Stiu ca toata lumea isi imagineaza sfarsitul liceului ca fiind una dintre cele mai minunate perioade din viata lor,insa pentru mine nu e asa .In dimineata aceasta mi-am pus pantofii rosii in picioare si am pornit catre Hye Mi .Mama ei a acceptat sa ma tunda dimineata devreme ,iar eu m-am scuzat spunandu-i ca nu am gasit loc pentru a imi face o programare la un coafor bun.Mi-am tuns din nou parul asa cum a fost de la inceput,scurt si copilaresc ,asa cum sunt si cum am fost intodeauna.M-am privit in oglinda in timp ce imi acopeream cu machiaj cearcanele care dupa parerea mea ,erau mai mult decat vizibile .Parca as fi fost un personaj din "the nun".M-am lovit usor in piept si mi-am soptit:
-Vino-ti in fire ,Kim So Hee.Asta nu esti tu!Trebuie sa te descurci singura,asa ca de obicei,cum ai facut-o intodeauna.Nu poti sa o dezamagesti pe matusa Jenny...nici pe ceilalti...
Imi parasesc camera si cobor spre bucatarie ,acolo unde toata lumea isi mananca micul dejun.Mama si bunica ma privesc usor uimite ,iar matusa Ha Naa se stramba ca de obicei.SoFi nu-si face prezenta atat de devreme asa ca ma simt putin mai relaxata.
-Noona,ce s-a intamplat cu parul tau ?Arat ca anul trecut ,rade Eun Woo.
-Mama ,as putea vorbi ceva cu tine ?O intreb eu.
-Desigur ,scumpo.Asteapta-ma la tine in camera,iti aduc de indata si micul dejun.
Vocea ei calda ma inmoaie din nou atunci cand vreau sa ii spun ceea ce am hotarat si ma face sa ma simt intimidata,insa stiu ca trebuie sa fac asta.Priveste bagajul din stanga mea si pot vedea cum teama se instaleaza usor in privirea ei blanda.
-So Hee...incearca ea sa scoata doua cuvinte ,dar observ ca si-a dat seama ca ceva s-a intamplat.Mainile ii tremura la fel de tare ca si mie insa ezit sa o imbratisez.Orice lucru mic si calduros m-ar putea face sa ma topesc si sa plang .Astazi nu pot sa fiu atat de slaba.Nu pot si nici nu vreau.
-Mama...am luat o hotarare.As dori sa o respecti .Stiu ca totul e ciudat si dintr-o data .Totusi simt ca nu iti pot povesti ce s-a intamplat ,chiar daca suntem atat de apropiate.M-ar sfasia complet.Crezi ca ai putea avea incredere in mine?Este singura decizie pe care pot sa o iau.E cea buna,sunt sigura...
-La varsta ta, "asta e cea mai buna decizie " e ceea ce noi,parintii ,auzim cel mai des de la copii nostii.Dar asta nu este niciodata adevarat ,mai ales atunci cand este vorba despre decizii atat de bruste si de importante.Stiu ca nu iti sunt cu adevarat mama ,insa eu te consider copilul meu.Sper ca si tu simti la fel.Nu stiu insa ce s-a intmplat intre tine si Tae ,voi va iubiti,am vazut asta.Orice s-ar intampla eu sunt aici .Nu pot lua aceste decizii pentru voi,dar te sfatuiesc sa te mai gandesti,sa te gandesti bine!
-Am sa astept sa imi trimiti actele de divort...nu e nevoie sa te simti vinovata,pentru mine ai fost cea mai buna mama pe care as putea sa o am vreodata ,spun ,iar o lacrima ii uda obrazul auzind ceea ce nu si-ar fii dorit niciodata sa auda.Nu ma mira ,insa ma intristeaza sa o vad asa.
Drumul catre scoala a fost scurt ,avand in vedere faptul ca de data aceasta am plecat cu masina impreuna cu mama ,tata si Eun Woo .O liniste asurzitoare se lasa si un fior rece ma cuprinde .Macar Eun Woo imi zambeste si imi spune ca sunt draguta azi .Probabil si el a observat ca ceva s-a intamplat.
Ceremonia se desfasoara repede ,matusa Jenny e mai fericita ca niciodata si imi face 1000 de poze.Pot sa jur ca am vazut si o lacrima dar nu rad de ea ca sa nu se enerveze,asa cum o face de obicei. Momo apare de nicaieri si ma anunta ca o "pasarica" i-a soptit ca am reusit sa trec examenele cu o nota "bunicica".Rade larg ceea ce ma face si pe mine sa zambesc,apoi ma intreb daca ar trebui sa ii spun ceea ce se intampla intre fosta lui prietena si si Tae.Probabil inca tine la ea.Ma trage deoparte si priveste in jos .
-Trebuie sa iti spun ceva....eu...adica SoFi mi-a ...trimis o poza,si m-am gandit ca si tu ar trebui sa stii.
-Vrei sa spui ca ti-a trimis-o si tie?!Il intreb uimita.
-Deci deja ai aflat ?Ma intreba ,dar privirea lui nu pare trista ,ci mai degraba dezamagita.
-Nu mi-a venit sa cred.Inca vreau sa cred ca totul e o gluma,spun privin in jos.Ma simt ca ultima proasta.Imi vine sa fug ,intelegi?Imi vine sa fug oriunde!!!Tip ,iar Momo ma trage mai aproape de el ,ca ceilalti sa nu ne observe.
-Linisteste-te ,ma calmeaza atunci cand observa lacrimile din ochii mei.Ma simt moale ,atat de moale ,iar sensatia de greata nu inceteaza sa apara .Ii povestesc si restul intamplarilor ,tot ceea ce SoFi mi-a spus si mi-a aratat ,dar el nu pare prea uimit,semn ca o cunoaste destul de bine.Picaturi usoare de ploaie isi fac aparitia usor pe roba mea de matase fina.Bratele profesorului meu ma cuprind ,iar eu imi las capul usor pe pieptul lui ,inainte ca totul sa devina negru.
~Tae pov~
Curtea liceului pare mai plina ca niciodata.Zeci de elevi in robe colorate sunt imprastiati pe gazonul verde si stralucitor din fata mea.Unii plang ,altii rad ,iar altii fac poze.Aproape ca imi pare rau ca nu am reusit sa ma imbrac si eu la fel,insa am venit cat de repede am putut.Afara s-a inorat deodata si pare ca incepe ploaia,trebuie sa o gasesc pe So Hee cat mai repede.Sper ca supararea sa ii mai fii trecut si sa nu ma urasca atat de tare ,altfel va fii super greu sa o impac.E atat de incapatanata cateodata!Ar trebui sa aiba mai multa incredere in mine...
Ma plimb pret de cateva minute ,apoi imi zaresc parintii alaturi de matusa Jenny.Imi spun ca So Hee e probabil cu una dintre prietenele ei si ca am sa o recunosc dupa pantofii rosii pe care ii poarta azi.Eun Woo ma anunta deasemena ca s-a tuns scurt si ca arata din nou ridicol ,lucru care ma face sa il lovesc incet pe spate .Sotia mea e frumoasa oricum.
In stanga terenului Hye Mi si Mi Ra rad alaturi de ceilalti colegi ai nostrii,iar pe undev prin spate So Ah plange fiindca i s-a rupt o unghie tocmai azi.Privesc si in dreapta si o zaresc intr-un final,dar nu vreau sa cred.Iubita mea e in bratele lui.
Hainele mele sunt ude si pantofii plini de noroi.Se razbuna sau l-a placut mereu?Am stiut eu ca e ceva din momentul in care i-am vazut impreuna pe holurile liceului,din clipa in care i-a zambit.Corpul meu e tot un pachet de nervi si gandurile mele sunt intunecate.Trebuie sa ma car de aici cat mai repede!
~So Hee pov~
Deschid ochii cu repeziciune numai ca sa observ ca sunt pe un pat de spital iar lumina ma orbeste .Ce caut eu aici?In surzina aud o voce cunoscuta caruia un barbat in halat ii raspunde.
-E doar putin anemica,nu trebuie sa va ingrijorati .Probabil ca stresul si oboseala i-au influentat starea.I-am facut o perfuzie cu vitamine ,cand se trezese o puteti lua acasa ,nu are nevoie decat de odihna si de o hrana adcvata ,o sfatuieste el pe mama ce isi freaca mainile de zor .Tata il aproba stiind deja despre ce e vorba si o imbratiseaza incercand sa o linisteasca .Apoi sunt condusi pentru a completa fisa de externare.
-Frumoasa adormita s-a trezit ,sopteste Momo din stanga mea.Am auzit ca vizitezi destul de des spitalul,asa-i?Cum poate cineva sa lesine atat de usor >Imi zambeste el pentru a nu ma panica.Ii privesc chipul clar si observ cat poate sa fie de matur pentru varsta lui.Ce om bun si calm.Sunt sigura ca viitoarea lui iubita va fii o norocoasa .
-Hei.Scuze daca te-am ingrijorat,si multumesc .Cred ca m-am lasat putin dusa de val si am fost prea moale...eu..
-Prea moala?Nu exista asa ceva .La varsta ta ai fost dezamagita de cel in care credeai cel mai mult.Revino-ti fetito,te inteleg.E datoria mea ca profesor si prieten sa fiu langa tine.
-Esti minunat,pacat ca asta nu-mi rezolva nici una dintre probleme pe care nu stiu cum sa le sfarsesc.
-Stii ..ma gandeam ...daca ar trebui sa-ti spun acum sau nu,dar cred ca e momentul cel mai potrivit.Stii proiectul pe care l-am trimis la universitatea aia din Canada ?Am primit un raspuns pozitiv .Nu stiu daca ai sa accepti propunerea mea ,insa eu as dori sa ma intorc inapoi .Singurul motiv pentru care am incercat sa ma intorc a fost SoFi..dar...in orice caz,ai dori sa vii cu mine ?Nu trebuie sa-mi raspunzi imediat.
-Imi pare rau ca nu pot sa-mi exprim bucuria asa cum as vrea ,dar vreau sa stii ca iti sunt foarte recunoascatoare .Nu apuc sa mai spun nimic ,caci socrii mei se intorc mai ingrijorati ca niciodata .Ma scuz si in fata lor si desi nu pare ,chiar ma simt oribil ca i-am ingrijorat asa .Ma intorc acasa unde trag un pui zdravan de somn ,din cauza unor somnifere prescrise de medic.Probabil a observat si el ca nu ma obihnesc prea bine.Cinez in camera apoi observ ca persoana care intra in camera mea nu e nimeni altul decat Tae ,mai furios ca niciodata .
~Tae pov~
Nu pot sa cred cat de linistita sta in camera ei dupa ce m-a inselat cu ala.Tot ce i-am cerut a fost sa aiba incredere in mine ,dar se pare ca nu sunt la fel de important pentru ea cum consideram eu ca sunt .
-Am auzit ca vrei sa pleci ,ma rastesc eu la ea.
-Serios ,asta e tot ceea ce ai de spus ,Kim Taehyung?
-Kim Taehyung?Se pare ca asa ma cheama .Uaa...dintr-o data ma simt ca un strain ,stii ceva Kim So Hee?Poate ca e mai bine sa ne despartim .Nici tu nu esti atat de importanta pentru mine ,poate am vrut doar sa ma joc ,strig,dar inauntrul meu stiu foarte bine ca nu este asa .
-Esti un idiot!
-A,si "proful" nu e ?Probabil ca de asta va imbratisati astazi cu asa foc la ceremonia de absolvire !Nici nu stiu cum sa te numesc !Spun lucruri oribile,dar le merita,si ea m-a ranit pe mine ,a facut-o intentionatEa ma priveste cu gura intredeschisa si cu chipul plin de mirare!Trantesc usa fara sa o mai privesc ,ma simt atat de ratat ca nu mai vreau sa o vad niciodata.
In dimineata urmatoare o notificare ma trezeste.Imi deschid facebook-ul si gasesc un mesaj de la Han Jae Chan (Momo).E nervos si suparat,insa imi spune ca am gresit.Imi spune ca spera sa nu fiua ca SoFi ,ca nu e nimic intre el si So Hee si ca asta e singura mea sansa in cazul in care nu vreau sa renunt la ea.Urmatoarele lui cuvinte ma lovesc tare si ma sperie.Daca chiar nu ar trebui sa renut atat de usor,si mai tarziu am sa regret?Ma imbrac cat pot de repede si cobor in sufragerie.
-Bunico,unde este So Hee?Intreb repezit ,tregand aer in piept ,dar pana si ea ma priveste confuza si nedumerita.
-Nu stii?Imi raspunde matusa.A plecat cu tot cu bagaj,masina familie noastre a condus-o catre aeroport .
-Ce ?Unde?
-Probabil Canada,ma anunta SoFi.A plecat cu Momo ,dragul meu.Nu te obosi sa o cauti,Canada e enorma...
Ea nu apuca sa termine ,ca o iau la fuga spre masina si sar direct in ea .Dupa 10 minute sunt acolo .Aeroportul este super aglomerat ,iar cea pe care o iubesc nu e nicaieri.O caut peste tot ,intreb peste tot ,prea tarziu.Am fost un idiot si am pierdut-o pentru todeauna.In mintea mea se deruleaza momente ,clipe...o vad zambind.Mi-o amintesc asa cum am vazut-o pentru prima oara.Era inocenta si prostuta ,dar sincera si cu o inima mare.Cum am putut oare sa cred ca ma inseala?Imi amintesc primul sarut si prima imbratisare....o simt si o sper pentru ultima oara...sute de oameni trec pe langa mine si timpul se scurge rapid ,se aud voci pe fundal iar eu ma prabusesc intr-un final in genunchi .
~Peste 6 ani, Canada,6 aprilie ora 4 si 37 de minute~
-Pasagerii sunt rugati sa isi cupleze centurile de siguranta ,va dorim un zbor placut si linistit[....] !
-Esti sigura ca esti ok,So Hee ,daca trecuta cand ai urcat intr-un avion stewardesele au crezut ca e nevoie de o aterizare fortata,rade barbatul de langa mine asazandu-si usor mana pe umarul meu.
-Haha ,esti grijuliu ca de fiecare data ,draga,ii raspund.El rade infundat.
-Totusi ,esti sigura ca vrei sa te intorci in Coreea?Iti spun ca dam lovitura ,nu altceva!
-Desigur ,doar sunt cea mai buna creatoare de moda ,ce crezi ?!Spun cu incredere ,apoi privesc catre fereastra .Imi va fi dor de aceasta priveliste !
~ SFARSIT~