Iti petreci timpul cu Stan Lee, iar acesta iti spune:
-Lumea nu e frumoasa, nu e buna, niciodata nu va fi si nu se va schimba. Dar asta nu inseamna ca tu nu poti face ceva.
Acesta iti intinde creionul lui.
-Acesta este creionul cu care l-am readus la viata pe Spider-man si pe restul. Nu stiam ca desenele mele vor fi asa renumite si vor ajunge sa schimbe lumea, dar odata cu moartea mea nu stiu ce se va intampla. Poate trecutul meu va fi uitat, poate tot ce am facut pana acum va fi uitat, sau poate nu. Dar tu, tu inca esti copil, inca esti tanar, voi sunteti viitorul si numai voi il puteti schimba. Nu va fi usor, dar nici greu. Voi fi cu tine, cat timp tu ai grija de acel creion. Te rog sa ai grija de ei, nu vreau sa li se intample ceva, sunt cei mai buni prieteni pe care i-am avut. Acesta termina imbratisandu-te, dand noroc cu tine/batand palma cu tine (depinde ce va place coua mai mult) si se evapora usor.
(N/A: Acest capitol e si la "asteptari" si la "realitate")