Zbor și mă astâmpăr
În înaltul cer
Ce sub bolta frunzei tot măruntă
Urc din ce în mai sus
Spre a falnicelor bolți
Ce nouri le încântă
Ce cutreieră călătoria
Spre a stelelor zare...
Nu pare
Prea departe
De mine
Și îmi vine
Greu a crede
Că doar a mea
Privire vede...