Mă priveam în oglindă și plângeam. Lacrimile îmi curg șiroaie când îmi văd fața plină de vânătăi și am și o mică rană în colțul buzelor.
Eram atât de neîngrijită. M-am gândit că acesta era motivul, poate nu mă mai iubeai din acest motiv.
Însă nu a fost niciodată vorba de iubire.
Iar eu...trebuia să te înmoi cumva ca să pot scăpa din mâinile tale.
Căci erai o cauza pierdută.