În acea seară ai reacționat urât. Mi-ai vorbit urât, ai început tot tu să țipi la mine; nu m-ai lăsat să-mi spun și eu punctul de vedere.
Eu plângeam. Sufeream. M-ai rănit pentru prima dată. Dar nu mă rănea numai faptul că m-ai înșelat, ci mă rănea faptul că nu-ți pasă că mă răneai, te purtai de parcă ai făcut ceva total normal.
Ai stat o zi supărat pe mine. Următoarea zi m-ai luat cu zăhărelul și ți-am zis că te iert. Dar nu nu aveam să uit niciodată.
După o săptămână lucrurile se întâmplau din nou; te găteai și plecai, îmi spuneai că plecai la serviciu. Nu te-am mai urmărit, îmi era teamă de ce aveam să aflu. Îmi era frică de cum aveai să reacționezi; așadar te-am lăsat așa o lună, până când ai început să miroși a parfum de femeie din nou.
Am răbufnit din nou; tu ai răbufnit și mai tare.
De ce nu te-ai mulțumit doar cu amantele tale?