Așa cum e scris în stele #Maxfild Brothers Vol III

Prolog

    Crezi în destin?
  Eu una, nu știu dacă cred.
  Mama mea credea. Ea credea în destin, credea în reîncarnare și în toate cele. Odată mi-a povestit că noi, cei care venim pe pământ suntem sufletele curajoase, deoarece viața nu e ușoară.
  Odată ce alegi să vii pe pământ, ești curajos.
  Desigur, că noi nu știm asta, pentru că nu ne mai aducem aminte nimic de dinainte să ne naștem, dar ea spunea că fiecare suflet vine pe lume de mai multe ori. De zeci, sute sau mii de ori până când își găsește adevărata chemare. Sinele divin.
  Spunea că de fiecare dacă când venim, ne alegem un alt fel de viață ca să putem să experimentăm. Cum ar fi, în viața acesta vii într-o familie bogată pentru că vrei să vezi cum e să fii bogat apoi în viața următoare vii sărac sau bolnav, orb sau geniu. Până când ajungi să treci prin tot ce ai nevoie ca să te descoperi cu adevărat.
  Deoarece atunci când mori, trupul e cel care moare. Sufletul pleacă cu toate trăirile pe care le-a acumulat.
  Ceea ce spunea mama era interesant și cumva atrăgător. Să crezi că toate se întâmplă cu un motiv și că nu ești doar bătaia de joc a vieții.
  Așa că poate credeam puțin în destin.
  Asta până când viața mi-a luat totul. Atunci mi-am pierdut orice credință. Pentru că nu eram în stare să înțeleg așa ceva. Cum ar putea ca acesta să fie destinul meu?
  Cum se poate ca eu să îmi fi ales viața asta?