiu iubit și îmbrățișat așa tot timpul,vreau pe cineva căruia să îi pese de mine și să se uite după mine,în felul în care aș face pentru ei.
De aceea sunt extaziat să îmi găsesc perechea,cineva care va face asta.
"La ce anume visezi Jewels?",vocea care mă poate face să vomit m-a adus la realitate,ochii mei întâlnindu-i pe cei ai lui Aiden.El poartă ochelarii de soare obișnuiți care arată ridicol pentru că suntem în interior și are acel rânjet enervant care mă face să vreau să-mi scot ochii.
"De câte ori ți-am spus să te oprești din a-mi spune așa?",am mârâit nervos,acea poreclă stupidă e un declanșator al emoțiilor mele,ei bine una în particular,furie."Este greu să înțelegi cu celulele limitate ale creierului pe care le deții?"
"Cine a strecurat un iepure în micul tău dejun în dimineața asta?",el a spus ,simulând îngrijorarea."Sau toate acele legume au ajuns la tine?"
"Taci."
"Sau ce?Mă vei forța să îmi mănânc morcovii,încă mă uimește că vei fi un Alfa,"el a spus sfidător,el știe destul de bine cum se simte un Alfa când poziția lor este pusă la indoială sau amenințată.
"Voi fi un Alfa excelent,pur și simplu aleg să nu merg prin jur omorând ca o javră sălbatică,"am scuipat,făcându-i ochii să strălucească la mențiunea de javră.
"Vrei să spui asta din nou?",el a amenințat,pășind mai aproape de mine.
"Nu m-ai auzit prima dată sau nu poți înțelege?Știu că este greu pentru tine să înțelegi propozițiile de bază,"am răspuns,găsind plăcere în valurile de furie pe care le emite.
"Pentru tații noștri nu te voi rupe bucată cu bucată,dar când vom fi Alfa e fiecare pentru sine.Nu vei avea un tătic să te protejeze,mi-aș proteja spatele dacă aș fi în locul tău,"el a spus înainte să se îndepărteze,lăsându-mă să fierb în furie.Acel nenorocit tocmai m-a amenințat,de două ori,mă rog Zeiței să nu îi tai gâtul la încoronare.
Îmi e milă de săracul suflet care va fi împerecheat cu acest băiat.
-----------------------