S U G A
— Tati, de ce m-ai lăsat cu unchiul Kookie azi?
— Buburuzo, nu-ți place cu unchiul Kookie?
— Ba da! răspunde imediat micuța din fața mea îmbrăcată într-o rochie roz. Eu voiam sa stau cu tine, tati, nu cu vreunul din unchii. Tati, n-ai mai stat de foarte mult timp cu mine!
— SunHee, acum doua zile am fost în parc. ii explic zâmbind și o sui pe biroul meu. Ai uitat? Îmbătrânești cumva?
— Tati! Asta e mult timp!
Șatena chiar era serioasa în modul ei, însă eu voiam sa o fac sa râdă și sa nu mai fie încruntată.
— Când ma întorc o sa te mai învăț câteva note la pian. Ce zici?
— Da, vreau!
Micuța mea în sfârșit zâmbește și ochii ei sclipesc exact la fel ca atunci când Jin o răsfață și ii da prea multe dulciuri.
Am dat-o jos de pe birou pe SunHee, iar ea a ieșit din birou, cel mai probabil merge în camera ei.
M-am lăsat pe spate în scaunul meu și m-am uitat spre fotografia de birou. E o fotografie puțin mai vechie cu mine și SunHee. Am făcut poza înainte sa o duc la un teatru de păpuși pe care SunHee nu l-a găsit atât de interesant pe cât am crezut eu. Atunci nu înțelegeam complet ca orice nu e ceva animat nu prea ii captează atenția.
Telefonul mi-a vibrat și am așezat rama înapoi la locul ei. Mi-am scos telefonul din buzunar ai am observat ca aveam câteva apeluri ratate de la Jessi. Ma mir ca l-am văzut pe asta.
—Ce s-a întâmplat?
" — Suga, trebuie sa vii aici, acum!"
— Ce? am spus și m-am ridicat de pe scaun, deja ieșind din birou. Ce s-a întâmplat acolo?
" — A venit Mino aici!" răspunde blonda panicata. " N-am putut să-l fac sa plece."
— Ce vrea? Vin acolo!
" — N-Nu știu."
Am coborât scările și le-am făcut semn lui JHope și V sa mă urmeze la mașină.
— Cum adică nu știi? Unde e acum?
" — E sus acum. "
— Și ce dracului face acolo?! Vorbește Jessi! am îndepărtat telefonul de ureche cât sa ma uit spre V care se așezase la volan. La Jessi, acum! apoi mi-am așezat telefonul înapoi la ureche. Spune!
" — Suga, a venit după Haneul, e sus cu ea. N-am putut să-l opresc!"
— E ce?!
— Suga, ce s-a întâmplat? întreabă JHope de pe bancheta din spate. Ce e asa grav?
Doar am dat repede din mana spre el, făcându-l sa nu-mi mai pună atâtea întrebări la care nu eram instate sa răspuns acum. M-am intros înapoi la apelul cu Jessi.
— Unde e Gaeko, unde e Dean? Unde e toată lumea?!
" — Doar veniți aici! Sunt acolo de cinci minute."
— Trebuia sa ma suni imediat cum a în început sa facă figuri. Nu acum!
" — Veniți acum!"
Blonda a inchis telefonul, iar eu m-am uitat încruntat spre ecran.
— Ce s-a întâmplat?
— Jessi mi-a închis. răspund oftând și bag telefonul în buzunar. Nu asta e important! Mino e la Grădina Raiului și ne face probleme.
V a călcat accelerația înainte sa ii zic eu, iar asta nu a putut decât sa ma bucure pentru ca nu voiam sa țip și la el.
In mai puțin de zece minute deja eram în față și coboram din mașină, lăsându-l pe V sa parcheze undeva mai departe.
H A N E U L
Sa plec cu el de aici?
Aici nu mai e atât de rău că prima oară, însă nu pot spune ca sunt înnebunită sa rămân aici și Jin sa ma viziteze din când în când.
— De ce vrei asta?
— Pentru binele tău, desigur.
Am început sa rad și am realizat asta abia când brunetul și-a ridicat o sprânceană, neimpresionat de gestul meu. Totuși am reușit sa ma opresc din ras doar după câteva secunde.
— Și cum e asta sre binele meu?
— Vrei sa te razbuni, greșesc?
— Da! am răspuns imediat și mi-am tras picioarele spre mine. Nu vreau sa ma răzbun pe nimeni.
— Nici măcar pe Suga? întreabă zâmbind răutăcios. Nu prea cred ca s-a purtat cu tine prea drăguț.
— Nici măcar pe el. am răspuns și mi-am întors capul într-o parte. Nu ii port pica nici lui și nici altcuiva din banda.
— Trebuia sa ma aștept și la asta. spune brunetul și ridica simplu din umeri. Nu rvrei sa te răzbun pe nimeni. Ce față de aur avem aici! începe Mino monologul sau ironic. Are un suflet atât de bun și ii iartă pe toți cei care ii fac rău! Cred ca Lee Shin doarme liniștit acum ca este iertat.
— De unde știi de el? am spus fără sa realizez ca m-am dat de gol fara sa clipesc. Nu aveai cum!
— Iubito, sunt puțin lucuri în lumea asta pe care nu le știu, iar asta este pentru ca nu sunt interesat de el. Nu a fost prea complicat sa îți aflu istoricul în mai puțin de o zi. spune brunetul zâmbind șarmant. Pot doar sa gândesc ca a fost greu în orfelinat sau sa furi pe străzi. Totuși ai ceva talent la asta pentru ca n-au fost prinsa când ai furat sau când spionai pentru Shin. Un talent atât de mare irosit în bordelul asta. spune arătând spre camera în care ne aflam. Nu crezi și tu?
Îmi era greu sa mai vorbesc acum ca Mino a adus vorba de toate lucrurile rușinoase pe care le-am făcut ca să supraviețuiesc. Nu ma gândeam în acele momente ca aveam sa regret mereu, voiam sa trăiesc ca să-l pot întâlni pe Jin. Să-l întâlnesc pe fratele meu devenise singurul motiv pentru care ma încăpățânam sa trăiesc.
— Te pot ajuta sa te perfecționezi. spune brunetul privindu-mă serios. Te-am văzut și eu de câteva ori înainte sa ne întâlnim în magazin. Ești talentata, dar ai câteva scăpări. Te pot ajuta sa nu mau faci vreodată greșeli care sa te pună la limita.
Era îmbrățișata încet de sentimentul ca Mino nu se uita la mine ca la un obiect ce avea sa ii satisfacă poftele carnale sau în vreun fel pervers, ci ma privea ca un trofeu ce trebuia câștigat cu orice preț acum. Nu mai vedea în mine o simpla fata nefericita, o hoață sau o fata care cere ajutor.
Nu ma vedea ca o prințesă închisă în turn ce aștepta să fie salvata, voia sa ma ajute sa ma salvez de una singura.
— Ce îți dorești cu adevărat? am întrebat fără sa îmi mai pese cum îmi cunoaște trecutul.
— Ai ajuns unde voiam. îmi spune acesta și își ridica degetul arătător în sus. O singura dorința am și voi face orice pot ca să o îndeplinesc.
Ma gândeam in sinea mea ca probabil toți acei bani, acele femei și acest renume nu îi satisfăcea pe depind dorințele brunetului, însă îmi era greu sa ma gândesc ce anume putea sa faca asta.
— Care e aceea?
— Să-l distrug pe Suga.
— De ce?
— Unele secrete sunt mai valoroase cu trecerea timpul, precum vinul! Doar ca ele taie mai adânc și îți lasa un gust amar pe când vinul e mult mai dulce. spune bruneta și ridica imediat în umeri. Asta dacă îl preferi dulce.
— Eu îmi privesc răzbunarea, iar tu pe a ta? Crezi ca sunt interesata? Crezi ca Suga nu ma poate ajuta sa ma răzbun pe Shin? Cu ce ești tu mai bun?
— Știam ca vei spune asta, nu sunt vreun începător!
Brunetul s-a ridicat de pe pat și și-a aranjat pentru câteva secunde sacoul de aceeași culoare precum parul sau.
Mino iubea sa umble îmbrăcat în cele mai bun și fine costume, iar de cele mai multe ori purta doar sacou. Avea aceeași boala precum Loco, sa fie elegant în orice secunda. Știa ca oamenii asculta și respecta mai mult pe cineva care poarta un costum, însă era și îndrăgostit de acest stil.
— În orfelinat ai fost închisă, pe străzi și fost libera, dar dacă aveai sa ramai acolo nu puteai sa numești aia o viață, iar când te-a luat Suga ai fost închisă din nou. Nu prea cred ca aici te vor lăsa libera prea mult. Cat crezi ca mai durează pana când îți interzic sa ieși, o săptămână, doua? Orice minune tine trei zile, iar asta trebuie sa ții minte!
Mino deja începea sa se plimbe prin camera de parca se afla în fata unei echipe, iar în spatele sau era o prezentare PowerPoint gata sa înceapă. Haneul inca nu înțelegea in ce loc credea ca se afla, însă vedea ca își da interesul sa ii capteze atenția și sa o atragă de partea lui.
— Eu nu te-aș închide vreodată. E viata ta. Vrei sa ieși? Fă-o! Vrei sa bei pana nu mai poți? Te rog! Vrei sa te arunci în fata unei mașini? E viata ta și poți face orice vrei cu ea pentru ca nu ești proprietatea cuiva! Te învăț și îți spun tot ce vrei sa știi. Pot afla orice în orice moment, doar spune!
Se vedea foarte clar ca Mino nu ezita vreun moment sa ii spună avantajele pe care le putea avea dacă alegea sa meargă de partea lui și să-l ajute. Nu prea ca minte, însă nu putea sa afle atât de multe informații dacă nu își controla foarte bine emoțiile și expresiile fetei.
— Ca să-ți demonstrez ca nu te silesc și ca tot ce poți avea lângă mine o sa se întâmple, nu te voi lua cu forța. Daca vreodată te gândești ca oferta mea suna bine și vrei sa mi te alături, doar caută-l pe Loco și cere o broșă cu pantera de safir. Loco știe ce sa facă.
Fără sa spună sau sa facă ceva anume brunetul a dat de înțeles ca își terminase discursul și ca acum aveam sa decid singura dacă vreau sa ma alătur lui și pantelor sale.
Nu aveam vreun răspuns pentru el și nu eram sigura dacă avea sa am vreodată. Propunerea lui părea riscanta din toate punctele de vedere, deși îmi promitea libertatea.
Înainte sa am timp sa ma gândesc puțin la ce a spus brunetul din fața mea, am fost speriata de ușa care a fost trântita de perete.
Suga a intrat pe ușa și s-a dus direct spre Mino, apucându-l de guler cum a pus mana pe el. JHope a venit spre mine și s-a uitat sa vadă dacă am pățit ceva.
— Haneul, ai pățit ceva? întreabă repede JHope, deși ma verificase deja.
— Nu, nimic. am spus privind spre spre cei doi din fața mea. JHope, oprește-l!
— Sa nu cumva, Hobi! a strigat verzuiul înainte ca cel de lângă mine sa facă vrei mișcare. Nu înțeleg ce tot cauți aici, Mino? Ți-am zis ca nu îți vinde nimeni nimic!
— Oh, dar nu de asta sunt aici. spune brunetul râzând și își da ochii peste cap. Sunt doar un simplu client. Ma simt flatat ca îmi acozri atâta importanta!
— Client? întreabă JHope, uitându-se spre mine. Doar nu...?
— Nu, încă. răspunde brunetul fiind foarte relaxat despre ca est subiect. E cam greu cu audiență, dar cred ca ma pot descurca și asa.
— Ieși afara! spune Suga țipând în fața lui Mino într-o criza de furie. Ieși și sa nu te mai vad prin preajma locului asta sau o încurci cu tot cu panterele tale fricoase!
Brunetul nu părea decât deranjat de ceea ce se întâmpla, ba chiar părea foarte bucuros de criza lui Suga. Tot la ce puteam sa ma gândesc era la ce o sa se întâmple după ce Suga îl pocnește pe brunet pentru ca acest lucru era aproape inevitabil. Mino cu siguranță nu avea să-și oprească gura doar de dragul lui Suga sau al altuia.
— Bine, plec, însă știi ca din momentul în care am pus piciorul afara de aici nu o sa mai ai clienți, nu? Și nu e doar o simpla amenințare, e viitorul.
— Aigoo, Suga chiar îți place să face glume cu toți clienții, nu? spune JHope zâmbind și ridicându-se în picioare. Îmi pare rău, chiar îmi pare! Mino, nu cred ca știi pentru ca este ceva nou, însă avem fete europene! Sunt doua și le poți avea pe ambele, gratis! Cadou din partea noastră!
— JHope, am impresia ca ești singurul care înțelege afacerile în camera asta. ii răspunde brunetul părând mulțumit de oferta. Dacă și colegul tău ar făcea asta. spune oftând și dând dezaprobator din cap. El doar poate sa sifoneze cămășile clienților.
— Ai dreptate! spune satenul zâmbind. Suga, nu ne mai speria clienții și dă-i drumul!
Suga a mai rămas în acea poziție pentru câteva secunde înainte sa ofteze și să-și desfacă mâinile si să-l lase pe Mino liber. JHope și-a pus manile pe umerii lui Mino, luându-l de acolo înainte ca Suga sa decidă ca nu ii pasa dacă locul asta de duce de râpă atâta timp cât el se descarca le cineva.
Mino a ieșit din camera mai repede decât intrase, iar acum eu am rămas singura cu un Suga ce era gata sa își descarce nervii pe oricine. Nu eram prea incantata ca eu sunt acel oricine.
_____________________________________________
Știu ca "blocajul meu de scriitor" a durat ceva timp și ca asta nu este cel mai reușit capitol și ca nici nu este corectat, însă m-am gândit ca îl vreți mai repede pentru ca oricum îl voi corecta cândva. Îmi pare rău că a durat atât!
Și pentru orice eventualitate va spun de acum succes la școală și Crăciun fericit! :)
P. S. Am lăsat la media melodia care mi-a rămas în cap de câteva zile.
#StelePeCer