"—Nu contează tot ce a fost, de azi contează doar ce este."
Confuzia este cuvântul cel mai ideal pentru a descrie ceea ce se întâmplă cu adevărat în mintea mea. Replica lui dedicată inimii mele cu atâta blândețe nu se compatibilizează cu sensul care într-adevăr nu este unul tocmai plăcut. Expresia lui misterioasă este comparată cu un zid împotriva raționalizări, făcând să crească gradul de curiozitate în adâncul minți mele. Presupun că marea lui plăcere stă strâns legat de interesul meu față de el și, fără să conștientizez, îi aduc o mare satisfacere care îi hrănește comportamentul plin de măști periculoase.
—Domnule Malik răspunsul dumneavoastră nu coincide cu întrebarea mea.
Veninul din vorbele mele combinat cu termenul pe care el îl preferă, numit așa zisul respect, încalcă regula bunei voinței, aducând tentă de batjocoră.
—Dacă inima ta ar fi avut un gram de regret ai fi înțeles de ce am răspuns atât de greșit.
Defensiva lui lovește cu puternic toată încrederea care s-a stins din cauza suflări lui reci asupra sentimentelor mele. Mă acuză fără resentimente, iar acest lucru mă duce spre zona de vinovăției într-un fel. Știu că el nu cunoaște situația reală și face orice doar ca să iasă curat și nevinovat, ceea ce este, din punctul eu de vedere, foarte corect. Neputința mea nu poate trece bariera care mă ține captivă între minciună și adevăr. Încerc să fiu corectă față de mine cât și de el, iar faptul că Adam are într-un fel dreptate mă face să-mi pierd încrederea față de propriile gândiri.
—Cred că am terminat lecțiile domnule Malik.
Șoptesc cu o durere în glas.
—Prea bine domnișoară Adelin, o seară bună.
Observ subtilitatea lui într-o formă de atacare. Știu că se simte ofesat din cauza răspunsului meu, dar tot ce s-a întâmplat a fost de ajuns pentru puterile mele.
—Deasemenea.
Mă ridic cu scopul însoțiri lui până la plecare, sesizând pe chipul lui o urmă de frustrare.
—La naiba cu prostia asta!
Inconștientă de ce se întâmplă și mult prea uimită de cuvintele mărturisite de către el, inima resimte cu o emoție puternică atunci când o pereche de buze moi și reci se presează într-un mod brutal, simțind o urmă de eliberare prin acest gest neașteptat.
—Zayn...
Șoptesc ușor peste buzele sale și cu o mică reținere îi mângâi obrazul fin, lăsând un mic zâmbet să-mi apară pe chip, dar această fericire nu durează atât de mult cum spera inima mea. Corpul lui se îndepărtează ușor și cu o privire dezamăgită deschide ușa, lăsându-mă singură în adâncul minți mele...
***
Un nou capitol și un motiv de bucurie (pentru mine) voi deveni mătușă :))