m-ai întrebat odată
cine e monstrul ăla
din oglindă
care seamănă cu un
copil
seamănă cu o
floare
seamănă cu un
cadavru de
fluture.
ți-am spus să
nu-ți fie frică.
o văd în fiecare seară
când mă spăl pe
dinți
și în fiecare dimineață
când mă pieptăn.
într-o noapte,
mi-a zâmbit puțin
și a început să-mi
sângereze
gura.
zâmbește mai frumos ca mine.
mi-e milă de
monstrul din oglindă.
arată ca un gând.
și ție ar trebui să-ți
fie milă
de cei făcuți din
sticlă.
ei sunt doar
cealaltă față a lunii.
ei sunt doar
ascunși.
după ce ai plecat
am scos dintr-un sertar
un album de poze.
undeva
pe o pagină
pe un alt
gând
eu și monstrul din oglindă
ne țineam de mână.
sângeram superb împreună.
ea și cu mine
eu și cu mine
eu și cu amintirea.
câteodată mă întreb
de ce nu am lăsat-o să
trăiască?
probabil
era mai bună decât mine
probabil și luna
își arată doar o față
pentru că ce e în
umbră
e mai frumos.