Tot ce a fost frumos a dispărut. Tot ce am clădit în sufletul meu s-a dărâmat într-o prăpastie a suferinței eterne. Ochii mei, care odată sclipeau de fericire, acum privesc goi spre persoana care emană tristețe și singurătate. Sunt o criminală de sentimente. Ucid inimii și le las să se zbată în durere sub ochii sufletului meu. Mantia fără de interes încearcă din răsputeri să-mi provoace putere, dar ochii lui înlăcrimați spulberă toată încrederea din mine. Mă doare să-l văd cum încercă să se abțină din răsputeri să-și controleze durerea în fața mea și să demonstreze că greutățile dragostei nu-l doboară.
—Mi-a făcut plăcere că am putut recupera materia și că, deasemenea, am reușit să obținem această ultimă oră pentru a vă ajuta cu situația școlară. O zi bună!
Cuvintele lui au rămas intacte. Accelași stil, acceași tonalitate de superioritate. Pare neschimbat , dar doar eu știu ce este în sufletul lui și că această mască este rezultatul unui teatru bine regizat de conștiința lui.
—Domnule Malik, pot să vă întreb ceva? Am o nelămurire.
Am epuizat toată încrederea din mine doar pe câteva cuvinte care, posibil, mă vor duce ori la pragul disperări, ori la stadiul de suferință.
—Te ascult Adelin, spune, uitându-se în catalog foarte atent. Tonalitatea lui e mai calmă, formularea lui făcându-mă să cred că eu pentru el nu mai sunt o domnișoară.
—Aș vrea, spun mușcându-mi buza în momentul în care elevi dispar din raza mea vizuală.
—Da contiună.
Profit de ocazia neconcentrăi lui, închizând ușa și apropiidu-mă ușor de el.
—Aș vrea, oh eu aș vrea...
Șoptesc, venind lângă el și cu o mică adunătură a încurajări, îl privesc atentă cu un mic zâmbet pe buze atunci când își ochii lui îl întâlnesc pe ai mei
—Ce ai vrea că...
Nu apucă să termine fraza din cauza buzelor mele care se unesc cu ale lui într-un sărut plin de dorință. Simțeam nevoia să-l simt, să-i simt atingerea fină a buzelor lui care m-au vrăjit în cel mai de necrezut mod. Poate că aceste acțiuni sunt opusul tuturor intențiilor mele și mai mult ca sigur greșesc față de el, dar atât timp cât există iubire între două persoane, viața este plină de obstacole și mari încercări care te fac să lași greutățile și să te lași cuprins de valul iluzilor. În inima mea totul este un vis, sperând să nu se mai trezească din acel loc al mici fericiri, dar, din păcate, mintea mea este un obstacol care neagă și lovește fără milă percepția inimii mele.
—Ce dracu' faci?!
Mintea a distrus euforia sentimentelor mele. Știa că tot ce fac va aduce numai durere în sufletul persoanei nevinovate. Te joci de-a dragostea și tot tu vei regreta.
—Zayn te rog nu...
—Tu ai impresia că eu sunt roata ta de rezervă?! Chiar așa de prost să crezi?! La dracu' am ajuns eu să fiu bătaia de joc a unei fetițe care tot ce face e să rănească!
Cuvintele lui pline de adevăr lovesc zidul pureri mele, zdrobindu-l în milioane de bucățele. Sunt slăbită, secată de rațiune cât și de iubirea care mi-a adus numai necazuri. Nici adevărul nu-l pot rosti pentru că am reușit să-i pierd încrederea și știu că niciodată nu mă va ierta. Trebuie să accept realitatea, trebuie să accept că am pierdut o iubire...
***
Un nou capirol și da, ceartă și iar ceartă :(
Măcar mai am puțin și termin școala, dacă nu pun și practica iar acest lucru poate va fi de folos să termin cartea ;)