Eram un coplu fericit... sau cel puțin așa credeam. Mă alintai, mă susțineai, îmi tot spuneai că părinții sunt prea drastici cu o fată de 18 ani – mi-ai băgat toate prostiile în cap. M-ai manipulat psihic și ți-a ieșit.
În acea noapte furtunoasă m-am certat cu părinții; voiau să mă închidă în casă deoarece nu renunțam la tine.
Ți-am dat raportul imediat. Te-ai trezit imediat –păreai gata să mă ajuți – ai venit de îndată la ușa mea. Tu și părinții mei ați început să vă certați groaznic...
Dar eu nu i-am ascultat, ți-am prins mâna și am fugit amândoi în noapte.
De ce nu mi-am ascultat părinții?
De ce a trebuit să te prind de mână?