TEGAN HAYES
Atingeri și priviri năucitoare.
Situația este cât se poate de dificilă în clipele acestea. Kendrick este un încăpățânat și o va ține pe a lui întodeauna. De ce? Pentru că nu-și dorește să creadă că are o nouă familie, care îi poate oferi aceeași iubire pe care i-o oferă și mama și frații săi. Moartea mătușii mele l-a făcut pe unchiul meu să îi ofere mai multă atenție lui Heather și să încerce să o facă să nu-i simtă lipsa femeii ce i-a dat viață, iar ăsta a fost un exercițiu al destinului ca, în viitor — adică acum —, Domnul să-i aducă în cale o nouă iubire și familie.
Aseară, el nu a dormit aici, mama lui fiind îngrijorată în permanență, însă, în momentul în care aceasta a primit un mesaj din partea acestuia, s-a liniștit parțial. Nu știu de ce este atât de împotrivit în ceea ce-l privește pe unchiul Daniel, dar ceea ce se speculează în presă, pare destul de credibil și deranjator pentru el. Și cum am mai menționat în trecutul apropiat, într-adevăr, Daniel a avut multe aventuri după moartea mătușii. A încercat să găsească o înlocuitoare în viața sa și a tuturor, deși de multe ori, aș spune că a vrut să simtă din nou gustul tinereții.
Dimineața este o zi obișnuită de toamnă spre iarnă, frunzele copacilor sunt demult rătăcite pe pământ, vântul lăsându-le să cadă necontenit, iar frigul se simte exact ca sentimentele mele pentru cel mai egocentric băiat. Știu că, oricât de mult aș încerca să neg, nu voi putea, deoarece el a reușit să mă facă să simt anumite lucruri. Însă, nu-i voi spune și nici nu voi împărtăși această confesiune cuiva, voi ține în mine și mă voi preface că nu s-a întâmplat așa ceva niciodată. E greșit să mă simt atrasă de un băiat care mi-a provocat atât de mult rău, este inadmisibil. Lucrez la partea în care mă transform cu intensitate într-un boboc de floare, care nu va înflori și apoi îi va lăsa pe alții să-i rupă petalele. Dar oricât aș încerca să mă perfecționez pe mine și să-mi formez un scut asupra inimii și gândurilor despre el, acesta se va topi la apariția sa, la contactul dintre irișii noștri care reflectă natura. Căpruii mei sunt des evidențiați ca nisipurile fine ale Saharei sau cele mai arămii pământuri din zonele caniculare ale lumii. Pe când verzuii săi, arată ca pădurile proaspăt iubite de lacrimile cerului, având o licărire emoționantă, care mă face să cred că există o fărâmă de umanitate ascunsă pe acolo, pe undeva.
— Pari îngândurată, ai ceva să-mi spui? întreabă mama din senin și se ivește de după perete alături de Theresa, având fiecare o ceașcă de ceai în mâini.
— Nu, nu este nimic important, răspund și încerc să schițez un zâmbet.
— Știu că ți-e greu cu noii tăi veri, dar chiar nu vreau să te deranjeze, vorbește Theresa și se așază lângă mine, pe canapea.
— Eu trebuie să plec de urgență la birou, dar dacă este ceva ce te frământă, sună-mă sau vino la muncă. Te iubesc, scumpo! termină mama și mă sărută scurt pe frunte, lăsând cana de cafea pe măsuță.
Un oftat îmi părăsește buzele și urăsc al naibii de mult să știu că nu pot să-mi petrec mai mult timpul cu mama. Evangelaine iese pe ușă și rămân doar eu și Theresa. Cum se presupune că i-aș putea spune despre idiotul ei băiat? Nu, nu-i voi spune! Măcar mamei puteam să-i mai spun, dar de când e mai preocupată de muncă decât de mine, am ales să mă distanțez și de ea, și de tata. Îmi pare rău că se întâmplă asta, dar nu ar trebui să-mi pară mie, ci tocmai lor.
Cana care a fost adineauri în mâinile mamei este acum în fața mea și indiferent că a băut din ea sau nu, simt nevoia să-mi delectez gura uscată cu ceva.
— Deci, spune-mi, revine frumoasa femeie blondă cu privirea spre mine. Ce te frământă? înghit în sec și iau o gură sănătoasă din ceaiul meu încă cald. Pe bune, Tegan? O să ții în tine mereu? mă interoghează și mă privește atât de intens încât, în ochii ei pot să văd cu adevărat îngrijorarea.
— E vorba de Kendrick..., cedez într-un final și mâinile încep să-mi tremure de nesiguranță. El e..., ei bine, el e..., mă bâlbâi și încerc să-mi găsesc cuvintele, dar sunt oprită furtunos de către o voce mult mai puternică decât a mea.
— Chiar aici și vreau să vorbesc ceva cu tine, mamă! tună nervos și ochii mamei sale se întorc spre fiul ei, dar eu nu-mi doresc să mă rotesc, frica punând stăpânire pe mine. Îmi cer iertare, scumpă verișoară, pentru faptul că nu te-am lăsat să îți termini cuvintele lăudabile despre mine și proiectul la care urmează să lucrăm cu multă ardoare.
Vorbește cu o ironie usturătoare pentru mine, privindu-mă — atunci când mă întorc spre el — cu o mimică a feței ce denotă cuvintele ,,lasă că ți-o arăt eu imediat". Continui să înghit în sec necontrolabil, ochii săi trimițându-mi săgeți pline cu venin. A băgat la mijloc un așa zis proiect doar ca Theresa să nu știe despre neînțelegerile dintre mine și el.
— Sigur, dragule! Stai jos aici, între mine și Tegan. Cred că nu este ceva ce nu poate să fie împărtășit cu ea de față, nu?
— Nu este treaba mea să mă bag în discuțiile voastre de familie. Este în regulă, Theresa. Voi merge în camera mea și voi începe să lucrez la proiectul nostru, accentuez ultimele două cuvinte și Theresa pare să fie încântată de colaborarea noastră, dar ceea ce nu știe ea, este că noi nu lucrăm la niciun proiect.
Mă ridic de pe canapea și îmi iau și cana de ceai cu mine, retrăgându-mă și lăsându-i să vorbească, însă, cum sunt mai curioasă de fel — moștenind-o pe mama la această trăsătură de caracter —, mă ascund mai departe de ochii lor, ascultând cu atenție ceea ce-i va spune Kendrick, Theresei. Șatenul se așază pe canapea lângă mama sa și — protector — își așază cu blândețe mâna peste mâna fermă a ei. Își drege glasul, pregătindu-se să vorbească, dar și încercând să ascundă nervozitatea pe care a simțit-o în momentul în care eram pregătită să-i mărturisesc femeii ce i-a dat viață, cât de nesimțit e băiatul său.
— Deci, ce ai de gând să-mi spui? Aseară ai plecat ca o furtună, începe Theresa.
— M-am gândit mai bine aseară. Și în ciuda celor spuse la nervi, chiar îmi doresc să mă mut cu voi și să am o nouă familie. Dar acest Daniel nu-mi inspiră încredere, o spune cu îngrijorare și asta mă face să zâmbesc, știind că el este atât de familist.
— Daniel este un om bun, crede-mă. Și mă bucur enorm că ai ales să locuiești cu noi toți, o să vezi că o să-ți priască foarte bine aici.
— E un mediu bun, mormăie și analizează foarte amănunțit încăperea, făcându-mă să mă retrag puțin mai tare pentru a nu fi văzută. De fapt, e un mediu bun pentru că e bogat, surâde și pot să zic că am văzut în ochii săi o strălucire aparte, o dorință inexplicabilă pentru traiul bun.
Traiul bogaților...
Deși nu mi-este clar, tot pot înțelege puțin de ce e atât de axfiat după bani. Nu a avut parte de lucruri de care să se bucure, a trăit într-o casă asemeni unei rulote, unde toți șase, nu aveau confortul necesar. Nici suficienți bani încât Theresa să-i poată trimite la școală. Asta este foarte trist și simt că-mi dau lacrimile și suspinele, dar mă abțin, căci m-ar putea auzi.
— Încearcă să nu te mai gândești la bani, bine? Ai spus că ai o slujbă, de la care câștigi o sută de dolari pe săptămână. Nu vreau să mai pui banii pe primul loc, vreau să pui viața ta, îi explică și îl invidiez pentru că are o așa mamă.
Serviciu? Ce slujbă are el? Cred că aia de a-mi lua mie din bani, șantajându-mă și apoi provocându-mi durere.
— Și în ce constă viața mea? E de rahat de când tata a murit! vorbește mult mai dur și își ascunde foarte bine emoțiile când vina vorba de acest subiect.
— Fericire și iubire, răspunde întrebării fiului său la care acesta pufnește și rânjește batjocoritor. Știu că ai început să privești totul ca pe o dezamăgire, dar nu e capătul lumii pentru tine. Și nici nu încerca să arunci moartea tatălui tău asupra ta, nu tu ai fost motivul pentru care el a ales să facă asta.
— Nu am spus niciodată că eu aș fi cauza, dar nu uita că s-a sinucis în fața noastră. Nu mi-a fost deloc ușor să uit acele scene ce s-au derulat în fața ochilor mei.
Rămân șocată de ceea ce spune și ca să amplanez acest șoc, îmi pun o mână peste gură, înăbușindu-mi suspinele ce aproape o să se audă. Poate de asta este așa de reticent cu cei din jur și se comportă nesăbuit, grotesc și exagerat cu toți ceilalți, din cauza morții tatălui său. Theresa nu mi-a povestit niciodată despre modul în care s-a sfârșit viața fostului ei soț, dar acum că o aud, îmi pare rău pentru ea și cele cinci suflete la care le-au dat împreună viață. Ar fi fost frumos să nu se ajungă la o sinucidere, petrecându-și împreună întreaga viață. Îmi închipui cum s-au cunoscut, cum au început să se îndrăgească unul pe celălalt, căsătorindu-se și dându-le naștere pe bandă rulantă celor cinci. Faptul că situația financiară a fost un obstacol pentru ei, nu le-a fost atât de greu să-l ocolească și să-și expună atât de mult iubirea, încât au conceput atâția copii.
— Eu zic să schimbăm subiectul, știi cât de greu mi-este să vorbesc, dar și să aud despre asta. Cum te înțelegi cu Heather și Tegan?
Schimbă subiectul destul de repede, dar consider că o face numai să nu se ajungă într-un punct în care, cel mai probabil, va claca, neputând să mai spună ceva. Însă va lăsa lacrimile să-i vorbească în numele durerii.
Referitor la întrebarea sa și reacția de pe chipul lui Kendrick, pot distinge un mic zâmbet în colțul gurii, care îmi formează o stare de agitație în pântec. Cum se numește asta?
Ah, da!
Fluturi în stomac.
— Cu Heather nu prea știu, dar cu Tegan mă înțeleg... binișor, rostește după o ezitare și mama lui pare să fie la fel de încântată de răspuns ca prima dată.
— Mă bucur că te înțelegi bine. Frații tăi o adoră mult pe Tegan, sper că o s-o faci și tu.
Kendrick ia o gură din ceaiul mamei sale, aproape înecându-se la cuvintele ei. Oh, domnul egoist sigur o să mă adore... sau o să mă trimită în iadul din care provine acum.
— Cu siguranță o voi face, rânjește și se ridică de pe canapea. Eu merg sus, ca să-mi instalez câteva haine aici, am venit cu un prieten și de aceea am adus și bagajul cu mine. Ceilalți încă dorm? se referă la frații lui, în timp ce merge spre ușă ca să își ia bagajul.
— Da, aseară nu au dormit până nu le-am spus că ești în siguranță. Știi cât de mult țin la tine, zâmbesc amândoi și, în sfârșit, îi văd adevăratul zâmbet.
Un zâmbet care îmi înmoaie genunchii, îmi provoacă picioarele să nu se mai poată menține stabile și să-mi plasez mâna pe ușă, susținându-mă de duritatea acesteia. Două șiruri lungi de perle izvoresc printre buzele pe care le-am privit de câteva ori cu respirația întreruptă și cu dorința și enigma de a le avea peste cele pe care le posed eu, simțindu-le aroma și moliciunea care, sigur m-ar fi făcut să mă topesc de amorul lor.
Și acum văd o față diferită a băiatului rău. Faptul că frații lui se îngrijorează nu e doar pentru că sunt rude, o fac cu siguranță pentru că el este un om deschis cu ei, iar ceea ce noi toți vedem de zi cu zi la liceu, este o mască. Ei sunt motivul fericirii pe care o mai are.
Și dacă vrei să-l vezi pe Kendrick Jones de acum încolo fericit, înmoaiei sufletul cu ceva drăguț despre stâlcirea cuvintelor spuse de Tommy, vorbirea destul de... a Kendrick a lui Mason cel cu ochi de cuceritor, băiețimea lui Carter și inteligența și frumusețea Renei.
— Bine, urc în camera mea. Ne vedem puțin mai târziu, bine? își întreabă mama și aceasta dă cu subînțeles din cap.
Urc repede scările — ca să nu fiu văzută — și intru repede în camera mea, ușa trântindu-se. Mă trântesc cu putere în pat și sper să nu fi atras atenția sa, în timp ce urcam și eu scările și ușa dormitorului meu s-a trântit zgomotos. Scot o înjurătură rostită mai mult în barbă și sper și de această dată ca el să nu fi auzit-o nici pe asta. Mă așez cât mai confortabil în pat și mă prefac că citesc o carte aflată la întâmplare pe noptieră, dar exact atunci, ușa este din nou deschisă — ca o furtună. Continui să mă prefac, aruncând câte o ochiadă spre Kendrick cel nervos, din nou.
Nu, te rog. Nu din nou...
— E mai greu decât am crezut cu tine, fată, oftează și se așază pe marginea patului, făcându-mă să-mi retrag instant picioarele din apropierea sa. Habar n-am ce ai vrut să-i spui mamei, dar dacă e legat de banii pe care ți i-am luat sau de felul în care ți-am spus destul de clar să nu te joci cu focul, că te arzi, e mai grav de cât am crezut cu tine, repetă și clențăne din dinți. Și mai asculți și pe la uși, încă un lucru pe care îl urăsc la cineva. Tu nu te înveți minte niciodată?
Sunt destul de introvertită de el în clipa asta, accesând și ultimul spațiu posibil dintre noi doi, tocmai pe marginea de pat dinspre balcon. Instinctul mă vrea să fug cât mai departe de el și acțiunile sale, iar corpul și mintea îmi spun să stau, să îndur cele mai capricioase vorbe, care mă vor durea și îmi vor provoca latura sensibilă să iasă la iveală.
Nu-i dau niciun răspuns și mă simt înfășcată de un picior pe sub pătura pe care o pusesem adineauri peste trupul meu, trăgându-mă mai aproape de el. Ajung să stau într-o poziție nu prea decentă, picioarele mele înconjurându-i acum talia, fiind și ușor despicate și accesibile sale. Sunt atât de rușinată de modul în care stau acum, de parcă sunt una dintre acele fete de vârsta mea, care la un zâmbet dat de cel mai frumos tip din liceu, își deschid picioarele pentru a și-o trage cu ei. Eu nu sunt genul acesta și nu voi vrea să fiu vreodată. Kendrick mă privește sceptic în ochi, simțindu-i corpul extrem de încordat și tot mai aproape de al meu. Pare să fie stânjenit de circumstanța în care corpul meu stă așa, aproape de cele mai întunecate locuri ale sale. Mă simt tot mai rumenă în obraji sub privirea sa și a contactului dintre corpurile noastre îmbrăcate, ba chiar îi simt ochii pârjolindu-mi pielea și îmi feresc privirea cât pot. Dar nu reușesc mult timp, deoarece irișii săi asemeni pădurilor mă obligă să iau parte la duelarea ochilor mei cu aceștia. Înghit în sec și mă zbat, dar ca întotdeauna, puterea mea nu se compară cu puterea lui masculină, chiar și pentru un băiat de optsprezece ani.
— Poziția asta nu se iartă, mormăie mai aproape de ureche mea și mă zbat mult mai tare, făcându-l să râdă ca un sadic.
— Dă-mi drumul! aproape țip și dau să-l lovesc acolo unde îl doare cel mai tare, dar din cauza poziției, se interpretează greșit.
Partea mea intimă mai are încă câțiva centimetri până când i-ar putea atinge același loc, unde începe să crească prohabul pantalonilor săi. Am purtat cu mama discuția despre tot ce ține de sex, iar ăsta era unul dintre lucrurile incluse acolo.
Draga mea, băieții își arată dorința față de o fată în... diverse moduri. Toate țin de instinctul lor masculin și de ceea ce stârnim noi în ei, activându-i în acel fel. Trebuie să înțelegi că, deși te maturizezi cu fiecare an ce trece, nu trebuie să-ți oferi neprihănirea oricui.
— Nu am știut că ești așa dornică de o partidă, probabil idiotul ăla de Rico nu-ți face poftele, își bate joc de mine și râde în continuare.
Mă simt oripilată de cuvintele sale pline de amuzament și în neștiință de cauză, dar și de amintirea vorbelor mamei. În casă sunt frații săi, mama și cei care se ocupă uneori de locuință, dacă ar îndrăzni să-mi provoace ceva nesăbuit, nu voi răspunde de faptele mele și voi încerca să mă lupt cu propriile mele forțe. Sau la cât de slabă mă știu, voi țipa încât să mă audă toți și să mă salveze din gura lupului.
— Idiotule! mă enervez și îi dau un pumn în piept. Nu te înțeleg, de ce ai mințit-o pe mama ta cu banii? De ce nu i-ai zis că acei bani sunt furați?
— Nu sunt furați, mi-ai dat tu voie să-i iau, îmi face acum cu ochiul și face o mișcare bruscă, aruncându-mă din nou pe pat, cu el deasupra mea. Nu-s pervers și nici nu sunt genul ăsta de băiat, dar trebuie să înțelegi câteva lucruri. Primul lucru, ține-ți gura închisă ca să nu ți-o închid eu pe veci! mi-o trântește în față și rămân mască. Prinzi repede șmecheria, surâde când îmi vede reacția neașteptată. Al doilea lucru, vreau să încercăm să ne înțelegem mai bine, de dragul familiei, ca doi verișori adorabili, pune accentul pe ultimele două cuvinte și pufnesc ironică.
— Noi? Să ne înțelegem bine? surâd și reușesc să scap de poziția incomodă. Am încercat de foarte multe ori să mă înțeleg cu tine, iar acum, brusc tu vrei să devenim prieteni? Mi-e greu să cred asta. Sigur n-ai consumat ceva substanțe ilegale? vorbesc acum cât se poate de serios și acesta devine încordat.
Asta ar mai lipsea. Kendrick să ia droguri.
Nu-mi pot imagina asta.
— Nu consum așa ceva! o zice cu duritate și se ridică de pe pat, privind pe geamul cel mare al camerei mele.
Cușca în care mă aflasem adineauri mă lasă din nou să respir, dar un sentiment de tristețe mă năpădește. Nu mai înțeleg ce este cu mine, dar e clar că viața mea în preajma sa, se schimbă treptat și îmi conferă mai puțină nesiguranță ca înainte.
Telefonul meu scoate un clinchet și îl ridic de pe noptieră înainte ca el să poată să-l ia. Îl verific repede și constat că am primit un mesaj de la Rico. Zâmbesc fără să-mi dau seama, iar Kendrick observă asta. Îmi ia telefonul din mână și citește și el mesajul, scoțând zgomote printre buze ca și cum i-ar veni să vomite.
— Bleah! Trebuia să-l cheme Romeo, nu Rico. Mă rog, gusturile nu se discută, strâmbă din gură și privește din nou pe geam.
Îmi mut din nou ochii în telefon și citesc mesajul lui Rico. Zâmbesc cu sinceritate, dar și ca să-i fac în ciudă lui Kendrick care, îmi studiază din nou fizionomia feței, atunci când se reîntoarce cu privirea spre mine. Tastez repede un răspuns, iar apoi pun telefonul jos. Rico mi-a scris dacă nu vreau să vin la el, la concertul noii sale trupe, iar eu, bineînțeles, i-am răspuns prompt. Aveam nevoie neapărat de o ieșire pentru a-mi limpezii gândurile, iar aceasta este cât se poate de binevenită.
***
După ce am tastat cuvintele în mesaj, Kendrick a plecat din camera mea, iar starea lui m-a șocat. La început a fost nervos pe mine, iar apoi a fost cât se poate de drăguț, ceea ce mă șochează de-a dreptul. Îl las la o parte pe acesta, axându-mă pe așa zisa mea întâlnire cu Rico. Abia aștept să iau parte la un concert de-al său și a trupei. Nu știam că a reușit să găsească alți membrii ai liceului pasionați de muzică, încât să formeze o trupă.
Îmbrac un pulover destul de gros, blugii skinny de un albastru indigo și teneșii la fel de albi ca și bustiera pe care am luat-o pe dedesubt, ascunzându-mi sânii în dezvoltare. Îmi iau micuța geantă și ies din camera mea, cobor scările repede și îi ignor pe cei prezenți în livingul spațios, fiind veselă sau entuziasmată de ideea că, în sfârșit, sunt șanse să am un iubit pe care nu am crezut că-l voi putea suporta vreodată. Nu știu sigur dacă ăsta este motivul fericirii mele, dar faptul că un băiat m-a invitat într-un loc, denotă că mai există și cineva căruia îi pasă de mine.
— Să înțeleg că „sombrero" nu a venit să-și ia prințesa, aud o voce din spatele meu, și când mă întorc, Kendrick se maimuțărește de faptul că Rico nu a venit să mă conducă spre concertul trupei sale.
— Nu e din Mexic, ca să știi, zâmbesc și mă refer la acel ,,sombrero" despre care a vorbit el. E din Argentina, scot limba ca un copil mic la el și se presupune că ne înțelegem bine, dar eu mă gârbovesc în fața sa.
— Și mai bine! râde și chicotește. Atunci Messi nu a venit după mingea lui, glumește și ridic o sprânceană. Așa proastă a fost gluma mea? mă chestionează și dau afirmativ din cap.
— Rolul de bufon nu ți se potrivește, Kendrick, îl bat prietenește pe umăr, atunci când ajunge lângă mine.
Uau. Ăsta este un gest demn de aplaudat. Tocmai am reușit pentru câteva secunde să nu-mi fie teamă de Kendrick Jones.
— Păi..., dacă rolul de bufon nu este pentru mine, poate este rolul de însoțitor spre locurile unde nu sunt invitat de către așa zișii tocilari.
— Mai nou te ții după mine, ce vrei să obții cu asta? întreb nedumerită și expresia feței sale se schimbă instant.
Știam eu!
Apropierea asta de mine are un scop. Nu îl știu, dar nu este ceva ce nu pot să nu aflu. Când eram mai mică, obișnuiam să stau prin preajma mătușii, care fusese o psiholoagă. Mi-a explicat unele lucruri despre cum îi pot trage de limbă pe cei care mi se par, într-un oarecare fel, plini de mister. Sper că va putea merge și la Kendrick, deși mă îndoiesc.
— Pur și simplu vreau să petrec mai mult timp cu verișoara mea, adorabilă, chicotește fals și mă prinde de ambii obraji, jucându-se cu ei.
O-K-A-Y
Asta a fost atât de ciudat, stânjenitor și... drăguț. Pentru prima dată când nu mă enervez că cineva îmi atinge făra permisiunea mea fața și îmi ciupește obrajii plini.
— Las-o baltă, vere! accetuez ultimul cuvânt cu ironie, strâmbând din nas. Nu mă însoțești nicăieri, și ca să-ți fie clar, orice ai încerca să faci, nu-ți va merge!
Mă îndepărtez cât mai mult de el, lăsându-l în urmă aproape de tot. Nu mă întorc să văd dacă mă urmărește sau nu, deoarece încerc să obțin o distanță cât mai considerabilă între mine și el. Poate că par naivă, dar asta nu înseamnă că sunt atât de proastă încât să pun botul oricărui plan diabolic de-al său, iar schimbarea asta bruscă a sa, îmi duce gândul spre destinația unui lucru rău. Dacă este atât de schimbător, e clar că are o problemă cu bipolaritatea ce trebuie tratată cât de repede. Dar nu tind a crede că suferă de așa ceva, căci boala se manifestă într-alt mod, mai ieșit din comun decât am crede noi toți.
Îmi îndes mâinile în buzunarele blugilor, dând cu piciorul într-o piatră de plictiseală. Continui în liniște să merg pe trotuar, până când ajung acasă la Rico unde, în curtea din spate a casei sale, el și trupa vor da un mic concert pentru câțiva prieteni. A spus că va iniția o petrecere doar cu cei pe care îi agrează, nicidecum în genul lui Kendrick. Ajung în zece minute — după ce vântul începe să-i facă pe copaci să ,,danseze", la fel și pe frunzele lor, dar și cele deja căzute — și bat încet în ușa casei sale, deschizându-se instant. Dacă mă așteptam ca gazda să se posteze în fața ușii, ei bine, se pare că nu. Am parte de cel mai mare șoc și simt că pământul îmi fuge de sub picioare.
Margot stă relaxată și sprijinită de tocul ușii, purtând doar un halat din satin destul de descheiat în partea de sus, lăsând la vedere sutienul de aceeași culoare ca și veșmântul ce-i acoperă părțile importante ale corpului. Exact așa cum credeam, fata asta duce lipsă de multe lucruri, printre care nu se enumeră doar cele cu scop sexual, ci și cele fizice. Nu are un bust mare, de fapt curbura sânilor săi este atât de minusculă încât dacă ai vedea-o fără sutien, ai crede că e o glumă, deoarece e Margot James. Lumea o vede bombă sexi, dar până și eu știu cum ar arăta o tipă denumită în felul ăsta. Le-ați văzut pe cele de la Victoria's Secret? Ele sunt definiția unor adevărate bombe. Nici modelele de acolo nu au atât de multe curburi bine evidențiate, dar decât scândura din fața mea...
Înghit în sec și, de după un perete, ies mai multe persoane care par să se amuze de ceva pe seama mea, iar eu nu înțeleg ce poate să fie. Rămân mască și în același timp confuză, neînțelegând ce se petrece aici, dar apoi, îmi cade fisa exact când sunt lovită pe deplin de un gând. Rico nu a vrut niciodată să-mi fie prieten, nici măcar să petreacă timp cu mine, el a vrut doar să mă umilească.
Adică, unde este el acum? Dacă totul ar fi fost o joacă, sigur deja se afla aici și încerca să-i întrerupă fetei ăsteia toate jocurile stupide de-a ,,lasă că-ți arăt eu cine e aia mai bună dintre noi".
Rico m-a umilit.
Kendrick m-a umilit.
Margot m-a umilit.
Heather m-a umilit.
Cine mai urmează?