Liceu. O simplu cuvânt, o simplă clădire care te face să-ți schimbi toată percepția vieți. Te face să-ți pierzi toate speranțele, de la notele mici până la șansele de coringență, de la certuri cu familia până la distrugerea psihică a rațiuni. Dar totul este ceva trecător, viața continuă și după greutățile adolescentine, dar nici chiar dacă ne-am dori, nu am putea șterge din inimă prin ce an trecut, rămând o pată a amintiri.
Toate aceste gânduri au fost și încă sunt prezente în mintea mea, făcându-mă să devin slabă în fața situaților la care sunt supusă. Nu pot să accept faptul că Zayn nu mai este lângă mine și că i-am rănit inima. I-am schimbat radical părerea despre femei din cauza sacrificiului de-al ști în afara oricăriu pericolui. Știu că din cauza obsesiei lui Adam față de mine îi poate afecata viitorul. A muncit mult să ajungă aici și nu pot să-i spulber tot ce a clădit în acești ani. Iubirea cere sacrifici, plătind cu fericire, rămând doar cu durere.
—S-a întâmplat ceva iubire?
Nimic nu se compară cu el, nici măcar prefăcătoria. Mă doare că trebuie să mă prefac că totul este bine în viața mea împărțită cu persoana care mi-a distrus toată fericirea. Nici nu pot să-l privesc, îl urăsc din toată inima pentru tot ce a îndrăznit să facă. Este doar un obsedat și orgolios care s-a jucat cu sentimentele mele și ma transformat în jucăria lui.
—Nu, murmur, nu s-a întâmplat nimic.
—Atunci zâmbește iubire.
Mâna lui se împletește cu a mea intrând în clădire, simțind cum regretul se instalează în inima mea. Știe că acest gest făcut din mândrie îi va distruge bucățică cu bucățică inima deja sfâșiată a lui Zayn. Este un om imposibil de iubit care te face să-ți pierzi mințile și să simți sentimentul de vină cum îți cuprinde toată inima.
—Poți să-mi dai drumul de la mână? Vom intra în clasă.
Spun răguștit, văzându-i zâmbetul pe buze.
—Adelin pe mine nu mă interesează că iubițelul tău este în clasă și te va vedea cu mine — face o pauză scurtă— va trebui să se obișnuiască că tu pe mine mă iubești.
Cât de ipocrit poate fi. Atât de mincinos încât nici măcar o parte din mine nu-l poate ierta pentru aceste vorbe blestemate.
—Să te duci dracu' Adam!
Mâna lui o strânge pe a mea din cauza cuvintelor mele, încercând să rămân calmă în fața puteri lui.
—La dracu' se va duce iubițelul tău dacă nu faci ce îți ordon eu! Ai înțeles?!
Tac. Tac pentru binele lui Zayn.
—Spune!
Vocea lui ridicată mă face să tresar și să-mi ascund lacrimiile.
—Am înțeles.
Șoptesc, rămând cu privirea la ușa maronie. Observ că nu mai spune nimic, deschizând ușa și încă cu mâna împleticită cu a mea intră calm cu zâmbetul pe buze. Prefăcut.
—Bună dimineața domnule Malik, ne scuzați că am întârziat.
Zayn își întoarce privirea de la tablă către noi, inima mea bătând din ce în ce mai tare. Ochii lui ne analizează, putând simți durerea din ei. Știu că este distrus, iar asta doar din vina mea.
—Luați loc.
Spune sec, mușcându-și buza când vede cum Adam mă trage încet de mână, ochii mei privindu-l cu o urmă de regret. Nu-mi pot imagina câtă putere poate deține în inima lui zdrobită de iubirea neîmplinită. Nu-l pot vedea în această stare și nici nu-l pot lăsa în locul pustiu numit suferință. Este un suflet nevinovat care a căzut pradă în fața neștiri adevărului. Știu că îmi poartă ură și nu-l pot judeca în niciun chip. El a fost cel care ma învățat să iubesc și eu am fost cea care la învățat ce înseamnă suferința...
***
Bună tuturor :)
Ce mult timp a trecut, nu-i așa? Știu că nu am fost activă mai deloc aici și chiar vreau să am grijă de această carte :)
Mulțumesc pentru tot sprijinul pe care mi-l acordați aici, sunteți minunați :)