E noapte cu nori și urlă tăcerea,
în camera cu ecouri țipă dureri,
azi încă o rană - peste cea de ieri -
nici mâine n-o să primesc mângâierea.
E ziua mea liberă și aud ecou
cum rupe tăcerea și face reclamă:
„Îți dau alinare, tu doar să fii bou
și să pleci când vaca te cheamă..."
E noapte sau zi eu chiar nu mai știu,
căci în cap amețeala e sentiment ciclic.
E faină senzația de om mort dar viu,
când singurătatea cu frați are gustul de citric.