"—Tu ești îndrăgostită"
Încruntarea mea cât și confuzia nu întârzie să apară după spusele mamei mele. Este atât de incapabil de înțeles această impresie a mamei care este în totalitate adevărată, ceea ce mă face să cred că micile puteri parentale și-au spus cuvântul. Interesul ei față de mine crește de la o zi la alta într-un mod neobservabil. Poate și din acest motiv această tactică mă pune mult pe gândit în legătură cu planul pe care îl pune deja în aplicare. Tace și analizează. Pretinde că e nepăsătoare până când ajunge într-un punct în care atacă cu tot ce a obținut. Frumoasă mișcare.
—Greșești mamă, spun oftând, Nu simt nimic pentru nimeni.
O văd destul de sigură pe ea și desigur că respinge cuvintele mele. Aș vrea să știu ce de ce îi provoacă această impresie sau în cel mai rău caz de unde știe. Dacă Adam este autorul acestui fapt nu va câștiga niciodată respectul meu. Chiar nu înțeleg de ce totul se întoarce împotriva mea când doar mi-am exprimat iubirea față de o persoană care acum mă urăște. Da, faptul că este profesor și este mai mare decât mine este ceva ilegal, dar inimi nu-i poți comanda să țină în ea tot ce simte. Știu că mint, dar asta nu înseamnă că nu iubesc. Aș face orice numai să-l am din nou lângă mine chiar dacă riscul e mare. Trebuie să decid pentru fericirea mea cât și a lui. Trebuie să fiu puternică.
—Comportamentul tău exprimă altceva și ai face bine să lași iubirea și sa te concentrezi pe școală.
Cuvintele ei lovesc cu putere cu speranța că va reuși tot ce își propune. Niciodată nu mi-a înțeles nevoile sau, în acest caz, sentimentele. Știu că educația mea este importantă și trebuie să ma axez doar pe ea, dar există și viață personală. Nu pot să știu tot ce este legat de învățătură dacă nu e cineva care să mă stimuleze sau ceva care să-mi atragă atenția. Pe scurt, trebuie să știu ceea ce consider eu că este bine.
—Da mamă, am înțeles.
Îi răspund, afișând un zâmbet slab în timp ce zgomotul provenit de la ușa ne strică momentul.
—Mă scuzi pentru un moment.
Zâmbetul mamei îmi creează o stare de incomfort. Cine știe ce vizită importantă are de își exprimă mica fericire în comparație cu discuția noastră nu tocmai pașnică.
—Vă rog intrați domnule Malik!
Ochii mei se măresc, simțind inima cum îmi bate din ce în ce mai tare. Sper ca totul să fie o iluzie și că tot ce am auzit să fie greșit.
—Bună seara doamnă Andreson, domnișoară Adelin!
La naiba!