KENDRICK JONES
Gânduri bolnave și lacrimi amare.
— Ăsta e un moment futut rău, numit Teco! mârâi destul de nervos și încerc pe cât mi-e posibil să nu-mi ies din minți.
Nu știu exact care sunt sentimentele pe care le simt în momentul de față, dar și dacă există anumite sentimente ce simbolizează gelozia, le voi ascunde cât de bine pot în suflet. Faptul că m-am întors acasă și am surprins-o sărutându-se cu Rico, îmi displace al naibii de mult, dar îmi displace enorm de tare și ideea de a înjura într-un loc în care se află frații mei mici, putând lua exemplul greșit de la mine. Sunt momente în care mă imaginam pe mine acolo, lângă ea, sărutându-i acele două petale de flori rozosine. Însă, norocul nu a fost să fie de partea mea. L-a aruncat pe argentinianul ăsta în brațele sale și pe mine m-a alungat și o face în continuare, deși atracția sa e existentă pentru persoana mea.
Vocea mea răsună destul de zgomotos, dar se datorează acestui micuț spectacol dat de către cei doi. Prima persoană care tresare la auzul vocii mele este tocmai Tegan. Își ascunde cu greu rușinea, dar încearcă să mă înfrunte prin a-și lăsa sentimentele cât mai în întuneric, neieșind la lumină pentru a le putea vedea eu în toată frumusețea lor. Știu că a început să simtă ceva pentru mine, însă nu am să fiu niciodată iubitul ideal de care are nevoie orice fată. Trecutul m-a distrus rău, încât voi fi readus pe culmile fericirii foarte greu, poate nimeni nu o să mă poată schimba. Nici măcar fata asta, cu ochii săi ca de căprioară speriată.
— Îți alegi cele mai proaste momente de a apărea, Jones! mârâie nervos Rico, și își eliberează mâinile de pe corpul lui Tegan, venind tot mai aproape de mine. De ce nu-i spui și ei cine a fost al treilea sau al patrulea complice din toată povestea trucată cu mine și Margot? întinde destul de tare coarda cu această întrebare și când nu e atent, mă reped asupra lui.
Pumnul meu ricoșează destul de dureros în fața lui, dar asta nu mă împiedică să nu-l primească și pe-al doilea și pe-al treilea, în stomac, în fizionomie, peste tot. Vocea lui Tegan se aude pe fundal acum, împlorându-mă să mă opresc, dar nici asta nu mă face să încetez. Probabil ca să o impresioneze pe ea, nu îndrăznește să mă atace și se lasă măcelărit de pumnii mei violenți. Și deși m-aș opri doar pentru a nu cădea prost, simt că e nevoie de asta ca să-l îndepărtez de ea pentru totdeauna. Sau măcar până când mă aflu eu prin preajmă.
— Kendrick, oprește-te! țipă mai tare și îl răstorn pe pavajul din pietre din fața casei, aplicându-i alte lovituri.
O groază de voci se aud apoi în jurul nostru și constat că, ceilalți au ieșit afară din casă, alte sunete implorându-mă să pun stop mâniei mele. Mă simt tras de către două persoane de pe idiotul de Rico, dar apoi două voci mă îndeamnă să mă opresc și simt cum ceva se rupe în sufletul meu la auzul lor.
— Kendrick, te rugăm, oprește-te! mama și Tommy rostesc asta printre sughițurile din cauza plânsetului și datorită lor, opresc totul aici.
Mă trezesc la realitate abia acum. Îmi rotesc ochii spre persoanele ce au încercat să mă țină prizonier, dar nu au reușit din cauza puterii mele, care atunci când sunt viguros, primesc o doză mai mare de adrenalină. Constat că sunt tocmai Daniel și Robert, ei sunt cei care se chinuiau să-mi înlănțuie trupul energetic. Las ca ochii să mi se mute într-altă parte, oglindindu-se pe Mason, Carter și Rena, care privesc oripilați. Heather stă în tocul ușii, privind toată scena asta ca pe un film cu proști, abținându-și cu greu zâmbetul viclean, iar mie îmi vine să merg și să i-l șterg de pe buze în același mod în care idiotul din spatele meu și-a luat-o. Îmi mut privirea pe alte persoane acum și singurii oameni care mă înmoaie în adevăratul sens al cuvântului acum, sunt tocmai mama, Tommy și Tegan. Frățiorul meu mic iese din brațele mamei și o tulește la fugă, privindu-mă de parcă sunt cel mai mare coșmar al său, neoprindu-se din plâns. Simt cum inima mi se sfâșie pe dinăuntru și un nod mi se formează în gât. Respirația pare că mi se întrerupe de spaimă și încerc să-mi pun picioarele în mișcare către ușa casei.
— Cu ce ți-a greșit băiatul ăsta, încât l-ai adus în situația aceasta?! se răstește cu putere mama la mine și îl ridică pe Rico de jos, ajutată de Rena și Carter. Carter, poate ar trebui să mergi cu Mason sus.
— M-am săturat să ne tot trimiți sus, de parcă nu suntem suficienți de maturi! ripostează ca o rebelă și constat că are dreptate în tot ce spune acum. Uiți că reușeam singuri să ne purtăm de grijă în rulota aia veche și ponosită, cu aerul ăla care aproape ne afectase plămânii la toți? Știm să gătim singuri, știm să ne spălăm, știm să facem curățenie, știm să facem o groază de lucruri, nu are rost să le enumăr pe toate. Am crescut, mamă! Atât eu cât și Mason, își înfruntă mama, Carter, și rămân șocat de cât de matură a devenit șatena.
Mama pare să nu mai aibă cuvinte pe buze, așa că aprobă scurt din cap și sora mea înțelege că i-a dat și ea dreptate în tot ce-a spus. Se apropie de idiotul de lângă și trece pe lângă mine de parcă aș fi o fantomă sau orice altceva invizibil.
— Scumpule, ești bine? vorbește mama și Evangelaine cu Rico, ajutându-l toți să se ridice de jos, mai puțin eu. Haide să te curățăm, nu poți să mergi așa acasă.
— Mulțumesc, dar nu este nevoie. Voi merge acasă și o voi ruga pe mama să mă ajute, nu vreau să vă mai deranjez și cu asta. Tegan, când o să fim doar noi doi, aș vrea să terminăm conversația pe care am început-o și n-am dus-o până la bun sfârșit. Este spre binele tău să știi totul, înainte să fie prea târziu.
— Sigur, Rico. Ne vedem zilele următoare, aprobă cuvintele sale și îmi strâng pumnii îmbibați în sângele provenit din buzele sale sparte. Sper să te faci bine! îi urează numai de bine idiotului și cred că am să-mi pierd mințile.
Daniel îl ajută pe Rico până la mașina lui, dar acesta îi face semn că poate să meargă și singur, ținându-și o mână la nas din cauza sângelui ce continuă să țâșnească din nările sale. Tatăl meu vitreg îi dă drumul și argentinianul se urcă în mașina lui, băgând cheile în contact, călcând ambreajul și accelerând motorul. Mașina iese de pe porțiile locuinței, iar după ce se face nevăzută printre plopii destul de deși, sunt luat prin surprindere de către mama care, surprinzător, îmi dă o palmă peste față.
Auch!
— Ce-a fost în capul tău, Kendrick? mă chestionează, dar răspunsul meu nu vine, așa că se lasă o tăcere morbidă. Kendrick, nu mă face să te lovesc din nou! ridică tonul mult mai sus și îmi demonstrează că ea este autoritatea mea.
— E cam târziu, nu ați vrea cu toții să discutați mâine? Unii mai încearcă să doarmă.
Se bagă și Heather, prefăcându-se obosită, de parcă nu i-a plăcut a naibii de mult scena desfășurată aici, acum câteva minute.
— Ai dreptate, scumpo. Copiii s-au trezit alarmați cu toții, mai ales Tommy. Cred că ar fi mai bine să discutați mâine, rostește Evangelaine și își îmbrățișează fata. Toata mascarada asta are legătură cu faptul că Rico a insitat să vorbească cu tine? o întreabă, iar ea dă din cap în semn că nu. Atunci care a fost motivul?
Sunt curios dacă va avea curajul de a-i mărturisi mamei sale despre primul său sărut cu fraierul de Rico. Eu unul, nu o cred în stare de așa ceva, e prea fricoasă.
— Eu și Rico ne-am sărutat, se confesează și aș vrea să-i închid ei gura ca să nu mai spună asta încă o dată.
Și când credeam că nu o să aibă curajul de a recunoaște așa ceva, mai ales de față cu toți.
— E ceva ce vrei să-mi spui, Kendrick? mă interoghează acum Evangelaine, mama stând și ascultând doar. Tegan, vrei poate tu să-mi spui?
— Nu am nimic de spus! răbufnim amândoi la unison și apoi trec pe lângă toți cei aflați afară, intrând în casă înaintea lor.
Urc cât de repede pot scările și intru în camera lui Tommy, deoarece simt cum sufletul meu plânge de durere. Am făcut cea mai oribilă chestie de când a venit pe lume, iar eu fix asta nu-mi doream, să-i provoc repulsie. Înaintez în interiorul camerei și-mi surprind fratele mai mic cum stă și plânge, fiind acoperit de pilota ce îi ține căldură, dar și adăpost împotriva răului ce îl întruchipez. Când ușa scoate un scârțâit enervant, blonduțul își întoarce corpul și capul cu fața spre mine, neștiind sigur cine se află înăuntru. La vederea mea, își mărește ochii albaștri de frică și revine instant în poziția în care era acum un minut, înainte să intru eu. Începe să plângă din ce în ce mai tare, iar eu nu mai rezist. Mă înmoi de suferința sa atât de tânără. Așa că ajung lângă el și îl iau în brațe, cântându-i la ureche unul dintre cântecele sale preferate.
Nu sunt cel mai bun cântăreț din lume. Nu am vocea pe care idiotul pe care îl caftisem adineauri o are, cum nici pe cea a lui Tegan, pe care aș vrea să o aud. Poate chiar ea să-i cânte băiețelului la ureche, iar eu eu să mă așez pe marginea patului, lângă și să privesc și să ascult în tăcere.
— Ești un monstru! Nu ești fratele meu! zice printre sughițuri. Fratele meu nu ar fi făcut așa ceva.
— Tommy, știi că îmi pare rău. Nu am vrut să fac asta, dar s-a întâmplat din pură gelozie.
Mărturisesc ceva la care nici eu nu mă așteptam să o fac și mă bucur că măcar o fac în fața frățiorului meu. Recunosc, să o văd pe Tegan sărutându-se cu Rico, m-a bulversat total, dându-mi în același timp și sentimentul de trădare.
— Îți place de Tegan? îl aud zicând dintr-odată și pare că se oprește din plâns. Știi, Tegan e o fată minunată în comparație cu conopida aia blondă.
Mă încrunt nițel și surâd ușor la comparația pe care a făcut-o dintre viitoarea noastră soră vitregă și șatenă. Sau poate se referă la Margot, căci mă surprinsese odată stând de vorbă cu ea, timp în care el se afla în același loc cu Rena.
— Conopidă? îl întreb nesigur de comparația sa, zâmbind cu adevărat spre el.
— Bine, poate conopida e albă, însă vrăjitoarea aia de fiică a lui tati cel nou, e asemeni unei conopide. Aproape albă la păr, dar și la minte.
— Nu sunt sigur de comparația ta, dar îți dau dreptate. E o vrăjitoare, concluzionez și îi rearanjez părul într-un stil ciudat.
— Deci... l-ai bătut pe băiatul ăla doar pentru că a pupat-o pe Tegan? pune o altă întrebare și mă încrunt la el, amintindu-mi că era sus, în camera lui când șatena a mărturisit că s-a sărutat cu Rico. Ce? întreabă și ridică din umeri. Aveam ușa deschisă la balcon, se scuză și afișează un mic zâmbet.
Continuă să dea din umeri nevinovat, ștergându-și lacrimile aproape uscate din ochi și de pe obraji.
— Să zicem că l-am bătut din cauza faptului că a pupat-o.
— Yay! Știam eu că îți place de ea! exclamă mult mai fericit decât înainte, luându-mă prin surprindere cu o îmbrățișare frățească.
Eram sigur că numai așa îi voi recâștiga încrederea.
— Dacă ai primit acum toate informațiile necesare, poate vrei să te pui și tu la somn.
Îl dojenesc și pun peste el din nou pilota, sărutându-i fruntea înainte ca trupul să-i atingă așternuturile și perna. Deși e cel mai mic dintre toți, Tommy a fost și este cel mai ascultător. E un copil bun și mereu mă gândesc câtă bucurie pot să am în suflet, știind că am atâția frați buni și iubitori. Când trăia bunica din partea mamei, îmi spunea mereu că vrea să mă vadă așezat la casa mea cât mai repede. I se părea foarte frumos gestul de a contribui la creștea fiecărui frate — mai puțin Rena, de care nu puteam avea nicio grijă, căci era cu un an și-un pic mai mică. Iubea să vadă cum merg cu fiecare în parc sau cum le dau să mănânce cu biberonul. Voia să mă vadă în orice caz tată, voia să fie străbunică. Și totuși, Dumnezeu a luat-o lângă el. La fel și pe tata și va continua să-mi ia cele mai îndrăgite persoane.
***
Ziua următoare nu e deloc una prea bună. Îmi fac rutina ca de fiecare dată și mă îmbrac, iar când cobor scările și merg spre sala de mese, nimeni și nimic nu se aude. E o liniște la care nu mă așteptam. De obicei, când luam micul dejun de dimineață, se vorbea despre nunta de mâine a mamei și a lui Daniel, dar acum nu se vorbește absolut deloc. Pașii mei sunt primele zgomote ce tulbură liniștea, iar privirile unora situați la masă, se schimbă radical la vederea mea. Frații mei îmi aruncă priviri usturătoare — mai puțin Tommy, pe care cred că l-am tras de partea mea cumva datorită mărturisirii mele, cu privire la gelozie —, soții Hayes mă analizează în tăcere, Daniel pare mai mult preocupat de mama și starea sa de spirit înainte de marele eveniment, Heather stă și îi privește pe ceilalți zâmbind pe sub mustăți, iar Tegan preferă să privească în farfuria sa, nepăsându-i că am de gând să mă așez la aceeași masă la care se află și ea, tocmai pe locul din fața ei.
— Văd că suntem toți acum, începe Daniel și se ridică în picioare, ridicând în același timp și paharul său cu vin. În ciuda evenimentului neplăcut de aseară, soții Gomez m-au sunat și mi-au spus că nu vor depune plângere împotriva lui Kendrick, însă la următoarea abatere de acest gen, să fii sigur că o să depună, mi se adresează mie la final și mă privește destul de iritat. Lăsând deoparte asta, mă simt bucuros să știu că, mâine îmi voi unii destinele cu această femeie minunată de lângă mine. Și ca să uităm de cele rele, propun să toastăm pentru un viitor strălucit.
— Pentru un viitor strălucit! ridică toți cei suficienți de maturi paharele cu alcool, iar frații mei ridică paharele cu sucul de portocale proaspăt stors.
— Mamă, crezi că putem să vorbim? risc să pun întrebarea, deși starea ei îmi confirmă faptul că nu prea își dorește asta.
— Nu știu, meriți să vorbești cu oamenii care ți-au oferit o educație bună, deși nu s-a lipit de tine? răspunde sub o altă întrebare ea, fiind dezamăgită.
— Știi că îmi pare rău.
— Mereu îți pare rău, dar la ceilalți din jur nu te gândești. Și nu doar mie ar trebui să-mi ceri scuze, ci și cerlorlalți și mai ales lui Tegan. Nu a greșit cu nimic dacă a ales să se sărute cu Rico. Rico e un băiat bun, se merită unul pe celălalt.
Ce naiba?!
De când Theresa Jones îi ia apărarea argentinianului ăla? Și de ce spune că se merită unul pe celălalt? Mă simt ușor rănit de către propria mea mamă. Dacă ar știi și ea cauza adevărată a ieșirii mele bruște de aseară, probabil că mi-ar da dreptate, dar nu-i pot spune că am fost gelos. Tata a făcut tot ce i-a stat în putință ca s-o aibe pe mama, chiar ajungând să facă ceea ce am făcut și eu aseară. Într-adevăr, este necugetat, dar pentru iubire, riști să faci multe. În cazul meu, doar o simplă atracție.
Oare... chiar e o simplă atracție pentru ea?
Nu mă văd iubind-o, nici nu simt sentimente de acest fel.
— Și Kendrick e un băiat minunat, îmi ia apărarea Tommy.
— Eu am mâncat, mulțumesc frumos! vorbește Tegan și se șterge la gură cu un șervețel, ridicându-se apoi de pe scaun.
Dă să plece și să se face nevăzută pentru mine, dar ochii mei o cercetează ca un prădător.
— Nu ai mâncat tot! sare Evangelaine de pe scaun și o îndeamnă să mănânce tot.
— Nu este nevoie, atâta mâncare nu îmi provoacă decât o stare de greață. Am să iau puțin aer.
Sub privirile tuturor și mai ales a mea, iese din încăpere și ne lasă pe toți destul de confuzi. După privirea Renei, ea bănuiește că eu sunt cauza disconfortului lui Tegan, dar nu am vrut decât să nu o mai văd lângă Rico, ceea ce, sper, de acum încolo nu se va mai întâmpla. Și pe lângă asta, șatena tocmai a aflat din cauza lui că eu am fost complice la scena de la casa sa, cu Margot. Adică asta cred, deși el nu a apucat să-și termine poveștile. Fără să-mi pese de ceea ce vor zice ceilalți, mă ridic și eu de la masă, iar un sentiment de déjà-vu mă copleșește, amintindu-mi de acea zi în care am plecat tot de la micul dejun și am intrat în camera lui Tegan, însă de data asta, o caut afară, cu scopul de a afla ce simte sau ce gândește despre seara trecută.
Când ies din casă, irișii mei cutreieră curtea și reușesc să o depistez. E așezată pe o bancă lângă un plop destul de mare, privește înainte și nu simte o altă prezență în jurul ei. O simte abia adunci când foșnetul frunzelor se aud sub greutatea bocancilor mei.
— Ai venit să mai lovești pe cineva? mă chestionează destul de supărată, ridicându-se de pe bancă pentru a veni în direcția în care mă aflu. Cum mai ai tupeul de a sta în fața unui om pe care l-ai mințit? pune o altă întrebare și rămân destul de confuz, neștiind la ce se referă. Nu te preface că nu știi, pentru că știi destul de bine la ce mă refer, Kendrick.
— Chiar nu știu despre ce vorbești. Și poate ar trebui să o lași mai moale cu întrebările astea, nu-mi plac băgăcioasele.
— Ah, da! Scuză-mă, zice ironică. Uitasem că tu ești marele Kendrick Jones, tipul care îi ia pe toți la băiate dacă se supără.
— Nu întrece măsura, Tegan.
— Eu nu întrec nimic, tu ești acela care exagerează. Rico nu ți-a greșit cu nimic, doar a spus adevărul. Tu ai fost și ești complice cu Heather și Margot! tună nervoasă și mă atinge cu degetul arătător în piept, demonstrându-mi că, într-adevăr, eu sunt vinovatul și că ea nu se teme nici măcar puțin de mine.
— Sunt șocat de curajul de care dai dovadă acum, Tegan. Să înțeleg că ai ajuns să iubești drama? o iau peste picior și pare să nu-i convină. Sau mult mai surprinzător... ai ajuns să mă iubești pe mine.
Poate mă fac de râs cu mărturisirea asta, dar e clar ca bună ziua că a ajuns să manifeste ceva pentru mine. Nu știu cum se mișcă dragostea și cât de repede poți să ajungi să iubești o persoană, dar tind a crede că ea chiar știe. Îmi dau seama că am nimerit motivul adevărat, căci ea se înmoaie și lasă garda jos, aplecându-și privirea de stânjeneală. Se înroșește destul de evident și nu mai știu nici eu ce să spun în condițiile astea. Bunătatea din mine strigă să nu fac vreo prostie și să o refuz în cel mai simandicos mod posibil, pe de cealaltă parte, răutatea mă îndeamnă să fiu același ticălos. Dacă, într-adevăr, Tegan mă place, e destul de-a naibii situația. Unu la mână, o să o am tot timpul pe conștiință cu asta. Doi la mână, o să fie o adevărată dramă pentru ea să știe că sentimentele mele nu sunt reciproce. Și trei la mână, sunt tot mai aproape de a ajunge la averea familiei sale. Motivul trei mi se pare convenabil.
— Ce te face să crezi că m-aș putea îndrăgosti de unul precum tine? ripostează destul de îndrăzneață, ridicându-și chipul și demonstrându-mi că orice aș spune, nu o va face să sufere.
— Limbajul corpului te cam trădează, mărturisesc și pare acum mult mai rușinoasă decât în urmă cu câteva minute. Tremuri la vederea mea și nu e pentru că ți-ar fi frică, se vede că mă vrei, grăiesc și înaintez încă puțin către ea. Ai obiceiul de a-mi privi buzele ca pe ceva ce îți dorești cu adevărat. Punctez, vrei să mă săruți, scot un mic rânjet și urmăresc mișcările pieptului său dezvoltat. Mă privești de parcă sunt singura persoană din aceeași încăpere și încerci să-mi transmiți ceva prin asta, pare că îți pasă de mine, interesându-te unele lucruri din trecut sau prezent, iar lista ar continua, dar în mod principal primele gesturi sunt semnificative.
— Și dacă într-adevăr e așa, nu s-ar schimba cu nimic, o zice cu ușurință în glas și dă nonșalantă din umeri. Tu nu poți să iubești, tu iubești doar drama. Îți place să-i vezi pe alții suferind.
— Corect! îi dau dreptate și plescăi din degete ca și cum acesta este răspunsul mult așteptat. Drama este genul meu preferat. Tristețe, durere, amărăciune, sunt câteva stări din care renasc eu. Dragostea este genul proștilor. Întâlniri romantice, săruturi, cadouri, sunt alte stări, doar că renaști tu din ele. Tu vrei să fii iubită, iar eu nu sunt adeptul genului ăsta. Însă, te previn, frumoaso, o să iubim amândoi drama.
Confesiunea mea pare să o bulverseze total acum, căci îi prind bărbia cu mâna dreaptă și o aduc mai aproape de mine. O complimentez cum se cuvine și asta o face să fie și mai nedumerită, iar când mă apropii mai tare de ea, pare să înțeleagă că vreau s-o sărut. Irișii săi nu-și pot lua privirea dintr-ai mei, imaginea asta arătând cât de magnetizată se simte de persoana mea. Ochii de un verde spre căprui au fost întotdeauna o armă de-a mea, cucerind fetele cu simplul contact vizual de nedezlipit. Îi urmăresc buzele cum se deschid și apoi se închid la loc, cum înghite în sec și își reprimă cu greu orice dorință ce naște în inima și mintea sa.
Jumătate de gură mi se arcuiește într-un rânjet și sunt luat prin surprindere când se aruncă în brațele mele. Un sentiment de spaimă îmi zbârlește pielea de pe mâini, atunci când își încolăcește mâinile după gâtul meu. Târziu, dar totuși încă la timp, îmi dau seama de efectul pe care îl avusesem prin acel contact asupra sa, încât îi îndepărtez cu rapiditate mâinile ce-mi înconjoară gâtul și mă retrag cât mai departe.
Ce mai departe? Mă duc direct în casă, oriunde știu că am să fiu departe de ea.
Fug de ceea ce mă tem că voi simți mai târziu.