În dimineața asta am fost trezita de către alarma telefonului meu, pe care o opresc rapid.
Mă ridic din pat și vad ca Mike nu e lângă mine așa că ies din camera și merg să văd ce face Eva.
Intru la ea în camera și doarme, așa că o mai las puțin să doarmă până mă pregătesc.
Merg la baie, îmi fac rutina și după mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți, o bluza alba și în picioare îmi iau o pereche de adidași albi, cu talpa mai înaltă. Parul îl prind în coadă și îmi fac un machiaj lejer.
După ce termin, merg la Eva în cameră, o trezesc și o ajut și pe ea cu rutina ei de dimineață și după o îmbrac cu o rochiță alba și în picioare îi pun niște sandale. Îi prind parul care îi intră în ochi într-un mic coculeț, iar restul parului i-l las liber.
Imediat ce o termin mergem jos, direct în bucătărie unde o găsim pe Adile punând masa și văzând că masa este pusa doar pentru mine și Eva, o întreb pe Adile:
-Adile? Unde este soțul meu?
-A plecat de dimineață, de la 7.
-A zis de ce? Sau unde?
-Nu.
-Nimic?
-Nu, dar l-am auzit vorbind la telefon și părea că discută despre niște afaceri.
-Am înțeles, mulțumesc!
-Nu ai pentru ce.
Eu și Evuța mâncăm liniștite, iar după masă micuța mea fuge direct la joacă.
Mă pun langa ea și încep să mă joc și eu cu ea, la rugămintea ei.Ne jucam cu păpuși, cu căsuțe, chiar și cu mașinuțe.
******
După ceva timp în care am stat cu fata mea, aud câteva bătăi în ușă, așa că merg să deschid.
Deschid ușa și în spatele ei este soacra mea.
-Bună ziua!spun eu schițând un zâmbet.
-Bună ziua!spune și ea.
-Vă rog, intrați.spun eu și îi fac loc să intre.
-Mulțumesc!spune și intră.
Se așează pe canapea, o ia în brațe și o pupa pe Eva, după care o lasă să se joace în continuare.
-Vreți ceva de băut?întreb eu, politicoasă.
-O cafea.spune ea.
-Adile?strig eu.
-Da.spune ea venind.
-Ne poți aduce doua cafele, te rog?spun eu politicos.
-Desigur.spune ea.
Eu mă așez pe canapea lângă soacra mea și o întreab:
-Ce mai faceți?
-Foarte bine, voi cum sunteți?
-Foarte bine și noi.
-Mă bucur, fiul meu unde este?
-A plecat mai devreme azi.
-Am înțeles.
După scurta noastră conversație, nici una nu a mai spus nimic. Ne-am jucat cu Eva aproape o oră, iar între timp, telefonul soacrei mele a sunat și părea destul de important.
-Mira, eu trebuie să plec.a spus ea.
-Bine.am zis eu după ce și-a luat la revedere de la micuța mea. Să vă conduc.
Am condus-o la ușă, ne-am luat la revedere și a plecat unde avea treabă, eu rămânând cu copilul și cu Adile.
......
A trecut o altă oră de când i-am deschis televizorul Evei și ne-am uitat împreună la desenele ei preferate de pe Minimax.
-Mami?spune Eva dintr-o data.
-Da, puișor.îi spun eu.
-Putem să melgem în palc?
-Da, putem.și văzând că se dă jos de pe canapea, o întreb: Acum mergem?
-Da.a spus ea și a început să mă tragă de mână.
-Bine, hai să mergem.spun eu și ma ridic. Dar hai să îi spunem pa lui Adile, să știe că plecăm, da?continui.
-Da.spune și fuge spre bucătărie.
Merg după ea în bucutatie și ne luam la revedere de la Adile și plecăm spre parc.
În puțin timp ajungem, și ne dăm jos,mergând direct spre intrarea în parc. Eva e toată un zâmbet, e așa frumoasă când zâmbește, o iubesc așa de mult. Și pe Mike îl iubesc, dar oare ce treabă a avut cu două ore mai devreme? Oare îmi ascunde ceva?
-Mami, mergem la topogabe?mă întreabă ea scoțându-mă din gândurile mele.
-Da, mami, mergem.am răspuns eu.
Mergând spre locul de joacă, am luat-o pe o parte nu așa populată, dar pe care ajungem mai repede, pentru ca Eva nu mai are răbdare.
Fără să îmi dau seama că un bărbat s-a oprit în fața noastră, am dat să îl evit, dar nu ne-a lăsat să trecem și a spus:
-Nu așa repede.
-Ce vrei?i-am răspuns eu luând-o în brațe pe Eva.
-Nu fi așa rea, nu vreau nimic ce nu ai putea să îmi dai.spune el și râde ironic.
-Ce înseamnă asta?am întrebat eu fără să schițez decât o încruntătură.
-Înseamnă că o să vă duc undeva și o să petrecem ceva timp singuri.spune și se apropie, iar eu mă dau în spate,dar dându-mă în spate m-am lovit de un piept tare, și când m-am întors, am văzut alt bărbat,m-am speriat foarte tare și m-am dat în lateral fiind înconjurată de cei doi.
-Lăsați-ne în pace, nici nu vă cunosc, cine v-a trimis?întreb eu încercând să ascund teama care ma cuprins.
-Ne-a trimis cineva foarte puternic, pe care nu ar trebui să îl superi.a răspuns cel de al doilea bărbat.
Eu am înghițit în sec și am simțit cum un fior rece mi-a trecut pe șira spinării. Nu am mai zis nimic, îmi era teamă că o să îmi ia copilul,nu vreau ca Eva să pățească ceva, mai bine nu ieșeam azi din casă.
-Deci? Te-ai hotărât? Vi de buna voie?întreabă cel cu, care am vorbit prima dată.
-Nu mergem nicăieri.am spus ferm.
-Răspuns greșit.a spus și a început să se apropie.
-Ajutoooor!am strigat cât am putut de tare.
-Nu o să vină nimeni.spune și îmi râde superior.
Eu am închis ochii pentru o secundă, iar când i-am deschis l-am văzut pe Vlad alergând spre noi.
-Ocupate de el, eu le iau pe fete.spune tot primul.
Eu văzând că tipul se apropie de Eva îi dau un picior unde nu răsare soarele și un picior în piep care îl trimite la vreo 2 metri de noi. După ma uit la Vlad care a terminat cu tipul ăla lăsându-l zăcând pe jos, eu i-am pus Evei mana la ochi și am mers după Vlad.
Am ajuns în dreptul mașinii mele și am intrat,am pus-o pe Eva la locui ei și am pupat-o pe frunte, iar eu m-am pus în dreapta și Vlad la volan.
-Îți mulțumesc, nu știu ce ne-am fi făcut fără tine.îi spun eu lui Vlad, spărgând liniștea.
-Nu ai pentru ce să îmi mulțumești, cum aș fii putut să vă las acolo?spune el și îmi zâmbește.
-Nu știu, dar, cum ai știu unde suntem?
-Eu stau chiar în blocul de lângă parc și am ieșit la alergat. În timp ce alergam te-am auzit strigând după ajutor și am venit să văd ce se petrece, iar când am văzut am început să alerg și mai tare. Cine erau tipii ăia?
-Nu știu.
-Dar ce voiau ști?
-Nu,eu am ieșit cu Eva să ne plimbăm și să se dea în topogabe, dar...
-Am înțeles.Am ajuns.
-Hai înăuntru.i-am spus eu zâmbind.
-Nu cred că e o idee bună, eu și soțul tău nu prea suntem prieteni.
-Știu, dar esti prietenul meu și când o să audă că ne-ai salvat nu o să mai fie atât de rigid cu tine.
-Crezi?
-Da, este doar gelos.
-Dar de ce? Suntem doar prieteni.
-Nu știu. Deci intri?
-Da.spunr în cele din urmă.
Intrăm în casă și îl las pe Vlad cu Eva, mă duc în bucătărie și o găsesc pe Adile gătind.
-Bună, Adile.spun încercând să schițez un zâmbet cât de mic.
-Bună. S-a întâmplat ceva?a întrebat ea.
-Da.am spus și i-am povestit tot.
-Îmi pare rău, scumpo! Cred că v-ați speriat tare.
-Foarte. Apropo, Vlad e aici, așa că azi prânzul este în trei și poate mănânci și tu cu noi.
-Eu abia ce am terminat de mâncat, dar mulțumesc mult.
-Nu ai pentru ce.
-Masa e gata în 5 minute, îi poți chema pe cei doi la masă.
-Bine.
Merg în living și îi văd pe Vlad și pe bebelina jucându-se, așa că mă apropii, iar când sunt aproape le spun:
-Masa este gata.
-Yeyy.spune Eva și ridică mâine ca să o iau în brațe.
-Chiar îmi era foame.spune și Vlad în timp ce eu am luat-o pe Eva în brațe.
Mergem în bucătărie și mâncăm, după care ne putem pe canapea și ne uităm la desene, ne jucăm, în funcție de ce vrea Eva.
La scurt timp pe ușă își face apariția Mike, care când îl vede pe Vlad pare puțin nervos.
-Bună.spune el uitându-se la mine.
-Bună.spun și eu.
-Salut. spune Vlad.
-Tatii.spune Eva și fuge spre el, el luând-o în brațe.
-Mira, ce căută Vlad aici?spune puțin încruntat.
-Păi...vreau sa răspund, dar Eva mi-o ia înainte.
-Tati, Vlad ne-a salvat.spune Eva, iar Mike se încruntă și mai tare, semn că nu a înțeles.
-Adile?strig eu.
- Da?spune ea venind.
-Poți merge sus cu Eva, te rog?spun eu, iar ea dă afirmativ din cap.
După ce ele s-au dus sus, Mike a venit mai aproape de mine, m-a sărutat scurt și a spus:
-Deci? Îmi explicați și mie ce s-a întâmplat?
-Da.am spus eu.
Ne-am așezat toți și i-am povestit tot despre ce s-a întâmplat azi și cu când am ajuns la partea din parc a făcut ochii mari.
-Iubito, nu îmi vine sa cred.spune și mă ia în brațe. Mulțumesc mult că mi-ai salvat fetele.spune și către Vlad.
-A fost plăcerea mea. Mira este prietena mea de mult, nu aveam cum să nu o fac.spune Vlad, calm.
-Ce zici dacă am fii și noi prieteni?spune Mike, iar eu și Vlad ne-am uitat la el uimiți.
-Sigur.spune în cele din urma Vlad.
Am mai stat de vorbă despre ieșitul în parc, și anume să nu mai ies singura cu Eva și să iau pe unul dintre ei cu mine, ca să nu se mai întâmple ca azi,iar Mike a zis că o să rezolve el, ca și când ar ști exact cine a trimis gorilele alea după noi, dar nu l-am întrebat nimic de făță cu Vlad despre asta.
....
A trecut în jur de o oră, dacă nu mai mult decând am început să vorbim toți trei, iar Vlad a decis să plece.
....
Seara noastră a fost una banală, am luat cina, am stat cu Eva.
Apoi pe la 21 am mers să o culc pe Evuța, în timp ce Mike făcea baie, apoi am culcat-o și am făcut și eu baie, după care m-am pus lângă soțul meu.
Stând așa cu capul pe el, mi-am amintit de întrebarea pe care voiam să i-o pun.
-Mike?spun eu încet.
-Da.spune el, semn că nu doarme.
-Cum adică o să rezolvi? Ști cine ia trimis pe ăia?
-Cred că am o vagă idee.
-Cine?
-E mai complicat de explicat, dar nu contează, ce contează e ca voi sa fiți bine,iar eu o să rezolv.
-Ai dreptate, am încredere în tine.spun și îl sărut scurt.Noapte bună, iubitule!
-Noapte bună, iubito!spune și mă mai sărută o dată.
Mă trage mai aproape și mă strânge mai tare în bratele lui, mă simt protejată în brațele lui și simt o liniște profundă acum ce mă ajută să intru mai ușor în lumea viselor.
Perspectiva lui Mike
Mă uit la ea cum doarme și mă gândesc la ce mi-a povestit ea despre ziua de azi, e numai vina mea pentru tot, noroc că Vlad le-a găsit la timp,nu știu ce aș fii făcut dacă ar fi fost răpite.
Sigur Sam trebuie să fii fost, alt nenorocit care ar fi în stare de asta, nu știu. Știam că e nervos decând am renunțat, dar nu credeam că se va lua de familia mea, o să regrete dacă se mai atinge de fetele mele.
💥💥💥💥💥💥💥💥💥💥💥💥💥💥
Acesta a fost capitolul, sper că vă place și vă mulțumesc pentru toată susținerea. 😘❤️❤️