Kendrick Jones
Ceea ce voiam să aud.
— Theresa..., mormăie șocată șatena, făcându-mă să mă încrunt la ea.
Îmi rotesc capul foarte lent spre geamul de pe partea mea și rămân și eu la fel de șocat precum ea. Mama e în afara mașinii, sprijinită cu coatele de vehicul, privindu-ne cu o sprânceană ridicată și cu un rânjet colosal de mare pe buze.
Dacă mamei situația asta i se pare comică sau interesantă, ei bine, mie nu mi se pare la fel. Mă simt ca naiba să știu că am fost prins sărutându-mă în mașină destul de pasional cu verișoara mea vitregă. Am fost surprins de câteva ori tot în ipostaze asemănătoare, dar măcar nu erau mama sau tata. Totuși, în preajma lui Tegan, mă străduiesc să nu-mi arăt iritarea și stânjeneala de același fel precum a ei.
— Bună, mamă! e tot ce scot pe gură, înghițind în sec. Tu nu erai în luna de miere cu Daniel? o chestionez, ridicând și eu o sprânceană și continuând să nu par afectat în vreun fel.
— Ba da, îmi răspunde, scoțând pe buze un surâs. Însă am fost anunțată acum o zi că, netrebnicul meu fiu cel mare, a călcat strâmb cu Tegan, însă se pare că a fost o farsă. Văd că o duceți bine, poate chiar mult prea bine.
Îmi dau ochii peste cap, aruncând apoi un ochi spre cea din dreapta mea, văzând-o cum își ascunde chipul sub mâini de stânjeneală. Se vede de la o poștă că e la fel de rușinată de situație precum sunt și eu.
Mă reîntorc cu privirea spre mama, sesizând că, în continuare, ea se află aici, zâmbind frumos.
— Poți să nu spui nimănui că ne-ai văzut... așa? întreb, bâlbâindu-mă în fața femeii care mi-a dat viață.
E ceva anormal să mă bâlbâi în fața ei, să mă comport ciudat și să nu mă recunosc. De când am devenit o cu altă persoană, având un caracter de prost gust, acesta este primul moment în care mă simt rumen în obraji și rușinat de ipostaza în care am fost surprins.
— Iubitule, Evangelaine și Robert trebuie să afle despre asta și despre relația voastră. Adică, sper că este o relație deoarece, scuze că-ți tot amintesc, dar te-am crescut în așa fel încât să nu-ți bați joc de fete, mai ales de sentimentele lor.
Într-adevăr, mama mi-a reproșat de atâtea ori că sunt un idiot cu fetele, încât a pus-o pe Rena să mă învețe cum să mă comport cu ele, dar nu s-a lipit nimic de mine, ca de obicei. Și acum, legat de relația mea cu Tegan, ei bine, nu știu cu exactitate dacă este o relație sau nu, deoarece e pentru prima dată când sunt în situația asta. Însă tot ce pot recunoaște este că, sentimentele mele pentru ea sunt adevărate, dar ceea ce mă împiedică și mă face să am ezitări, sunt acei bani pe care trebuie neapărat să-i obțin.
Amintindu-mi de asta, îmi amintesc și de idioții mei foști colegi din clanul Red Northerners, care s-au prezentat în fața ușii vechii mele case. Cu atitudinea impunătoare ca de obicei, Glance mi-a reproșat destul de clar unele lucruri. Tata a făcut cândva și el parte din acel clan, însă în momentul în care a cunoscut-o pe mama și s-a căsătorit cu ea, a renunțat.
Ei sunt dovada vie că, într-adevăr, iubirea poate schimba un om.
Steve era un motociclist venit în Boston doar în trecere, însă oprindu-se la unul dintre popasurile ce fac legătura între oraș și vestitul New York, a zărit-o pe ea, femeia ce i-a schimbat viața din toate privințele. Era un fan înrăit al alcoolului și o făcea des doar cu scopul de a o vedea pe mama în acel bar, timp de câteva luni a staționat de fiecare dată acolo, s-a așezat pe un scaun și a comandat tot ce a putut, doar pentru a le nu da de bănuit celor din clan. Ceilalți considerau că femeile sunt bune doar pentru o seară și atât, dar pentru el era ceva mai mult.
Și, în cele din urmă, el i-a câștigat simpatia mamei, oferindu-i o șansă. Lucrurile au stat bine, iar la scurt timp a apărut sentimentul de dragoste, ceea ce a dus la apariția noastră — rodurile iubirii lor.
Totuși, căsătoria sa cu mama nu l-a oprit din a le cere lor bani împrumut. În fiecare zi cerea în jur de douăzeci de dolari, câteodată pentru țigări, câteodată pentru a încerca să le ofere celor cinci suflete un trai decent, adică nouă. Dar douăzeci de dolari nu au ajuns și nici nu vor ajunge vreodată unei familii atât de numeroase precum a noastră.
E ireal de crezut că am mai fost găzduiți de către o bătrânică în casa ei, chiar dacă nu aveam bani să-i dăm pentu chirie, ea a prins drag și milă de noi. Mama nu putea lucra, avea grijă de noi, iar el tocmai ce fusese concediat de la locul de muncă pentru că nu se descurca absolut deloc. Alimentele noastre costau enorm, mai ales când trebuia să le cumpere de toate celor mici — de la scutece până la biberoane și lapte praf —, iar el nu ezita să dea și ultimul mărunțiș pe țigări.
Dar cu toate astea, el era tatăl nostru. Și ne iubea pe fiecare, avea grijă de noi chiar și fără să ne poată pune o pâine pe masă. Am fost cel mai frumos dar pentru el, iar pentru noi a fost cel mai minunat tată.
— Robert acum câteva zile mai avea puțin și cred că îmi dădea un șut în popou. Îți sugerez pentru binele fiului tău scump și drag, nu-i spune lui Robert. Lui Evangelaine poți să-i spui, femeia aia nu e așa de drastică precum bărbățelul ei.
Deși poate sună a naibii de amuzant ceea ce am spus, chiar am o anumită frică. Tatăl ei îl preferă de milioane de ori pe Rico, deoarece Gomez e mai diplomatic, mai de treabă, exact pe seama domnului Hayes. Bine, de fapt nici argentinianul nu e chiar atât de cumsecade pe cât pare, și nu o spun doar pentru că sunt gelos pe el sau că vreau să-l îndepărtez cu orice preț de Tegan, ci este purul adevăr. Își ascunde adevărata față pe care până și Margot a recunoscut-o la el, iar naivitatea pe care o posedă șatena de lângă mine o împiedică să privească mai departe de gingășia și latura de romantic a argentinianului.
— Părinții mei nu s-au trezit, nu? o interoghează Tegan pe mama, speranța și frica citindu-se în ochii săi căprui.
— Tatăl tău e în birou cu Daniel, doar mama ta încă doarme, și micuții mei, bineînțeles. Doamne, abia aștept să-i strâng în brațe!
Ultimele ei cuvinte mă fac să înțeleg că s-a întors din vestitul Bahamas foarte recent, poate chiar în dimineața aceasta, nu cu mult timp înaintea noastră.
— Slavă cerului că nu ne-a văzut tata! exclamă ușurată șatena, deși presimt că o să urmeze un spectacol plin de dramă.
Preferatul meu.
Odată ce mă asigur că am tras frâna de mână, ies simultan cu ea din interiorul vehiculului, însă nici nu apuc să fac vreun pas spre treptele ce duc către intrare că și o voce care își drege glasul se aude de deasupra noastră, făcându-ne pe toți trei să ne înălțăm privirile spre celălalt etaj al casei. Acolo, exact cum îmi imaginasem, Robert stă cu mâinile lipite de balustradă, privindu-și fiica destul de supărat.
— Tegan, vreau să vorbesc cu tine, acum.
Deși rostește cuvintele destul de relaxat, pot să-mi dau seama ușor că nu o să iasă prea bine acea conversație pe care ei o vor purta în curând.
A fost surprinsă cu mine, iar de asta mă tem și eu, dar și ea. Îmi pot da seama că va încerca să o îndepărteze de mine în următoarele minute ce urmează.
Robert intră iarăși înăuntru și închide în urma sa ușile, deoarece se aud cum sunt trântite. Îmi ridic o sprânceană spre Tegan, însă se pare că și ea e la fel de confuză precum mine. Mama stă în continuare lângă noi, privindu-ne pe fiecare în parte. Un zâmbet cât China i se imprimă pe buze, dezvelindu-și dinții, iar în ochii săi albaștri intenși se poate observa o strălucire puternică, semn că e al naibii de mândră să vadă că o ducem mai bine, după toate acele episoade deloc fericite.
— Oricât de mult mi-ar plăcea să vă privesc în continuare împreună, nu pot. Nu vreau s-o rețin pe Tegan din calea discuției cu tatăl său. Kendrick, vreau să port o discuție și eu cu tine, și sper să nu te faci că plouă.
Abia acum realizez ce mi-a lipsit pe lângă Tegan zilele astea. Mama, clar, însă nu și discuțiile mustrătoare.
— Am dat de naiba? se adresează șatena mamei, văzându-i deja mâinile cum tremură.
Sunt extrem de curios să aflu ce vrea să-i spună Robert ei și, bineînțeles, am să aflu într-un fel sau altul. Deși niciodată nu a fost frumos ca cineva să asculte pe la uși, mie nu mi-a fost învățătură de minte nici acum, la nouăsprezece ani. Așa că, vreau să termin repede de vorbit cu mama și să urc scările ce mă vor ghida spre ușa biroului tatălui său, cu scopul de a fi făptaș la conversația lor, din spatele pereților și a acelei uși ce găzduiește multe secrete de afaceri și bani.
— Nu știu, scumpo. Du-te și află dacă e de bine sau de rău, dar sunt sigură că totul o să fie bine, o încurajează mama, punându-și mâna pe spatele ei.
Tegan trece pe lângă noi, dar nu înainte de a-i mulțumi mamei printr-un zâmbet, iar mie adresându-mi o privire cât de cât inocentă. Îi mimez pe buze un ,,totul o să fie bine, nu te îngrijora", aceasta părând, parcă, mult mai încrezătoare în ea și în întâlnirea cu omul ce i-a dat viață. Urcă repede treptele scării, auzindu-se apoi cum ușa biroului este deschisă și după închisă la loc, pesemne că a intrat deja înăuntru. Mă întorc iarăși cu privirea asupra ființei care m-a crescut, sesizând că mă privește cu un zâmbet familiar mie. Zâmbetul cu care ani de zile mama ne-a obișnuit pe toți, care a existat mereu acolo, chiar și în cele mai rele momente ale vieții noastre, ea nu a încetat să ne demonstreze că este bine să nu ne pese atât de mult de situațiile în care ne aflăm.
— Spune sincer, dar foarte sincer, tu ții la fata asta sau doar vrei profiți de naivitatea sa? întrebarea mamei mă ia prin surprindere, însă nici eu nu stau prea mult pe gânduri și îi răspund sincer.
— Da, mamă, țin la Tegan. Deși e greu de crezut, să știi că eu chiar o fac.
Poate că vorbele mele nu sunt suficient de adevărate pentru ea, însă pentru mine sunt. Chiar țin la Tegan și o iubesc, însă nu mă pot gândi acum decât la acei bani pe care, în curând, o să-i țin în mână atât eu, cât și ceilalți. Sunt un materialist și un nemernic, care se apropie cu pași repezi de un punct în care nu mai poate da înapoi, trebuind să aleg între dragostea pe care i-o port ei sau dragostea ce le-o ofer banilor în schimbul liniștii permanente a sufletului meu și a întregii familii.
— Dacă ții la ea, așa cum presupui, de ce tot continui să o rănești? Crezi că Evangelaine nu mi-a povestit la telefon despre purtarea ta cu ea de acum câteva zile? A fost foarte urât din partea ta să faci una ca asta, mai ales știind destul de bine cât de fragilă este Tegan, din punct de vedere sentimental, poate chiar și fizic.
— Am avut parte de prea multă dramă în viața mea, am considerat că trebuie să aibă și altcineva parte de așa ceva.
Găsesc cea mai proasta scuză, ridicând frenetic din umeri.
O să mi-o spună pe aia cu ,,Despre ce dramă tot vorbești, băiete? E doar în capul tău nătâng așa ceva, nu există și scoateți ideile prostești din cap."
— Dragule, oftează Theresa, punându-și mâna pe umărul meu. Nu trebuie să le plătești oamenilor cu aceeași monedă, nu-ți revărsa nervii doar pentru că tatăl tău a ales să moară. Și pe lângă asta, Tegan e una dintre persoanele care te fac fericit, și nu sunt prea multe persoane la număr care să te facă să te simți atât de bine.
Se pare că m-am înșelat în privința Theresei, ea chiar are dreptate acum, menționând că nu ar trebui să-mi consum nervii pe cine nu mi-a făcut niciun rău. Iar șatena este, într-adevăr, simbolul fericirii mele de acum. Fericire ce e ascunsă în interior și neexteriorizată din cauza orgoliului meu.
— Mami! exclamă fericit Tommy, alergând spre mama și îmbrățișând-o așa cum a făcut-o mereu, cu dragoste.
— Micuțul meu! exclamă și mama, răspunzându-i bucuroasă îmbrățișării. Kendrick, continuăm mai târziu discuția noastră.
Dau din cap afirmativ și revin din nou la discuția pe care doresc să o ascult, strecurându-mă după pe lângă mama și Tommy, care continuă să fie lipiți unul de celălalt și să-și vorbească despre cât de dor i-a fost unul de celălalt. Urc scările încet ca să nu mai atrag atenția altcuiva și nici ca să fiu auzit cum țopăi ca un nebun. Ajung în fața ușii biroului și aceasta este închisă, însă tot pot să aud cât de cât ceea ce se discută acolo.
— Sper că am lămurit lucrurile dintre tine și Kendrick, nu? Pentru că m-ai extenuat reproșându-mi că voi doi chiar vă îndrăgiți reciproc. Nu vreau să mai discut subiectul ăsta, și nici tu probabil nu vrei, însă trebuie să înțelegi că familia Gomez o să fie prezentă la grătarul familiei din seara asta.
Stai! Ce? A chemat-o să vorbească împreună despre mine și ea, iar acum el vorbește despre un anumit grătar al familiei ce va avea loc în seara asta, cu familia Gomez ca și invitați? Fir-ar! Numai de argentinian și de mutra de posomorât a lui Robert nu aveam chef. E clar ca bună ziua că vrea cu orice preț să mă alunge din viața fiicei sale, aducându-l mai aproape pe Rico. Nu văd de ce i-ar aduce pe cei din familia lui, deși părinții săi se ocupă cu diverse afaceri minore, mai slabe decât cei din Hayes.
Regret că n-am venit mai repede ca să aud conversația lor de la bun început, eram tare curios să aflu ce i-a spus atât de usturător fiica sa, încât, după vocea lui, pare destul de iritat și nervos.
— Nu o să înțeleg niciodată de ce nu-ți convine Kendrick! zice cu revoltă șatena. Până acum îți plăcea de el, sau măcar nu te „cântai" că e un derbedeu și un insensibil. Ce te-a apucat așa, dintr-odată?
Da, chiar așa, ce l-a apucat dintr-odată? Cumva Robert bănuiește planul meu și al băieților? Sau doar a devenit protector cu fiica sa din clipa în care eu mi-am bătut joc de Tegan atunci, în seara aceea?
Cea mai plauzibilă ar fi a doua variantă, deoarece pe prima nu o știe nimeni din această incintă, în afară de mine, bineînțeles.
Totuși, mă simt dezamăgit că e nevoită să aibă părinți cărora trebuie cineva să le tragă semnalul de alarmă, atunci când vine vorba de greșelile pe care le fac în creșterea copilului lor.
— Tegan, ți-am zis că nu mai vreau să vorbim despre asta, de ce tot îl aduci în discuție pe acel bădăran? Continui să ai încredere în el, deși știi destul de bine că te-a rănit mult și-o va face în continuare. Și oricât ai de gând să te împotrivești, tot familia Gomez o să fie prezentă la grătar, ca să-ți fie clar. Recunosc, am avut cât de cât o părere bună despre el la început, însă cu timpul am ajuns la concluzia că doar își bate joc de tine, și e cât se poate de evident, scumpo.
Într-adevăr, la început totul a fost doar o bătaie de joc, însă cu timpul chiar am început să o văd cu alți ochi. Tegan a devenit cel mai bun medicament în vindecarea rănilor acumulate din trecut. Noaptea trecută m-am simțit bine în prezența sa. A fost o noapte pe care aș vrea cu orice preț să o repet încontinuu. Am reușit și dorm liniștit cu ea în brațele mele, cu chipul său pe piept și cu respirația domolă ce-mi sufla pe piele.
Atingerile simpliste, și totuși destul de intime, m-au făcut să realizez că impactul său asupra mea este foarte mare. Vag îmi amintesc de prima zi când am văzut-o în liceu — atunci când m-am transferat la același liceu cu ea —, nu mi se părea deloc atractivă, însă aproape un an mai târziu, după câte lucruri i-am făcut împreună cu Margot și Heather, realizasem că o să ajung să țin la ea mai mult decât aș putea ține la o prietenă.
„— Am nevoie de căldura unui trup ce emană așa ceva, siguranță și... iubire. "
Acestea sunt o parte din cuvintele pe care ea le-a rostit aseară, în timp ce eu stăteam în picioare, iar ea în pat. Odată cu vorbele sale, zidul pe care l-am pus în fața sentimentelor mele pentru Tegan s-a dărâmat. Cedasem ușor, al naibii de ușor, însă nu m-am putut opune și nici acum nu o pot face, deoarece dragostea mea pentru ea a ajuns aproape de cote maxime.
Când s-a cuibărit la pieptul meu, iar eu mi-am postat obrazul pe fruntea sa, am simțit fiori mărunți, electrici, dar când buzele sale s-au lipit încet de gât, devenisem oficial precum un cub de gheață lăsat la lumina soarelui. Topit.
După ce i-am reproșat câteva cuvinte deloc sincere, buzele sale mi-au părăsit pielea încinsă a gâtului, însă asta nu a împiedicat-o să-și lipească mâna de obrazul meu, ridicându-se apoi mai bine în așa fel încât buzele noastre să fie la același nivel, doar că la distanțe milimetrice. Aveam dorința profundă de a o săruta, de a-i demonstra iubirea mea și prin alt mod, nu doar prin fapte simpliste și vorbe ce nu reflectă mare lucru, însă nu-mi doresc să profit de ea.
— Atunci cred că am încheiat această discuție, tată. Nu am de gând să renunț la Kendrick, și nici nu am de gând să fiu împreună cu Rico, deși mi-e drag ca și prieten. Spune-mi care e adevăratul motiv pentru care m-ai chemat aici, ca să n-o mai lungim mult.
Tonul lui Tegan a devenit foarte ridicat asupra lui Robert. Și o înțeleg destul de bine. M-a văzut bădăran, deși el nu s-a chibzuit să mă cunoască și nici nu se chibzuiește să o facă. Oamenii au fost învățați să judece înainte să cunoască persoana, exact așa cum face acum tatăl fetei de care m-am îndrăgostit.
Așa cum și ea a făcut-o la început, și mulți alții.
— Într-adevăr, nu neapărat acesta este motivul pentru care te-am chemat, însă trebuia să discutăm odată și-odată despre ceea ce se întâmplă între tine și fiul Theresei. Bun! face o pauză de câteva clipe, după care continuă iarăși. Acum sper că am pus capăt subiectului intitulat „Kendrick".
Tu ai pus capăt, dar fiica ta nu o să pună capăt cu mine, bătrân frustrat.
M-ar ține să i-o spun față-n față, însă nu vreau să o mai supăr pe mama cu prostiile mele. Conștiința îmi reamintește iarăși că urmează cât de curând să o dezamăgesc din nou, însă promit solemn că asta e ultima tâmpenie pe care o fac.
Mă voi lepăda de ea, doar să inițiez un plan prin care să nu rănesc pe nimeni. Dar e imposibil, căci familia mea și ea sunt cele mai sensibile și nevinovate persoane.
— Bine, tată! oftează extenuată ea, neputând să mai aibă răbdare. Spune mai repede, te rog.
Nici eu nu mai am răbdare să stau aici, în fața ușii și să fiu prins în orice moment de vreun alt membru al familiei. Oricând mă pot trezi cu oricare din ei, putând să mă interogheze cu precizie la scopul aflării mele aici.
— Acum trei ani, ți-am deschis un cont bancar, începe iarăși el, iar discuția pare să fie și mai interesantă. Știu că poate îți pare șocant că nu ți-am spus de el până acum, însă am vrut să ai cât mai mulți bani pentru când vei termina liceul și vei merge la facultate în străinătate.
În sfârșit aud ceea ce trebuie!
Dar, stai! În trei ani s-au strâns o groază de bani de care oricum cei din familia Hayes nu duc lipsă. Așa că se pot lipsi de câteva mii bune de dolari, pentru că oricum nu o să facă cine știe ce circ.
— Tată, știi bine că pot să-mi iau un serviciu...
— Știu, scumpo. Însă vreau să-ți ofer tot ce e mai bun, și vreau să accepți acei bani. Oricum, mai ai un an până la absolvire așa că, banii o să fie din ce în ce mai mulți pe-atunci, iar tu o să dispui de tot ce ai nevoie pentru studiile de peste ocean. Totuși, dacă consideri că îți dorești ceva și vrei cu orice preț să-l ai, poți să utilizezi acești bani, dar aș prefera să fie în scopuri educative. De aceea îți voi lăsa toate datele necesare ca să-ți administrezi propriul cont singură.
Se aude un zgomot precum un sertar care se deschide și se închide după câteva secunde, iar tocurile lui Tegan pe parchet se-aud acum, ca și cum se deplasează spre birou. După câteva secunde, un foșnet de hârtii mai este prezent pe fundal, pesemne că, pe-acolo — pe acele hârtii —, se află și codul prin care se poate accesa contul său bancar.
— Ai grijă unde pui acele hârtii, de preferință pune-le în seiful pe care îl ai în camera ta.
— Îți mulțumesc mult, tată! Îți promit că o să am grijă.