Pe aripile versurilor

Praf de soare

   De ce există numai praf de stele?
   Nu vreau să mă mai agăț de ele
   Nu vreau ceva clișeic, vreau soare
   Nu-mi place noaptea, e închisoare
   Nu mă feresc să mângăi focul,
   Să devin pulbere roșie cu totul
   Ceva senin, nemaivăzut, de aur
   Continui să caut razele de tezaur
   M-au găsit îngerii de foc în sfârșit
   Sunt un praf de soare plimbat în infinit!