Ai apărut la ușa mea cu flori. Mi-am pierdut rațiunea în momentul în care te-am văzut la mine, arătându-ți afecțiunea și tandrețea față de mine.
Dar părinții mei nu te-au plăcut; te-au jignit, te-au izgonit – iar tu ai plecat ca un laș fără să mai spui ceva, lăsându-mă cu ochii în soare și criticile părinților care-mi interziceau orice tangență cu tine.
De ce nu i-am ascultat?