Din perspectiva lui Zayn
Cuvintele ei ma lovesc din plin si incerc sa ma controlez si sa aflu mai multe. Probabil este o neintelegere. Ea nu mi-ar face asa ceva. Nu-i asa? Ii privesc ochii goi si stiu ca nu ma minte. La naiba, Ade!
-Cand vrei sa pleci? o intreb cat de calm pot, insa iritarea mi se simte in glas extrem de bine.
-Peste doua zile. Imi raspunde fara sa ma priveasca in ochi si asta ma enerveaza mai tare.
Nu are incredere in mine?
-Doua zile? Si cand aveai degand sa-mi spui si mie? De cand te gandesti la asta, Ade?
-Am vrut sa-ti spun...insa tu mi-ai spus ca vrei mai mult de la noi si am fost atat de fericita incat am uitat.
-Ai uitat?? Asta nu e scuza! La naiba cu asta! Da, vreau mai mult, insa se pare ca tu nu vrei acelasi lucru.
-Zayn!
Imi spune numele intrerupandu-mi gandurile, in semn de " Ai grija ce spui", insa sincer nu-mi pasa. Trebuie sa ma asculte si pe mine.
-Nici un Zayn! Ar fi trebuit sa-mi spui in secunda urmatoare. Nu sa ma lasi asa si sa-mi spui pe ultima suta de metrii.
Incepe sa planga si raman blocat cateva secunde si imi dau seama ca am ridicat prea tare vocea, insa nu stiu ce sa fac. Sunt neputiincios, iar faptul ca o vad atat de vulnerabila in fata mea, ma face sa inebunesc. De ce trebuie sa fie asa? De ce inseamna atat de mult pentru mine?
-Nu te smiorcai in fata mea! Incerc sa ma tin tare deoarece stiu ca daca cedez acum, ii voi permite prea usor sa plece. Si nu vreau asta.
-Tu nu intelegi...Imi spune ea printre lacrimi si incearca sa plece de langa mine insa o prind de mana si o fortez sa ma priveasca in ochi.
-Nu Ade! Cea care nu intelege esti tu! Nu poti sa pleci acum. Nu iti dau voie sa zbori atatia mii de kilometrii singura!
- E vorba de tatal meu! Tipa si ea la mine si uite asa ajungem sa tipam unul la celalalt. Ce cacat!
-Care nu te-a cautat atata timp! Care te-a dat dracului cand ai fost mica si acum, dintr-o data apare in viata ta si isi doreste sa te vada. Nu il sti pe tipul asta! Nu poti avea incredere in el. Povestea care ti-a spus-o il pune intr-o lumina foarte buna, nu crezi? Daca tot era atat de "curat" si nu avea nimic de ascuns, lupta pentru tine! Nu te lasa cu mama ta, stiind cum este ea. Si dupa pierderea bunicii tale, se intorcea. Daca te iubea cum spune, facea toate astea. la naiba! Nu fi un copil, Ade. Nu vreau sa stiu ca te lasi ametita de asemenea aiureli.
- O sa merg fie ca iti place sau nu! Nu ma astept sa intelegi de ce o fac, insa spre deosebire de altii, eu nu vreau sa fug de trecut. Nu vreau sa ma ascund, nu vreau sa uit cine am fost.
Comentariul ei ma raneste si ma lasa de-a dreptul uimit. Cum poate spune asa ceva? Cum poate minti intr-un asemenea hal, cand defapt asta este exact ceea ce ea face. Fuge si se ascunde si ii obliga pe toti sa o trateze ca pe o persoana care isi doreste sa fie, nu precum este ea cu adevarat.
-Ei bine, Adriana, in calitate de iubit al tau, voi merge cu tine fie ca iti place sau nu.
-Sa nu indraznesti! Ameninta ea si ii simt furia in glas.
Pufnesc ironic pentru ca intr-un fel e chiar amuzanta.
-Sau ce? Nu imi poti spune unde si cand sa merg. Daca vreau sa merg cu iubita mea in New York sa isi intalneasca tatal, voi face acest lucru, si cu asta basta.
-Sa nu indraznesti sa-mi mai spui Adriana, la dracu! Tipa ea luminandu-ma iar eu incep sa rad nervos.
-Imi pare rau, insa acesta este numele tau. Nu ma crezi? Adu buletinul si iti arat. In plus, tot ce fac eu este sa te ajut cu ceea ce ai spus ca nu vrei sa faci...ah da..sa nu uiti cine ai fost. Si cine esti, as adauga eu. Adriana Clark.
-Inceteaza! Inceteaza! Striga la mine si isi acopera urechile cu mainile de parca zgomotul ar deranja-o mai tare decat pe mine, si incepe sa planga mai tare.
La naiba cu asta. Lupta Zayn, lupta cu aceasta tornada pe care o iubesti!
-Nu! Nu realizezi ca tot ce faci te distruge? Ade nu exista defapt! Ade iti face rau! De ce insisti sa te ranesti singura? Spuneai ca tu nu fugi si nu te ascunzi, dar la naiba, exact asta faci!
-Habar nu ai tu...habar nu ai ce a insemnat acea perioada pentru mine! Credeam ca tu ma intelegi cel mai bine, insa nu o faci. Nu intelegi nimic. Adriana a murit odata cu Elisabeth Clark! Nu mai pot fi Adriana. Adriana era o ratata! Toti radeau de Adriana. Adriana era prea ciudata, nu avea nici un prieten si tot timpul era prea proasta pentru toti ceilalti. Adriana nu a insemnat nimic bun. Adriana traia in propria ei lume, si chair daca era una buna, nu era reala! Nimic nu era real. Adriana nu era puternica, nu a facut fata realitatii si imediat ce a dat-o-n bara a fugit. Nu a infruntat realitatea. Adriana nu ar fi avut puterea si nici curajul sa iubeasca pe cineva ca tine. Vrei sa fiu Adriana? Foarte bine, voi fi Adriana, insa iti spun doar atat : Adriana ar fugi cat ar tine-o picioarele, cat mai departe de cineva ca tine si nu s-ar mai uita inapoi. S-ar inchide in propria ei lume perfecta si s-ar omora singura pentru ca nu va avea niciodata parte de ce am eu parte, fiind cine sunt acum.
O privesc si simt ca o sa-mi explodeze capul. De ce e atat de complicat totul? De ce persoana care o iubesc trebuie sa fie atat de tulburata sentimental? Tot timpul mi-a spus ca acum este mai puternica, ca "Ade" este asa cum este ea defapt si ca aceasta porecla o defineste mai bine decat numele ei real. Nu am stiut ca se uraste atat de mult, si nu am stiut ca era ignorata si nu a avut prieteni. Probabil asta este si motivul pentru care a ales pe cineva precum Lucy. Nu a avut niciodata parte de iubirea prietenilor, si nu stie ce este acest lucru. Oh Doamne, chiar ar fi in stare sa ma paraseasca? este cu siguranta un cosmar!
O iau in brate si incerc sa o imbratisez pentru ca sincer, nu stiu ce as putea sa ii spun.
-Shhh, linisteste-te, Ade. E ok. Nu vreau sa fi cine nu esti defapt. Esti minunata asa cum esti acum. Nu vreau sa te schimbi niciodata. Sunt nebun dupa Ade, si asa va fi mereu. Aproape imi scapa aceasta propozitie printre buze, insa mi le musc la timp. Ea nu trebuie sa stie ca o iubesc...Nu inca.
-Zayn, ma voi intoarce in 4 zile. Nu am nevoie de mai mult. Dupa cum ti-am mai spus de nenumarate ori, te iubesc al naibii de mult si nu vreau sa stau fara tine. Nici eu nu vreau sa stau departe de tine. Insa trebuie sa fac aceasta calatorie singura. Si vreau ca tu sa intelegi asta!
Off, Ade! Daca ai sti cat incerc!
- Si eu am nevoie ca tu sa intelegi ca nu te las sa pleci singura! Gandeste-te doar la ce ti-am spus. Cate lucruri sti despre omul asta? Poti avea incredere in el, incat sa traversezi oceanul doar pentru a-l vedea?
-Este adevarat ca nu stiu foarte multe despre el, insa asta este si scopul calatoriei mele. Si nu, nu am incredere in el! Insa daca nu o fac, o sa-mi para rau toata viata pentru ca nu am facut-o. Vreau sa imi demonstrez mie ca pot face asta singura. Stiu ca nu imi va face rau! La urma urmei, este tatal meu!
-Stiu! Stiu! Insa eu nu pot avea deloc incredere in el si nici in ceea ce iti spune. Nu am incredere nici in poza care ti-a trimis-o! Poate fi el, insa la fel de bine poate sa nu fie. Nu ai de unde sti. Iar eu nu vreau sa risc nimic. Nu cu tine.
- Zayn, ai riscat toata viata...nu iti cer sa ai incredere in el. Iti cer sa ai incredere in mine. De ce ai vrut mai mult de la mine?
- Si eu iti cer sa ai incredere in mine si sa ma asculti. Voi veni cu tine si cu asta am incheiat subiectul.
Isi lasa capul in jos si il clatina incet, regretul simtindu-i-se in fiecare miscare. Stiu ca acum asteapta un raspuns de la mine. Imi trec ambele maini prin par, tragand usor de el apoi suspind lasand aerul sa-mi paraseasca plamanii. Am nevoie de o tigara urgent!
-Pentru ca am vrut mai mult! Daca ti-am cerut prea mult, poti sa-mi spui.
Starea de spirit mi se schimba foarte repede si simt cum ma enervez iar. O vad si pe ea extrem de suparata si gata sa mai verse cateva lacrimi. Trebuie sa-mi eliberez repede mintea de toate aceste ganduri si de ceea ce mi-a spus. Unde mama ma-sii e pachetul ala de tigari?
-Ma ranesti, Zayn.
Vorbele ei sunt precum un cutit care se invarteste iar si iar intr-o rana insa nu pot face nimic. Pe de-o parte mi-am cautat-o cu ceea ce tocmai i-am spus. Faptura asta minunata chiar ma iubeste, iar eu sunt un idiot care incet incet, in acest ritm o voi alunga si o voi face sa ma urasca. Deja ma urasc pentru asta!
- Scuze. Trebuie sa fumez. Spun asta drept scuza si ma ridic mergand spre iesire. Ma mai intorc odata spre ea pentru a o privii iar privirea ei este tot in pamant. Nu vreau sa mai discut despre asta cu tine, Ade! Fie merg cu tine la New York, fie nu mergi nici tu si gata. Nu te las singura pe mana omului aluia. Sa-ti fie clar. Adaug framantand o tigara intre degete.
- Atunci voi fugi naibii si tot voi merge fara tine! Urla la mine iar eu raman blocat intr-un loc si privirea imi cade pe chipul ei plin de lacrimi si distrus. Distrus de mine!
Din perspectiva Adei
Cum am putut fi atat de proasta? Nu ma intelege si nici nu cred ca vrea sa ma inteleaga. Nu are incredere in mine si acum imi dau seama de acest lucru. Of Doamne, vreau sa il urasc atat de mult, insa nu pot. La naiba, nu pot! Ma priveste incruntat si vad uimirea pe chipul lui. Oare a crezut cu adevarat ce i-am spus? Eu una stiu ca nu m-am crezut. Se apropie de mine cu pumnii inclestati si sunt sigura ca urmeaza sa ma loveasca. La dracu! Poate chiar merit asta.
-Daca pleci, nu te mai obosi sa te intorci pentru ca ma vei pierde pentru totdeauna.
Au!
Cuvintele lui ma dor si le simt precum un pistol cum imi strapung inima si ma lasa intr-o balta insangerata. Nu imi poate face asa ceva! Il iubesc! Eu...cat voi reusi sa traiesc asa? Sunt oare atat de puternica incat sa infrunt toate aceste lucruri si sa fac fata tuturor dificultatilor? Sunt in stare de asa ceva?
- Daca tu ai fi avut aceasta sansa...daca tu ai fi putut sa faci ceva pentru a fi impacat cu trecutul tau...daca ai fi avut ocazia sa-ti intalnesti parintii, nu ai fi facut-o? Nu mi-ai fi cerut sa stau departe? Nu ti-ai fi dorit sa lupti singur? Eu sunt sigura ca asta mi-ai fi cerut. In plus, si tu ai plecat...de foarte multe ori, fara sa-mi spui unde esti sau ce faci, fara sa stiu daca te mai intorci sau daca te voi mai vedea. SI totusi am avut naibii incredere in tine si te-am lasat mereu. Nu ti-am cerut niciodata ce imi ceri tu acum. -Fac o pauza pentru a-mi sterge lacrimile si ma ambitionez sa il privesc in ochi pentru a sti exact ceea ce simt eu- Eu m-as fi intors oricum, doar pentru tine. Nu mai am pe nimeni si nimic in acest oras. Doar pentru tine m-as fi intors, insa in acest moment nu mai sunt foarte sigura de ceea ce trebuie sa fac. Urasc sa spun asta, Zayn, insa ma urasc naibii pentru ca te iubesc in halul asta! Daca iti este atat de greu sa crezi in mine o singura data, de ce nu dispari naibii din viata mea si lasa-ma sa traiesc in continuare asa cum vreau si cum stiu.
Il privesc in continuare insa el nu-mi mai spune nimic, ci doar iese afara sa-si fumeze tigara. Iau o perna si imi afund fata in ea, tipand cat pot de tare. Simt ca inebunesc. Ii inteleg punctele de vedere insa tot ce i-am cerut a fost putina incredere. Iar el nu-mi poate oferi acest lucru. Cum se asteapta ca lucrurile sa mearga intre noi, cand nu este in stare sa faca asta? Stiu ca nu este experimentat in acest domeniu al relatiilor. Nici eu nu sunt, insa stiu ca atunci cand iubesti pe cineva, te dedici acelei persoane, ai incredere in ea si faci tot ce este mai bine pentru ea. Nu dai cu piciorul la tot ce inca nu exista intre voi doar pentru ca tu crezi ca este mai bine ce vrei tu.
Imi amintesc cand mi-a spus ca daca voi dori sa plec pentru altcineva, nu-mi va da voie, insa daca voi decide sa plec pentru ca nu mai pot suporta viata alaturi de el, voi fi libera sa o fac. Eu acum plec pentru ca vreau sa-mi infrunt trecutul, sa-l cunosc pe cel care m-a parasit, care nu s-a gandit ca daca ar ramane, indiferent de situatie, poate ca mi-ar fi fost mai bine. De ce nu-mi permite sa fac asta? Minte-l! Constiinta mea nu-mi da pace, incercand sa ajute cumva, insa mi se pare ca mai tare inrautateste lucrurile. Sau poate... NU! NU! NU! Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva.
Dupa aproximativ jumatate de ora il gasesc tot afara, fumand. Sunt sigura ca deja a terminat de mult timp un pachet si deja a trecut la al doilea. Ma doare al naibii de tare sa il vad asa, insa ce as putea face? Ma apropii incet de el insa ma aude si se intoarce, privindu-ma in ochi cu tristete. In jurul lui este un fum gros, si simt mirosul de tutun foarte bine. La naiba, de ce fumeaza atat de mult? Din cauza ta, idioato! Vocea mea interioara se rasteste la mine insa o ignor, cu toate ca stiu ca are dreptate. Eu sunt cauza tristetii lui. Ochii lui sunt rosii si umflati si cu greu imi vine sa cred ca a plans. Insa asta este vizibil, si nu stiu daca sa ma bucur pentru ca vreau sa simta si el exact ce simt eu cand imi interzice sa fac ceea ce vreau, sau sa imi para rau pentru ca ochii lui minunati nu ar trebui sa verse nici o lacrima. Adevarul este ca nu l-am vazut plangand decat atunci cand a murit Lottie. Si tot atunci ati fost despartiti o perioada mai lunga de timp, si totusi uite ca acum sunteti, oarecum, inca impreuna. Vocea mea interioara nu isi putea alege un moment mai bun pentru a-mi da un sfat si cred ca asta este exact ceea ce aveam acum nevoie. Este acel semn pe care il asteptam pentru a sti ce trebuie sa fac.
- Trebuie sa fac asta, Zayn. Spun muscandu-mi buza pentru a nu-mi trada vocea care tremura.
- Fa-o. Imi raspunde pe un ton rece si dur.
Raspunsul lui imi trimite cativa fiori pe sira spinarii si pare a fi mai mult o amenintare, insa stiu ca e asa doar la suprafata.
- Nu pot. Cuvintele mele il fac sa ramana blocat pentru cateva secunde si vad in ochii lui putina speranta. Zayn, vreau sa imi permiti sa fac asta. Altfel nu voi fi impacata niciodata cu mine si cu deciziile care le voi lua pe decursul calatoriei. Continui eu, si vad cum suspina apoi se apropie de mine. Te rog, hai sa nu ne certam si acum! Spun in minte si in momentul urmator mana lui imi mangaie fata. Ii simt degetele aspre pe fata mea si imi abtin cu greu cateva lacrimi.
- Nu iti pot da drumul. Nu vreau sa fac asta. Imi este prea frica, Ade. Stiu ca suna prostesc, insa ma gandesc doar ca tipul ala te minte si ca vei fi singura, nu vei avea unde sta, oricine se poate lua de tine, si chiar daca stiu ca esti majora si sti exact ce trebuie sa faci, chiar daca stiu ca esti puternica si te descurci, eu tot vreau sa fiu langa tine. Vreau sa fiu acolo cand faci pace cu trecutul tau, vreau sa te tin de mana si sa le arat tuturor ca esti a mea.
- Sunt a ta! Si la naiba, sunt doar 4 zile. Patru zile amarate. Am fost despartiti si mai mult timp. Nu ai vorbit cu mine timp de mai bine de o saptamana, si totusi uite unde suntem. Timp de patru ani, ai trait doar cu speranta ca eu nu am pe nimeni si ca sunt bine, si ai stiut ca sunt acolo pentru tine, te-am ajutat sa supravietuiesti, si ai trait fara macar sa ma cunosti. Ai facut toate astea timp de 4 ani. Si acum nu poti rezista patru zile? Zayn, este o prostie!
- Si eu sunt un prost. Asa sunt eu, insa ai spus ca ma iubesti.
- Te iubesc! Spun ridicand mainile in aer intr-un gest necontrolat, insa in urmatoarea secunda el imi prinde fata in maini si ma strange usor, facandu-mi buzele sa se umfle putin si ochii sa imi scanteie de dorinta si placere.
-Atunci te rog, permite-mi sa vin cu tine. Nimeni nu vrea mai mult ca mine sa iti intalnesti tatal. Eu stiu prea bine ce inseamna sa fi parasit de persoanele care ar trebui sa te iubeasca neconditionat. Adevarul este ca atunci cand am auzit ce vrei sa faci am fost si putin gelos, pentru ca mi-as fi dorit sa am eu aceasta ocazie. Merit si eu sa ii intalnesc pe cei care mi-au dat viata si sa le spun ce persoana ratata am ajuns din cauza lor. Sa le spun ca pot fi mandrii pentru ca au dat nastere monstrului care sunt acum. M-am gandit ca daca as fi eu in locul tau, as avea nevoie de tine si chiar te-as ruga sa fi langa mine intr-un asemenea moment, iar tot acest curaj cu care vrei sa infrunti situatia si dorinta asta de a calatorii singura mii de kilometrii, ma face sa ma simt mult mai slab decat sunt defapt. Eu am nevoie de tine in fiecare moment, Ade. Iar faptul ca tu nu ai de mine, ma omoara pe dinauntru. Asa ca te rog, te implor, hai sa facem asta impreuna.
Dau din cap afirmativ, simtindu-mi lacrimile cum se rostogolesc pe fata mea. El ma saruta si simt cum intreg fumul de tigara se imprastie si in gura mea, chiar daca din momentul in care am venit sa vorbesc cu el, nu a mai fumat. Imi pun mainile dupa gatul lui si il trag mai aproape, fiind atat de pregatita sa il primesc cu totul. Limba lui aluneca mai adanc pe gatul meu, mangaindu-mi fiecare parte a gurii.
-Da? Intreaba el, parca nevenindu-i sa creada ca am acceptat, iar eu nu pot decat sa mai dau odata afirmativ din cap.
Imi zambeste si-mi sterge lacrimile cu capetele degetelor, apoi ma ia intr-o imbratisare stransa, fortandu-ma sa-i inhalez mirosul din ce in ce mai mult. Aroma perfecta de Zayn Malik combinata cu fum de tigara si gel de dus barbatesc. Inca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea asta de a calatorii cu Zayn si intr-un fel stiu ca asa este mai bine si faptul ca il voi avea pe Zayn alaturi imi va face bine. Totusi, asta trebuie sa ramana intre noi. Daca mama ar afla ca vine si Zayn cu mine, si-ar schimba gandurile cu siguranta, si ar crede ca vreau sa plec de tot, sau ar face scandal. Si tot ce imi mai lipseste acum este o cearta si cu ea. Dintr-o data expresia de pe chip i se schimba, si isi ia un aer foarte serios, si stiu ca Zayn cel fericit de acum cateva minute a disparut si acum am in fata un Zayn serios si gata sa faca orice ii cer.
-Cred ca ar trebui sa mergem in dormitor acum. Imi spune pe un ton calm si sigur iar mintea mea o ia razna si incepe sa lucreze la viteza maxima, facandu-mi inima sa bata de zece ori mai tare.
-In...dormitor? D-de ce? Intreb cu respiratia intretaiata simtind cum trebuie sa deschid gura mai tare pentru o portie bine meritata de aer. Oare vrea insfarsit, dupa atata timp, sa ma daruiesc lui si in felul ala?
El isi inclina capul intr-o parte pentru cateva secunde, apoi incepe sa rada, iar eu ma inrosesc pentru ca imi dau seama ca defapt rade de mine.
-Da, Ade. In dormitor. Sa facem bagaje. Vreau sa trecem peste asta cat mai repede cu putiinta si sa ne intoarcem la viata noastra.
Viata noastra! Cat de bine suna asta spus din gura lui.
-Insa nu-ti face griji, intr-o zi, o sa te duc in dormitorul ala si pentru genul de lucruri la care te-ai gandit acum.
Cuvintele lui ma lasa fara replica si in ciuda expresiei mele de toanta careia i se fura replicile, el imi zambeste pervers si dulce in acelasi timp, cu un colt al gurii ridicat intr-o parte, apoi ma saruta pe frunte cu pasiune. De unde mama ma-sii stie la ce ma gandeam eu? Of Zayn, scumpul meu Zayn Malik. Cat o sa mai dureze pana ma voi obisnui cu abilitatile tale de posedare si de intimidare si cu toate aceste defecte si calitati si cu puterea ta de a detine si de a poseda totul?
Buna tuturor! Stiu ca aceasta este "partea voastra preferata" din fiecare capitol..atunci cand eu incep sa palavragesc pe aici si sa spun tot felul de chestii mai mult sau mai putin interesante, si acum, spre marele vostru ghinion, este timpul pentru o astfel de parte cand o sa va spun cate ceva, inafara capitolului propriu zis.
Bun, in primul rand vreau sa va multumesc tuturor pentru fiecare vot, comentariu, pentru fiecare actualizare a povestii si toate celelalte lucruri minunate. Nu as putea continua cu scrisul daca nu ati fi voi, oameni minunati care va faceti timp si pentru prostiile mele. Acestea fiind spuse, vreau sa inchei aici cu multumirile deoarece o sa spun mai multe in paragraful urmator.
Am vazut intr-o zi ( din intamplare, crede-ti-ma nu stau sa caut pe wattpad genul de persoane care sunt aici sa injure si sa faca oamenii sa se simta prost) cum cineva ( nu dau nume) s-a luat de cativa scriitori de aici, printre care si cativa prieteni de ai mei. Si prin prieteni, vreau sa spun cititori ai povestii mele si in acelasi timp, persoane minunate care merita tot ce e mai bun! Cum va permiteti sa spuneti ca o persoana este jalnica si ca tu (un mega nimeni) nu ii vezi rostul pe acest site?! La urma urmei, este un site public, unde oricine este binevenit. Chiar si voi, cei care criticati si injurati. Ei si ce daca nu toate povestile sunt geniale si nu toate au numarul de voturi si de cititori precum After sau mai stiu eu ce alte povesti dupa care moare toata lumea? Ei si ce daca o persoana nu scrie asa cum iti doresti tu? Te-ai gandit vreodata ca scrisul, si povestea aia jalnica care o judeci si spui despre ea ca este nasoala si in toate felurile, ajuta acea persoana care o scrie sa isi ia gandurile de la tot ce se petrece in jurul ei, si prin acea poveste incearca defapt sa evadeze dintr-un loc in care poate nu-si doreste sa fie? Va ganditi inainte sa judecati, ca in spatele acestor conturi se afla atat persoane majore, insa in mare parte sunt minori, copii de 12-13-14 ani care incearca printr-o poveste sa arate ca sunt si ei buni la ceva! Si aici nu ma refer la prietenii mei, ci in general. Daca nu ai nimic mai bun de facut decat sa te iei de niste persoane care practic, nu ti-au gresit cu nimic, mai bine ai inchide naibii calculatorul ala si ai iesi afara sa infrunti viata in mod real. Pe internet toti suntem puternici si toti putem injura. Si eu pot sa spun ca nu stiu ce scriitor e jalnic sau ca nu-mi place nu stiu ce poveste. E normal ca fiecare dintre noi sa avem pareri diferite si sa nu ne placa tuturor un stil sau o poveste. Dar de aici si pana sa spui ca wattpadul ar fi un loc mai bun daca X si Y ( X si Y fiind strict prietenii mei in aceasta situate) nu ar mai exista, e mare diferenta. Nici eu nu sunt un geniu, nici eu nu scriu bine. Tot ce fac este din pura placere si o dorinta apriga de a continua in acest domeniu, si ei bine, poate putin tupeu. Da, tupeu, pentru ca aici pe internet, vad ca toti sunt mai tupeisti. Si eu am intalnit scriitori mai buni si mai slabi decat mine. Insa i-am apreciat si ii apreciez pe cei mai buni, le cer sfaturi si incerc " sa fur meserie", sa spun asa, de la ei, iar pe cei slabi ii incurajez sa nu renunte si sa faca asta in continuare daca le place, pentru ca eu nu sunt un geniu sa stiu ce e bine si ce nu. Poate ca ma insel si povestea aia care mie mi se pare aiurea, este defapt una foarte buna, doar ca nu stiu eu sa o privesc in asa fel incat sa o vad cu ochi buni. Asa ca, acestea fiind spune, nu-mi amintesc ca voi, cei care judecati sa fiti cine stie ce mari autori de bestseller-uri si sa puteti sa ii judecati pe ceilalti!
Multumesc frumos celor care au avut interes si rabdare sa citeasca ceea ce am avut de spus!
NU UITATI! Astept cat mai multe pareri in legatura cu acest capitol! ♥