" Oameni mari "
Max povestește:
Mi-am luat privirea de la cei doi plozi care se hilizeau ca niște fete, gata pentru noi cuceriri și mi-am pierdut privirea chiar pe fata din fața mea. Maria stătea la doar câțiva pași de mine, îmbrăcată într-un costum de baie alb care o avantaja destul de mult, eu încercând cu ardoare să-mi țin imaginația în frâu. Chiar mi-am trecut de vreo două ori mâna deasupra frunții, ștergând cu rapiditate urma de transpirație. Ea și-a lăsat greutatea pe celălalt picior, fiind atentă la Oliver care se hilizea pe marginea piscine, la o mică distanță de noi doi. Emma se pare că a dispărut și ea din peisaj, a plecat în căutarea a ceva de băut pe la bar, iar Kevin caută alert cu privirea un loc pentru noi cinci. Și că tot veni vorba de a cincea persoană, prietenul cel mai bun al Mariei, stă lângă ea holbându-se la băieții care defilau pe marginea piscinei pentru a impresiona fetele, ce nu știu ei, e că au făcut ca și victimă specială, un bărbat.
Atenția mi-a fost distrasă de-un grup de tineri care treceau pe lângă noi ce se uitau insistent la noi și șoșoteau unul către altul replici gen: " Acesta nu e Max Browns? " , " Uh, e drăguț, nu glumă, bună partită! " , " E cu fata de azi-dimineață din ziar. " , " E chiar iubita lui. " altcineva a afirmat, iar ochii fetei șatene de lângă mine s-au holbat și era gata să se arunce la gâtul fetei blonde. Doar brațele lui Ken au mai ținut-o în frâu în momentul dezlănțuirii.
" Oh, da e chiar ea, iubita lui Max! " prietenul blond vorbește și arată cu degetul spre mine, iar ochii Mariei aproape au ieșit din orbită. Fetele din grup au zâmbit ușor rușinate, ca mai apoi Ken să-și primească palma peste cap de la prietena lui cea mai bună. În timp ce grupul s-a îndepărtat rapid de noi, cei doi prieteni se certau și se tachinau în timp ce mergeam spre șezlonguri. " Hellooo, ziarul minte? " o ironizează pe fata șatenă și drept răsplată primește un picior dur în gleznă, ceea ce l-a făcut să șchiopăteze pe marginea piscinei.
Maria povestește:
" Vai, vai, mie! Leșinez! Frumos mai este bărbatul acesta. " vocea lui Ken se aude din sufragerie în timp ce eu încerc să fac două cafele. Ceasul bate deja ora 10:00, iar ieri de când am venit de la piscină, a rămas la mine și peste noapte chiar. " E frumos rău de tot, femeie! " laudele la adresa lui Max continuă, iar eu îmi dau ochii peste cap. " Serios! Și modul în care mușchii spatelui se contractă în timp ce merge, fato, Dumnezeu a depus multă muncă când l-a făcut. " el spune și eu izbucnesc în râs.
Continuă așa de când am venit, ieri. Îmi tot spune cât de bine arată, cât de frumos este și multe alte lucruri despre Max. Pricep, are o mică-mare pasiune pentru el, însă nu trebuie să mă bage și pe mine în asta. Gura nu-i mai tace de câteva ore și chiar vreau să mă duc la Max și să-i spun ce pasiune a trezit în prietenul meu, Ken. Cel mai probabil și-ar face cruce și ar spune vreo rugăciune doar de dragul de-a scăpa de tipul blond, ca mai apoi să-l arunce de la etaj sau să treacă cu mașina peste el. Pot constata că prietenul meu a trezit la rândul lui în Max o mic sentiment, teama.
" Uite, ia de-aici! " i-am întins cana mare de cafea, iar el mi-a furat-o rapid dintre mâini. Mi-am recuperat și eu cafeaua ca mai apoi să mă așez pe canapeaua din sufragerie alături de băiatul blond care încă visa la Max. " Te-am mai întrebat odată. Ție chiar ți s-a pus pata pe Max în felul acela? " întrebarea a fost adresată, iar ochii lui albaștrii mă privesc ciudat.
Sorb o gură din cafea în timp ce el continuă să lenevească alături de mine. " Ți-am spus, nu, nu e genul meu, dar nu pot nega faptul că arată bestial, ce naiba, zici că e un model de lenjerie Calvin Klein. " oftează derutant, iar eu încerc să nu încep să râd. " Așa că tu, bucură-te că ești cuplată cu el și-n reviste, altele stau la colț și își plâng de milă pentru că știu că nu au vreo șansă la el. " îmi dă peste nas și mă încrunt vizibil iritată de vorbele lui. " În viziunea lor, tu ești cea mai norocoasă tipă din lume. " continuă și ochii mei îl ațintesc cu privirea. " Are bani, e deștept, frumos de îl pui în ramă, ce mai vrei? " mă întreabă și tot ce vreau acum este să-i plesnesc din nou una peste fața aia a lui boțită.
" Chiar nu vă înțeleg, deloc. Ce e așa perfect la el? Doar pentru că e frumos? Mai sunt zeci de băieți frumoși și care au bani și studiază nu știu la ce facultate, asta nu înseamnă că Max e mai bun ca ei. " mă revolt și prietenul meu bufnește în râs către mine. " Eu vorbesc serios acum. Degeaba ești frumos, ai bani și ești deștept dacă caracterul lasă de dorit, nu trăiești doar cu bani. " aproape țip, dar mă potolesc imediat.
" La ce corp are nu-ți mai trebuie nici caracter, nimic. " cuvintele îi ies pe gură, iar eu încerc să-l ignor ridicându-mă pentru a deschide ușa. E trecut de mult de ora 11;00, iar ziarul trebuia să apară acum o oră și ceva. De obicei nu sunt întârzieri, dar uneori ziarele ajung târziu din cauza domnului care se ocupă cu distribuirea lor.
Fluturând ziarul în mijlocul holul principal descopăr cu stupoare o imagine cu mine și Max pe prima pagină cu un titlu total șocant: " În vizită la tatăl iubitului? Atât de serioasă este relația lor? " Un alt text mic de lângă poză mă face să urlu și sper cu ardoare că toată treaba asta se va sfârși odată și odată. " La doar câteva ore după ce prima știre cu ei apare în ziar, frumosul cuplu format din tânăra misterioasă și fiul domnului Ian Browns, își fac apariția în fața clubului tatălui său, nu singuri, alături de fratele vitreg al lui Max Browns. "
" Ken! " țip în căutarea prietenului meu din copilărie și zeci de stări mă cuprind violent. " Ken, unde ești? " țip și mai tare, ca în cele din urmă tipul blond să vină din spatele peretelui ce ducea în sufragerie. Îi flutur prin față imaginea cu mine și Max, iar el dă pagina citind și restul textelor și privind și alte poze.
Se lasă pe-un picior și începe să vorbească tare. " Înainte să ajungă la club, împreună cu iubita lui, Max Browns, cei doi au ieșit la o plimbare în parc însoțiți de fratele mai mic al lui. Și-a răsfățat prietena cu vata de zahăr, având grijă și de fratele său. " își pierde vocea în cele din urmă, iar eu îi smulg ziarul din mâinile lui, ieșind pe ușă agitată.
[...]
Sunt ca un sifon gata să explodez. Mă aflu de vreo două minute în fața apartamentului lui Maximilian și serios, acum, nu știu ce ar trebui să fac. Să bat la ușă și să-i urlu în față nemulțumirile adunate de două zile sau să-mi car fundul înapoi la mine jos. Ca și un răspuns idiot, Ken apare în fața mea, transpirat și îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni negri, scurți și un tricou alb pe el. Da, trebuie să sun la ușă și să-i urlu în față nemulțumirile mele sau aș putea să-i vorbesc frumos, nu? E el de vină că are un tată celebru?
Ușa se deschide larg, iar în fața mea apare Emma îmbrăcată doar într-o salopetă verde. " Hai, intrați! " ne îndeamnă și pășim spre ea fără să adăugăm ceva. Îmi privesc prietena și-mi pot da seama că de abia s-a trezit. Cel mai probabil peste câteva ore va intra în tură la spital.
" Vreau să vorbesc cu Max. " gura mi-o ia pe dinainte, iar ochii albaștrii ai fetei din fața mea mă privesc suspicios. " E doar vorba de știrea ce-a apărut azi-dimineață." îmi justific apariția aici și-i întind ziarul. " Lumea asta n-are ce face. " adaug ușor sleită de putere.
" El e în cameră la el, nu știe de asta. " spune și-mi arată ziarul. " Cel mai probabil își va ieși din minți. " Emma adaugă și ne conduce până în bucătărie. Kevin și el se afla așezat la masă, consumând o cană de cafea și înfulecând niște croissante cu ciocolată. " Să vezi cum va face doamna Olivia. " prietena mea continuă și-mi pot da seama ala ce se referă. Oliver apare în ziar și el, iar asta poate aduce destule nemulțumiri, cum s-a întâmplat și ieri când l-a sunat pe Max să-i spună nemulțumirea ei.
Prietenul cel mai bun al lui Maximilian cuprinde și el ziarul între degete și și-l așează pe masă, încercând să citească informațiile de pe hârtie. " Mă duc la Max. " adaug și ies din bucătărie, având ca și drum camera lui. Ușa neagră își face apariția și fără prea multe clipe de gândire, bat în lemnul dur. Aștept în jur de 2 minute ca mai apoi ușa să se deschidă scârțâind, iar tipul brunet să se arate îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni de trening lungi. Ține strâns în mână pachetul de țigări și-mi dau seama că tocmai ce venea de pe balcon. Ochii lui albaștri sunt ușor tulburi și bănuiesc că nu a putu dormi azi-noapte. Buzele îi sunt uscate și încerc pe cât posibil să nu-i mai analizez pieptul care se ridică rapid. Respirația îi este și ea ușor agitată.
" S-a întâmplat ceva? " vocea groasă se aude și în momentul de față îi dau în totalitate dreptate lui Ken, tipul ăsta e frumos de pus în ramă. " Maria, s-a întâmplat ceva? " modul în care îmi pronunță numele îmi provoacă fiori pe șira spinării, îmi aduce aminte de cineva. Cineva care îmi spunea Maria în același mod, dar totodată cu altă tonalitate. " Ok, tu, femeie, mă sperii! " el adaugă bătând în retragere, iar eu zâmbesc ușor.
Trec pe lângă el în trând în cameră și-mi permit să-i analizez încăperea. Pereții albi sunt în contras cu toată mobila aproape neagră și doar parchetul mai este alb. Simplitatea e amestecată cu bunul gust și mă strâmb la vederea mobilei de mii de euro. Mă întorc cu fața la el și-l surprind pe Max cum încearcă să-și dea un tricou peste cap. Și-a ales pentru a se acoperi un tricou gri, ca mai apoi să-și ia din nou pachetul de țigări de pe marginea patului.
" Am venit doar să-ți spun că din nou suntem pe prima pagină, de data asta cu pozele de ieri din parc chiar și din fața clubului. " mărturisesc și mă așez pe marginea patului. Se uită la mine într-un fel ciudat și se lasă lângă mine pe partea dreaptă. " Am văzut asta azi-dimineață și mai vreau să-ți spun că și Oliver apare în poze, nu cred că părinții lui vor fi foarte fericiți. " îi spun și umerii lui lați coboară dezamăgitori. Aud respirația zgomotoasă cum face ecou în cameră și el se ridică brusc de pe pat.
Se mișcă de colo până colo și în cele din urmă vorbește. " Am să-l sun pe tata! Va rezolva el și treaba asta. " pot simți hotărârea din vocea lui, dar mă ridic brusc și-l cuprind de braț.
" Nu, nu vei face asta! Dacă tot continui să-l suni pe tatăl tău, vei ajunge să participi și la un botez. " vorbesc către el și se încruntă la noi. " Și crede-mă, nu va fi botezul copilului tău. " zâmbesc și ochii lui albaștri se dilatează încet-încet. " Glumeam! " ridic mâinile în defensivă și tipul brunet continuă să mă privească. " O vom scoate noi la capăt într-un fel, dar nu îi vei mai cere ajutorul tatălui tău, va profita de problema asta. Suntem oameni mari, vom reuși noi și fără ajutor. " îl încurajez, iar el rânjește la mine.
Îl lovesc jucăuș peste umăr și-mi rostogolesc ochii. Schimbările lui de stări mă dau peste cap ca de obicei și deși mă chinui să-i fac față cât de cât, dar el e mai bun ca mine. Întotdeauna e mai bun ca mine și am sentimentul că mereu vrea să-mi arate asta, că-i mai bun ca bine.
[...]
Ken povestește:
Mi-am lăsat prietena să intre în apartament ca mai apoi s-o urmez și eu din aproape. Am urmărit-o până în sufragerie și-o văd cum se așează pe canapea. Are o stare cam proastă astăzi, cel mai probabil din cauza chestiile de azi-dimineață. O cunosc de când mă știu și pot spune că se lasă afectată de toate chestiile care o înconjoară, e prea fragile pentru lumea asta. Mă întorc către tipul brunet tolănit la propriu pe aproape întreaga canapea și-l lovesc peste gleznă pentru a-mi face loc.
" Emma și Kevin când vin? " îl întreb și el își așează părul brunet. Max e genul ăla de tip care e în stare să bage în boală jumătate din fetele din orașul ăsta și sunt ușor gelos pentru că e ca un magnet la fete deși prefer băieții.
Se ridică în șezut în momentul în care Maria pleacă în bucătărie și se oprește din a viziona filmul ăla de groază CASA DIAVOLULUI. Din câte mi-a spus Mia, e primit acest film chiar de la el când a împlinit 21 de ani, în urmă doar că câteva luni. Și așa a reușit să strângă un număr impresionant de filme horror, 200. Fata asta are pasiuni ciudate, de exemplu în adolescență decât să colecționeze postere cu băieți drăguți, ea prefera să colecționeze nasturi.
" Trebuie să apară cât de curând. Când i-am sunat plecau din tură de la spital. " în cele din urmă Max vorbește și se lasă pe marginea canapelei. " Fac cam jumătate de oră până aici. " mă înștiințează și îl aprob din cap. Privirea lui zace cam câteva secunde pe fața mea ca mai apoi să și-o mute pe ecranul televizorului. Știu că-l sperii, îmi dau seama doar din modul în care mă privește.
Mă feresc să-l întreb, dar curiozitatea mă mănâncă pe interior. Las tot bunul simț la o parte și îmi fac curaj, cu el am nevoie. " Și ești singur sau ai pe cineva? " întrebarea îl ia prin surprindere și capul lui se întoarce către mine. Îi zâmbesc ușor și pot auzi momentul în care a înghițit în sec. Cine ar fi crezut că am capacitatea asta de-al speria pe Max în modul ăsta?
" Momentan nu, dar îmi place de cineva. " adaugă după minute bune de tăcere și-l aprob doar din priviri. " E fată să știi. Îmi plac mult doar fetele. " tonalitatea pe care o folosește mă amuză groaznic și îmi aduce aminte de cineva. " De ce râzi? " mă întreabă atunci când simt că lacrimile mă inundă din cauza râsului meu exagerat și pe cât posibil mă chinui să mă potolesc.
Mă ridic de pe canapea ca să mă având pe un fotoliu din stânga lui pentru a-l vedea mai bine. " Doar îmi aduci aminte de cineva. " explic, iar încruntătura de pe fruntea lui mă induce la faptul că nu a înțeles deloc ce-am spus. " Am aduci aminte de fostul iubit al Mariei, doar lui îi era teamă că aș fi putut fi interesat de el în alt mod decât în cel de iubit al prietenei mele cele mai bune. Să-l fi văzut cum îl treceau apele când făceam mișto de el. " râd și fața lui e traversată de zeci de stări. " Cu tine nu-mi permit să fac mișto, cu el însă da. "
" Cu el de ce îți permitea-i să faci mișto și cu mine, nu? " mă întreabă și ochii lui de-un albastru intens îmi trimit săgeți. Tipul ăsta e ca o carte care nu vrea să fie citită. E plin de mister și ascunde ceva și sunt chiar curios ce anume.
" El nu era așa de bau-bau ca tine. " îl acuz în glumă și zâmbesc inofensiv la el. " Era de gașcă, foarte dulce, glumeț și chiar amuzant. " detaliez și modul plictisitor în care se uită la mine mă face să renunț. " Dar oricât de dulce era, tot un dobitoc e. " mărturisesc și privirea lui mă ațintește dur. " Dobitoc cum sunt majoritatea băieților. "
Se foiește și mi-o trântește dur în față. " Da, un dobitoc ca tine, tu unu la păstrat, ești băiat și îți plac și băieții. " se ridică de pe canapea și-l văd cum pleacă din încăpere. Îl pierd din vedere în momentul în care trece colțul și dacă nu aș fi auzit ușa de la intrare, nu aș fi bănuit că avea să plece așa repede.
A\N: Vă mulțumesc pentru cele peste 1.200.000 lecturi, un număr imens.