-Alice? am întrebat-o eu, nevenindu-mi să cred că ea chiar era în fața mea.
-Amanda? m-a întrebat folosind glasul meu speriat. Închide gura, pisi, că îți intră muștele în gură. Și nu mai căsca ochii ăia, nu te avantajează deloc.
Am zâmbit, fericită, având lacrimi în ochi. Nu am mai putut rezista și mi-am luat siameza în brațe. O iubeam mult și deabia acum am realizat cât de proastă am fost când am îndepărtat-o. Am început să plâng de fericire, uitând de machiaj. Alice m-a luat la rândul ei în brațe, sufocându-mă în una dintre îmbrățișările ei de urs, pe care le iubesc.
- Mi-a fost dor de tine, bruneta mea șuvițată.
- Și mie de tine, blondo.
Mi-a fost atât de dor de ea, încât am simțit nevoia să o strâng mai tare în brațe, simțind că dacă i-aș da drumul, se va evapora din nou din viața mea. Lumea întotdeauna s-a întrebat de ce noi două suntem prietene, având în vedere diferențele dintre noi. Eu, blondă, cu ochi albaștri, cu un corp care strigă că sunt inocentă. Ea bruneta rebelă, rockeriţă, care se îmbracă numai în negru și din piele. Deși la exterior suntem diferite precum cerul de pământ, la interior suntem identice. Cum am mai spus, suntem siameze. Gândim la fel, acționăm la fel și facem aceleași gesturi. Ne cunoaștem una pe alta din prima zi de grădiniță, când ne-am împrietenit ca să facem o năzbâtie. Aveam trei ani și, de pe atunci, eram dornică să fac tot ce era ieșit din comun. Îmi aduc și acum prima mea năzbâtie. Mă ascundeam după un zid și, când au venit copii mai mari, am aruncat cu baloane umplute cu apă în ei, deoarece se credeau superiori mie. Atunci m-am împrietenit cu Alice, care a început să arunce alături de mine. I-am făcut să plângă pe cei din grupa mare. Am fugit alături de Alice și am bătut palma râzând de ceea ce tocmai am făcut. Au urmat apoi multe farse, care au constat în tăierea părului păpușilor, făcând "micile prințese" să plângă când le vedeau, lipirea copiilor de scaun cu Superglue și multe altele. Ne cunoașteam una pe alta mai bine decât ne cunoaștem pe noi înșine. Sau cel puțin așa obișnuiam, a spus vocea mea interioară cu tristețe în glas.
- Nebuno, dă-mi drumul! Mai am nevoie de plămâni, a spus Alice respirând greoi.
I-am dat drumul, zâmbind deoarece ne-am comportat de parcă ne-am fi văzut ieri ultima oară. M-am întors cu spatele, vrând să intru în casă. L-am văzut pe Chris rezemat de tocul ușii, stând cu mâinile încrucișate și cu un zâmbet larg pe față. Se vedea clar că era fericit. I-am zâmbit la rândul meu, uitându-mă în ochii lui. O aud pe Alice:
- Amando, mai ești pe planeta Pământ?
M-am întors spre ea și am zâmbit ca o scuză, ridicând din umeri. Aceasta mi-a zâmbit înțelegător și i-a întins găleata cu salata de cartofi lui Chris. A luat-o zâmbitor și a plecat în casă, lăsându-mă singură cu Alice.
-Cine e bunăciuna asta? a întrebat Alice cu un zâmbet pervers și cu acea sclipire în ochi pe care o iubesc.
-Logodnicul meu, am răspuns eu fiind foarte mândră că e al meu și numai al meu.
-Logodnicul tău? Cine ești și ce ai făcut cu Amanda Bennet, fata cu inimă de gheață care pune bărbații pe jar?
Am chicotit și am ridicat din umeri. Alice mi-a făcut cu ochiul, acesta fiind felul ei de a spune "Glumesc, nu mă lua în seamă". A început să se caute prin buzunarele gecii ei de piele. A scos o cutiuță albă, care era legată cu o fundă albastră de mătase.
- Am vrut să ți-o dau atunci când.....Știi bine despre ce zi vorbesc, a spus Alice zâmbind trist.
Bineînțeles că știam. Cum aș putea să uit ziua în care am rămas singură fără nimeni care să mă susțină?! Și acum, mulțumită prietenei mele, mi-am amintit acea zi, toate sentimentele pe care le-am simțit în acel moment lovindu-se de mine ca un uragan, trimițându-mă înapoi în trecut.
*Flashback *
Opresc motorul mașinii mele sport și cobor din mașină, scoțându-mi cheile din contact. Îmi iau geanta neagră și pășesc spre casă în picioarele goale, pantofii mei cu tocuri de 13 cm fiind aruncați la gunoi, tocul de la cel drept rupându-se în timp ce coboram grăbită scările unui bloc dintr-o zonă rău famată a L.A.-ului. M-am speriat azi dimineață, când m-am trezit pe canapeaua unui necunoscut, fără să îmi amintesc cum am ajuns acolo. Înainte să îmi caut rochia roșie sângerie, m-am oprit în fața oglinzii de pe hol. Am icnit surprinsă, corpul meu fiind acoperit de vânătăi din loc în loc. Am atins una ușor cu buricul degetului, însă mi-am retras mâna rapid, datorită durerii care mi-a străpuns corpul. M-am uitat prin încăpere până ce am văzut o pată roșie pe podea, printre sticlele de bere și mucurile de țigară. În drum spre rochia mea, m-am împiedicat de o persoană care dormea pe jos, dezbrăcat, având încă prezervativul pe membru. Am căzut pe jos, însă m-am ridicat rapid, clătinându-mă un pic datorită durerii de cap care îmi încetinea gândirea și făcea camera să se învârtă cu mine. M-am deplasat rapid până la cel mai apropiat perete, sprijinindu-mă de el. Spre norocul meu, aici se găsea și lenjeria mea intimă, sau mă rog ce mai rămăsese din ea: sutienul era întreg, însă chiloții erau sfâșiați în două. Am oftat și mi-am prins capsa sutienului, în timp ce înaintam încet până la rochia cu care am ieșit în club. Am luat-o și mi-am tras-o pe mine, fiind total dezamăgită când am văzut că în partea de jos era ruptă. Mi-am încălțat pantofi cu toc, aruncați pe canapea. M-am dezechilibrat și am căzut pe canapeaua înflorată, veche, arcurile scârțâind sub mine. Când m-am ridicat am constat că în spatele canapelei era un alt bărbat, de asemenea dezbrăcat. M-am scârbit când am constatat că am făcut un gangbang cu doi bărbați dezgustători. M-am îmbătat cam tare noaptea trecută. Oi fi eu o curvă, dar am standarde. Nu foarte înalte dar am. M-am ridicat și cu picioarele tremurânde am ajuns până la ușă. Când am vrut să ies pe usă, o mână s-a încolocit în jurul gleznei mele. O voce răgușită s-a auzit dintr-o dată:
- Pleci undeva, târfo? Nu am terminat cu tine.
M-am uitat fioroasă la el, deși îmi era frică să nu rămân ostatică. Probabil că pe exterior arătam ca o zeiță a războiului, însă pe interior țipam de frică. Am început să mișc piciorul rapid pentru a scăpa din strânsoare. Văzând că nu reușesc, l-am călcat pe mână cu celălat picior, infingându-mi tocul în palma lui, făcându-l să urle de durere și să înjure, dându-mi drumul la gleznă. Am ieșit grăbită pe ușă și am coborât scările în grabă, fiind la etajul patru. Am auzit o ușă trândindu-se, apoi niște pași grăbiți coborând scările. M-am uitat în sus și când l-am văzut atât de aproape de mine, m-am speriat și m-am împiedecat, ajungând să mă rostogolesc pe ultima porțiune a scărilor. Papucii mei erau distruși așă că i-am dat jos, luându-i în mână. M-am ridicat cu greu, corpul meu fiind străpuns de o durere infernală. Am coborât în viteză ultimul etaj, fiind la un pas să fiu prinsă. Am ieșit din bloc și am închis ușa în urma mea, urmăritorul meu izbindu-se amuzant de ușa grea din fier. Spre surprinderea mea mașina mea scumpă era chiar în fața blocului. Nu știu cum a ajuns acolo și nici nu vreau să mă gândesc că am condus beată. Am oftat ușurată și m-am oprit în fața portierei, căutându-mi cheile în geanta care dintr-o dată era mult prea mare. Am deblocat mașina fix când ușa blocului s-a deschis. Am intrat grăbită în mașină și am demarat, plecând în trombă. După ce am ajuns în centrul L.A.-ului, am tras pe dreapta și mi-am lăsat capul pe volan învinsă. Am încercat să fac o ordine printre gândurile mele, însă am eșuat. Capul îmi pocnea. Mi-am scos IPhone-ul din geantă și m-am uitat la ceas. Era ora șase dimineața. Am coborât din mașină și mi-am aruncat pantofii cu toc la coșul de gunoi de pe trotuar. Pe stradă nu erau decât un cuplu de oameni vârstnici care se uitau ciudat la mine. Am intrat la loc în mașină și am dat drumul la radio, dând drumul la muzică la maxim pentru a nu adormi. În timp ce băteam ritmul muzicii cu degetele pe volan am încercat să îmi limpezesc mintea. Rămășițe ale nopții trecute mi-au invadat mintea, câteva imagini cu mine în genunchi în fața celor doi bărbați fiind suficiente ca să opresc amintirea nopții mele nebune. Mi-am dat jos parasolarul și m-am uitat în oglindă. Era exact dezastrul la care mă așteptam: machiajul scurs, părul mai încurcat ca o problemă de fizică, cearcăne enorme și buze crăpate. Am oftat și am pus schimbătorul în viteză, plecând spre casă. Nu îmi amintesc drumul până acasă, acesta fiind ca un vis de neclar. Mă mir că nu am făcut un accident, la cât de obosită și devastată eram.
Am oftat înainte să deschid ușa de la casă, Alice cel mai probabil dormind pe canapea, locul ei preferat din casă. Ușa s-a deschis scârțâind ușor, tulburând liniștea care domnea în casă. Am închis ușa de la casă, încercând să nu fac prea mult zgomot pentru a nu o deranja pe Alice. Am lăsat cheile de la casă și mașină pe masa din hol, iar geanta am lăsat-o pe scaun. Am înaintat cât de silențios am putut până la ușa de la baie, vrând să fac o baie fierbinte pentru a uita de toată durerea la care a fost supus corpul meu. Tocmai când ajunsesem în fața ușii de nuc, o voce s-a auzit grav în cameră:
- Bună dimineața și ție, Amanda!
Am tresărit speriată și m-am uitat în direcția din care s-a auzit zgomotul. Alice stătea pe fotoliu cu o pătură cu inimioare pe ea și mă privea cu acel zâmbet care în timp ce promitea o discuție lungă, înclina spre un zâmbet malefic. Întotdeauna mi-a fost frică de acel zâmbet. Întotdeauna aducea numai nenorociri când Alice îl folosea. M-am blocat. Tot ce puteam să fac era să o privesc. Nu a folosit niciodată acel zâmbet împotriva mea. Pentru prima dată, după mult timp, am rămas fără cuvinte, încremenită.
-Ți-a mâncat pisica limba, Amanda? Sau ai făcut febră musculară la mușchii de la gură la cât ai supt azi-noapte?
Am făcut ochii mari, întrebându-mă dacă Alice chiar a zis asta sau doar mi-am imaginat eu. În momente de criză, mintea mea are tendința sa creeze lucruri care nu se întâmplă în realitate. Însă privirea dezamăgită a lui Alice și mâinile ei încrucișate care marcau așteptarea unui rapsuns mi-au dovedit că nu visez și că asta era realitatea.
-Alice.....nu a fost chiar așa....Al....te rog....Mă cunoști, am început eu să mă bâlbâi, speriată că aș putea să o pierd și pe ea alături de ceilalți prieteni care mi-au întors spatele după un discurs lung în care îmi reproșau că m-am schimbat.
Alice s-a înroșit de nervi, s-a încruntat, iar ochii ei mă fulgerau cu niște priviri pline de venin. A spus folosind un ton cu câteva octave mai înalte decât ar trebui:
- Te cunosc, Amanda?! Tu vorbești serios? De câteva luni în coace nu mai am habar cine ești. Te-ai schimbat. Ești altfel.
-Nu începe și tu!am strigat eu la ea nervoasă.
-Amanda! Tu chiar nu înțelegi! a spus ea frustrată.
S-a ridicat brusc de pe fotoliu, lăsând pătura să cadă pe fotoliul de piele. Purta o pereche de pantaloni de yoga negri și un maieu tot negru cu un cap de craniu alb. A înaintat cu pași rapizi spre mine și s-a oprit cu aproximativ 30 de centrimetri în fața mea. Ochii ei îmi analizau aspectul nearanjat într-un mod dezaprobator. Și-a încrucișat mâinile și mi-a spus folosind o voce tremurândă care îi trăda o teamă interioară:
-Amanda, nu pot să stau și să te privesc cum te autodistrugi. Pe zi ce trece fata care îmi era prietenă dispare încetul cu încetul, înlocuită de....de....de o curvă ordinoară care se fute cu fiecare mascul care îi iese în cale.
-Cum îndrăznești?! am întrebat-o șocată.
- Te rog frumos să îmi satisfaci curiozitatea și să îmi spui cu câți te-ai futut azi nopate!
-Asta chiar nu e problema ta! am spus eu deranjată de întrebarea ei.
-Vezi tu, Amanda, dacă am noi două eram prietene, m-ar fi interesat... Ca să fiu corectă mi-ai spus tu imediat ce ai fi intrat pe ușă. Și asta îmi afirmă teoria că nu m-ai ești la fel!
- Și unde vrei să ajungi cu asta? Crezi că mă afectează tot ceea ce îmi spui? Ei bine, răspunsul este nu, în caz că te întrebai, am mințit eu. De fapt, vorbele ei m-au afectat enorm, fiind la un pas să încep să plâng. Cum ai spus, m-am schimbat. Nu mai sunt fetița de acum câteva luni.
- Asta am realizat și eu. Te-ai transformat într-o curvă pe care nu dai nici doi bani!
-Mai bine o curvă decât o fată care toată ziua ori se plânge ori că s-a despărțit de nu știu ce ratat ori stă cu un grup de băieți lipsiți de talent care se chiniue să scrie o melodie trei ani pe care oricum nimeni nu o va auzi vreodată.
-Da? Așa zici?! m-a întrebat ea ridicând din sprâncene amuzată. Și atunci de ce am obținut un contract cu casa de discuri "Atlantic Records"?
-Și asta când s-a întâmplat?
-Acum o săptămână. Poate dacă nu ai fi atât de ocupată să ți-o pui cu întreaga planetă ai avea suficient timp ca să asculți ce am de spus.
M-am simțit dintr-o slabă, câteva sentimente toxice jucându-se cu inima mea. Faptul că nu știam că a reușit să obțină un contract important m-a dărâmat psihic. M-au rănit cuvintele ei și mai grav era că știam câtă dreptate avea. Am clipit de câteva ori, pentru a nu lăsa lacrimile să o ia la goană, apoi i-am spus:
- Mă bucur pentru tine, Alice! i-am spus eu sincer.
-Amanda, eu nu te mai înțeleg! Pur și simplu nu găsesc un motiv pentru care faci tot ceea ce faci. Văd zilnic în ochii tăi că suferi. De ce pur și simplu nu te oprești? De ce nu renunți la acest stil de viață care te distruge?
Mi-am trecut mână dreaptă prin păr confuză. Nu știu cum să explic. De fapt eu însămi nu știu de ce fac ceea ce fac. Iubesc sexul. Cred că am devenit dependentă de el. Asta este singura explicație logică pe care o am. Altfel nu înțeleg de ce simplul gând să nu mai merg în cluburi și să mi-o trag noapte de noapte îmi provoacă niște răni sufletești. Iubesc să seduc bărbații. Îmi place puterea pe care o am asupra lor. Îmi place să mă joc cu ei. Îmi place faptul că mă simt puternică, ca o zeiță. Bărbații mă venerează, îmi hrănesc ego-ul cu privirile lor dornice de o partidă de sex.
-Sincer, Alice, nu vreau. Mă simt mai plină de viață ca niciodată! Iubesc senzația pe care o am când toate privirile masculilor sunt îndreptate asupra mea.
-Pe scurt, îți place să fi o curvă, a spus Alice ca o concluzie. Întotdeauna am știut că tu gândești cu pizda.
Mi-am abținut chicotitul și m-am uitată zâmbitoare la ea. În schimb Alice mă privea încruntată, plină de tristețe.
-Uită-te la tine, Amanda! Uită-te ce ai ajuns! M-a luat de mână și m-a tras în fața oglinzii mari din dressing.
O fată blondă, cu cearcăne și machiajul scurs mă privea obosită. Ochii ei albaștrii trădau tristețea ce îi oglindeau sufletul. Părul ei era ciufulit și încurcat, iar corpul era plin de vânătăi mari, de o culoare mov închis. Rochia ei sângerie era sfâșiată din loc în loc, iar mâinile erau acoperite de răni ușoare, stacojii. Nu m-am recunoscut în oglindă. Nu semăna cu mine. Felul în care Alice îmi privea zâmbitoare recunoașterea în oglindă, m-a făcut să îmi ies din minți.
-Știi ceva, Alice? M-am săturat ca toată ziua toți prietenii mei să îmi spună că m-am schimbat. Dacă ați fi cu adevărat prietenii mei, m-ați accepta așa cum sunt, nu ați încerca să mă schimbați.
-De ce nu înțelegi că noi îți vrem binele?
-Recunoaște că ți-e rușine cu mine. Recunoaște că îți pătez "reputația"! Recunoaște!
-Amanda, întotdeauna am știut că ești încăpățânată, dar niciodată nu am crezut că vei fi așa îngrozitoare.
-Dacă tot nu îți convine cine sunt de ce mama naibii nu te cari din casa mea? am întrebat-o eu nervoasă.
-Știi ceva? Cred că exact asta o sa fac! Ești imposibilă! Jordan avea dreptate când mi-a spus că ești un caz pierdut.
Mi-am dat ochii peste cap și am ieșit din dressing, demonstrându-i că această conversație a noastră plină de jigniri s-a încheiat. Nu mai aveam niciun cuvânt de spus. Eram nervoasă și știam că mă bine tac și plec decât să spun niște lucruri pe care le voi regreta. M-am dus în living, m-am trântit pe canapea și am dat drumul la televizor, pe un program de muzică. Timpul a trecut pe lângă mine, în timp ce eu încercăm să îmi limpezesc gândurile încâlcite. Alice a venit și ea în living, cărând un troler după ea. Arată jalnic, ochii ei erau roșii, probabil a plâns, părul îi stătea în toate direcțiile și buza de jos îi tremura. S-a uitat la mine și eu la ea. Numeroase sentimentele s-au izbit de mine în acel moment. Tristețe, iubire, ură, dispreț, disperare, dor, confuzie. Alice și-a dres glasul și a spus cu o voce înceată:
- Păi...se pare că s-a terminat, nu?
Am dat din cap și am mormăit un "Așa se pare". Alice m-a privit, mi-a făcut cu mâna și a ieșit din living. Nu sta ca proasta! strigă subconștientul la mine. Nu o lăsa să plece! Luptă-te! Nu vezi ce încet înaintează?! Speră că poate te vei trezi și te vei duce după ea. Întradevăr Alice înainte cu pași mărunți, parcă așteptând să merg după ea. M-am ridicat involuntar de pe canapea și m-am dus după ea. Auzindu-mi pașii se întoarce și am putut vedea cum ochii ei erau plini de speranță, așteptându-mă să spun ceva care va rezolva situația noastră. Înainte să gândesc ceva inteligent, m-a luat gura pe dinainte:
- Ăăămmm.....eu doar vreau să închid ușa după ce pleci.
Ce?!? Tu tocmai ai spus asta?! Nu ești în toate mințile? a strigat la mine subconștientul. Nu știu de ce am spus ce am spus. Cred că de vină este orgoliul meu, care nu m-a lăsat să îmi calc pe mândrie și să îmi cer scuze când nu era în totalitate vina mea. Da? Și acum ce o să faci?! O să rămâi singură! Nu chiar. M-am molipsit cu tine, i-am răspuns eu conștiinței mele.
Alice mă privea șocată și mă ruga din priviri să îi spun ceva care să o facă să rămână aici. Am deschis gura și am închis-o la loc, neștiind ce să zic. Alice a înțeles că sunt confuză și mi-a spus:
- Nu am nevoie de prieteni indeciși.
A deschis ușa și a trântit-o în urma ei. A plecat. Alice chiar a plecat. Normal că a făcut-o! La ce te așteptai? s-a trezit și enervanta mea voce interioară. Am luat cheile de pe noptieră și am încuiat ușa, lăsând cheile în ușă, mănunchiul de chei balansându-se ușor. Apoi m-am lipit ușor de ușă și am alunecat până ce am ajuns pe jos. Mi-am cuprins genunchii cu mâinile, mi-am lăsat capul pe ei și am început să plâng, lăsând cale liberă tuturor lacrimilor acumulate de-a lungul ultimelor luni. Mă simțeam mai singură ca oricând, acel gol din interiorul meu fiind mai mare ca oricând. Alice a plecat. Chiar a plecat.
*End of Flashback*
Am clipit des și părul brunet al lui Alice mi-a ieșit în evidență. Îmi zâmbea tristă, parcă și ea rememorând cearta dintre noi două. Amândouă am greșit, știam asta. Am îmbrățișat-o strâns și i-am șoptit la ureche că îmi pare rău. Ea a mormăit ceva asemănător și am continuat să ne îmbrățișăm de parcă astfel ne transmitem iubirea pentru cealaltă. La un moment dar ne-am desprins din îmbrățișare și i-am spus:
- Ia să văd ce mi-a adus bruneta mea preferată! .
Alice a zâmbit și mi-a întins cutiuța superbă de la Tiffany&Co . Am deschis-o curioasă și am scos un sunet de uimire când am văzut brățara simplă, din argint, pe care scria "Belive". I-am mulțumit sincer lui Alice și ea, ca răspuns, mi-a zâmbit larg. Am intrat în casă, radiind de fericire. Alice era lângă mine și privea cu ochi apreciativi petrecerea care se dezlănțuia în casă. Fiind neatentă, nu l-am observat pe Chris decât atunci când și-a încolocit brațul în jurul mijlocului meu și mi-a sărutat dulce buzele, mușcând provocator de cea inferioară. I-am răspuns la sărut bucuroasă, totul fiind mai mult decât perfect. Mă simțeam împlinită și dacă aș fi murit în accea clipă nu aș fi avut regrete deoarece a fost ca într-un vis de perfectă. Când am încheiat sărutul, mi-am pus mâna pe pieptul lui, simțindu-i bătăile puternice ale inimii. Mi-am lăsat și capul lângă mână mea. Brațele puternice ale lui Chris s-au strâns în jurul meu protectiv. Mă simțeam atât de bine. Mi-era frică și să respir de teamă ca această clipă unică să nu dispară. Au trecut câteva clipe până când ne-am despărțit din îmbrățișarea. Ne-am zâmbit unul altuia, iar Chris mi-a dat o șuviță cu păr după ureche. Înainte să îi pot spune ceva, muzica și-a schimbat ritmul și volumul. O piesă de dans plină de viață se auzea puternic din boxele plasate pretutindeni prin casă. Chris m-a luat de mână și m-a tras spre centrul distracției, chiar în mijlocul ringului improvizat de dans. Și-a pus mâinile pe mijlocul meu și a început să îmi miște șoldurile senzual creeând spirale imaginare. La rândul meu mi-a pus mâinile în jurul gâtului lui și am început să mă mișc eu însămi, lăsându-mă însă ghidată de mâinile lui puternice. Văzând îndrăzneala mea, mâinile lui au început să îmi exploreze corpul, urcând în sus și în jos. Am zâmbit și m-am uitat în ochii lui. Bineînțeles că iar m-am pierdut într-un univers paralel. Am revenit pe pământ numai când m-am simțit mișcată. Chris m-a tras brusc spre el, corpul meu făcând contact cu al lui. Mâna lui mă strângea cu putere, lipindu-mă de el. Îi puteam simți mușchii frumos conturați prin tricoul negru pe care îl purta. Ne sincronizam perfect mișcările, de parcă am fost creați unul pentru celălalt. Alunecam lin în ritmul melodiei, universul nostru limitându-se la noi, muzica și pașii de dans.
***
După ce am obosit toți, am hotărât să ne așezăm cu toții la masă să mâncăm. Am ieșit pe plajă și am constatat cu amărăciune că ziua era pe sfârșite, lumina roșiatică încă mai reflectându-se în apa cristalină a oceanului. Astrul mult iubit a fost de mult înghițit de ocean, așteptând ca misterioasa lună să mângâie apa cu razele ei palide. M-am așezat lângă Chris și mi-am pus capul pe umărul lui. Mesele aveau din loc în loc câte o gaură, din care ieșea un băț de lemn, de care erau prinse felinare, dând un aer tainic cinei festive. Masa era încărcată cu diverse bunătățuri, care mai de care mai selecte, variind de la carne de vită cu sos de măsline, rață umplută cu ciuperci, legume înăbușite, pâine prăjită cu sos de usturoi. Însă în centrul aranjamentului se afla un bol umplut cu celebra salată de cartofi a lui Alice. Era mai mult decât suficient pentru numărul de mare de persoane sosite la ziua mea. Un domn îmbrăcat în costum ne-a turnat la toți vin alb în pahare. Cred că, Chris a angajat un chelner pentru petrecere, altfel nu îmi explic prezența persoanei necunoscute. Chris a ridicat paharul, și-a dres glasul și a spus sigur pe el:
- Aș dori să țin un toast în cinstea iubitei mele logodnice. Amanda, dragă, o să încep prin a-ți spune că te iubesc nespus de mult. Ești raza de soare care mă ajută să nu mă pierd în întuneric. Nu îmi pot imagina viață fără tine. Mă bucur că ne-am regăsit și că ne-am unit destinele. Oameni buni, să bem în cinstea iubitei mele.
Am ciocnit paharul cu toți apoi am gustat din vinul alb, uitându-mă în ochii lui Chris. Gustul dulceag al vinului mi-a satisfăcut papilele gustative, și mi-am dat seama că era Fumè, specia mea preferată în materie de vinuri. Dintr-o dată murmurul de voci s-a pornit din nou și oamenii au început să se servească din mâncarea de pe masă. Nefiindu-mi foame, mi-am luat o felie de pâine prăjită și am ciugulit-o lent de ochii lumii. Când am terminat, Chris mi-a luat farfuria din față, și mi-a pus o bucata mare de friptură de vită, două linguri de legume și alte două de salata de cartofi. M-am încruntat și i-am spus:
- Chris, nu mi-e foame!
-Amanda, trebuie să mânaci! Uită-te la tine! Ești numai piele și os.
Întradevăr, am observat și eu asta. Eram exagerat de slabă, cu oasele mult prea evidente. Mi-am tăiat câteva bucățelele de carne, pe care le-am înghițit cu greu. Legumele le-am plimbat prin farfurie neinteresată. La un moment dat, Chris a cedat nervos, a trântit tacâmurile pe masă și a strigat:
- Pentru numele lui Dumnezeu, Amanda! Ai de gând să mănânci ceva sau o să rămâi un schelet umblător toată viața?
M-am încruntat, în timp ce căutam o soluție. M-am ridicat de masă, nervoasă. Nu suport ca cineva să îmi spună ce și cum să fac. Am intrat în casă și m-am dus în living. M-am așezat turcește pe canapea și am luat IPod-ul lui Chris de pe măsuța de cafea. Am atașat căștile și am dat drumul unei melodii rock pentru a mă descărca. Am închis ochii și mi-am lăsat capul pe spate, lipit de spătarul canapelei. În scurt timp, cineva mi-a oprit muzica. Am deschis ochii și am întâlnit ochii albaștrii a lui Chris. Am oftat și mi-am scos căștile din urechi, aruncându-le pe canapea. Chris și-a dres glasul și a spus folosind o voce groasă, răgușită, în mod cert pentru a mă face să îmi pierd mințile:
- Amanda.....Eu nu te înțeleg. Înainte mânacai mai mult ca mine și acum deabia ciuguleşti ceva. Ești mult prea slabă. Uită-te la tine! Cred că pot studia anatomia pe tine. Bine, mă refer la partea de oase, că reproducerea am făcut-o de mult, a spus el rânjind pervers. Te rog, vino și mănâncă ceva. Vreau să te văd din nou sănătoasă, plină de viață, rozalie în obraji. Mi se strânge sufletul când te văd așa bolnăvicioasă. Te rog, a adăugat el la sfârșit, folosind niște ochi de cățeluș.
-Off,Chris! Nu îmi place ca lumea să îmi spună ce să fac. Sinceră să fiu, urăsc asta. Dar pentru că faci fața asta drăgălașă, nu pot să te refuz, am spus eu zâmbind.
M-am ridicat de pe canapea și m-am apropiat de el. M-am ridicat pe vârfuri și l-am mi-am unit buzele cu ale lui. O mâna s-a lipit pe spatele meu, lipindu-mă de el, iar cealaltă mi-a strâns părul provocator, ridicându-mi puțin capul. Mâinile mele erau pe obrajii lui și îi mângâiau pielea fină. Limba lui dansa cu a mea, explorându-mi fiecare colțișor întunecat și umed al gurii. Am gemut ușor și am întrerupt sărutul, nemaiavând aer. M-am uitat în ochii lui și i-am șoptit un Te iubesc! cu o voce tremurândă, datorită emoțiilor care se jucau cu mintea mea. El mi-a zâmbind larg și mi-a luat mâna dreaptă de pe obrazul lui sărutând-o delicat. Mi-a strâns-o tare și m-a tras după el. Mi-a spus:
- Haine să te hrănim.
Mi-a scăpat un chicotit printre buze și m-am așezat râzând pe scaunul de la masă. Chris a fost mai rapid decât mine și mi-a luat furculița înaintea mea. Și-a tras farfuria mai aproape și a luat o bucățică de carne. A apropiat-o de gura mea, așteptând să o deschid. Cu o privire amuzată am deschis-o, iar Chris a profitat de ocazie și mi-a băgat furculița în gură. Am mestecat bucățica de carne și am rămas surprinsă de diferența de gust. Să fiu hrănită de sufletul meu pereche era mult mai gustos. Încetul cu încetul am reușit să termin ce aveam in farfurie, nepierzând contactul vizual cu Chris. Când am terminat amândoi am zâmbit ușurați, eu că s-a terminat și Chris că am mâncat ceva consistent. Uitându-mă la el nu am realizat că ceilalți ne priveau amuzați, cu acel zâmbet tâmp pe care îl ai pe față când tu ești singur/ă și lângă tine e un cuplu care se sărută. Am zâmbit timid și m-am uitat în jos. În scurt timp cei doi chelneri au strâns masa și au pus farfurii de desert. M-am uitat la Chris sperând să aflu misterul ultimului fel de mâncare, eșuand lamentabil. Deodată se aude melodia Happy birthday și un chelner vine cu un tort pe două etaje din ciocolată. Arată delicios. În tort erau înfipte 24 de lumânări micuțe, argintii. Chelnerul mi-a așezat tortul în fața mea, moment în care m-am ridicat în picioare alături de ceilalți. Persoanele din jurul meu au început să cânte cât se poate de fals alături de vocea frumoasă din fundal. Eram emoționată și aveam lacrimi în colțurile ochilor, văzându-i pe toți pe care îi iubeam lângă mine. Când cunoștințele mei au terminat de cântat, am suflat în lumânări imediat după ce mi-am pus o dorință. Era simplu. Mi-am dorit să îl am pe Chris pentru mine pentru tot restul vieții. Am închis ochii, și convinsă că visele pot deveni realitate am suflat în lumânări.
Peste câteva minute, fiecare invitat își mânaca cu poftă bucățica de tort. Eu, o savuram. Ciocolată mă făcea fericită. Mâncăm încet, mestecând tortul cu o viteză lentă pentru a mă bucura de toate senzațiile oferite. Chris se uita mândru la mine, văzând cu câtă poftă mâncăm desertul. Când am terminat i-am strâns mâna pe sub masă, dornică să îl simt cât mai aproape de mine. Îl iubeam, nu puteam nega.
***
În jur de ora zece seara, toți invitații au plecat, iar eu am rămas singură cu Chris. Am închis ușa în urma ultimului invitat, Alice, care, așa cum îi era obiceiul nu a putut să plece până când nu s-a asigurat că totul era în regulă. Am fost surprinsă de Chris care și-a încolocit brațele în jurul meu. Mi-a sărutat umărul drept, urcând tot mai sus, timp în care eu îmi lăsăm capul într-o parte, oferindu-i mai acces. Și-a lipit buzele de urechea mea și mi-a șoptit cu o voce răgușită:
- Amanda, mai am o surpriză pentru tine.
-Mmm, a fost tot ce am putut spune.
Până să apuc să reacționez, Chris m-a luat în brațe în stilul miresei și a deschis ușa de la casă. O limuzină neagră era parcată în fața casei, și un domn frumos îmbrăcat la costum aștepta lângă portiera din spate. Când ne-a văzut, a deschis portiera zâmbitor. Nu știu cum a reușit dar Chris a intrat în mașină cu mine în brațele sale. Șoferul a închis portiera și a urcat pe locul șoferului, pornind lin mașina. Chris nu m-a lăsat să mă depărtez din brațele sale, ci m-a strâns mai tare. Mi-am lăsat capul pe umărul lui și m-am cuibărit mai bine.
-Unde mă duci? am întrebat eu șoptit.
-O să vezi, mi-a spus el sărutându-mi creștetul capului. Te iubesc, Amanda! mi-a spus el folosind vocea aia răgușită a lui.
-Și eu, i-am răspuns eu, închizându-mi ochii și inspirându-i parfumul.
***
-Somnorici, trezirea. Am ajuns, vocea lui Chris m-a trezit din somnul în care am căzut.
Mi-am ridicat capul de pe umărul lui și mi-am frecat ochii cu mâna. Șoferul ne-a deschis portiera și am ieșit din mașină. Briza mării m-a învăluit și m-a făcut să zâmbesc. Cerul înstelat și luna făceau lumea să pară mai frumoasă decât era în realitate. Valurile se auzeau în depărtare și câțiva pescăruși adormiți pluteau deasupra noastră. Chris m-a luat de mână și m-a tras după el spre un ponton. A introdus un cod și poarta metalică s-a deschis, o punte de lemn înfățișându-se în fața mea. Am făcut ochii mari văzând surpriza lui Chris: de-o parte și de alta a pontonului de lemn ardeau lumânări, creeând o adevărată armonie între lumina blândă a nopții și lumina palidă a flăcilor roșiatice. La capătul pontonului mi-am văzut barca, Wish. Chris m-a îndemnat să înaintez și, ca urmare, am mers rapid până pe barcă. Chris era în spatele meu, zâmbindu-mi în acel fel specific al lui. Ajunsă pe barcă, m-am întors spre Chris și l-am sărutat. Mâinile mele erau înfipte în cămasa lui și îl trăgeam, în jos, spre mine. Mâinile sale m-au tras mai aproape de el, atât de aproape încât îi puteam simți bătăile puternice ale inimii sale. Limba mea dansa cu a lui, creeându-mi fiori pe spira spinării. Briza oceanului se juca cu parul meu, făcându-l mai încurcat decât era deja.
Când am întrerupt sărutul i-am șoptit emoționată lui Chris:
-Mulțumesc. Nu știu ce m-aş face fără tine.
-Pentru puțin, iubito. Hai la golfulețul nostru, mi-a propus el, urmând ca apoi să mă sărute pe frunte.
Am aprins lumina pe barcă și am mers la centrul de comandă a lui Wish. Motorul a pornit instant. Eram mulțumită de zgomotul pe care l-a scos. Am pornit și am ieșit din port. Oceanul avea un mic cerculeț alb în fața, reprezentat de lumina lui Wish. Apa era liniștită, câteva valuri spumoase răsărind ici și colo. Când am trecut de far, două brațe s-au înconjurat în jurul meu. Era Chris. Am zâmbit și m-am cuibărit bine în brațele lui. Mi-am lăsat capul ușor înclinat pe umărul lui, iar Chris a profitat de ocazie și mi-a sărutat delicat gâtul. Am închis ochii și m-am bucurat de senzație.
***
După aproximativ o jumătate de oră am ajuns în golfulețul meu magic. Totul era liniștit, plăcut, un vânticel plăcut simțindu-se din când în când. Tot drumul am stat în brațele lui Chris, timp în care amândoi ne-am adus aminte de acel prim moment în care am venit aici. Mi-am dat seama că m-am schimbat mult de atunci, amândoi am făcut-o. Nu am suficiente cuvinte să spun cât de fericită eram. În orice caz, eram în aceea stare în care dacă cineva ar fi spus ceva care să mă facă să mă emoționez aș fi început să plâng.
Ajunși în golf, am oprit motorul și am ancorat barca. M-am întors și m-am uitat în ochii lui Chris. Unii ar spune că am făcut o greșeală, întrucât mă pierdeam pe mine însămi, dar eu una nu cred asta. Iubeam acele momente în care singurul lucru care conta era acel albastru cenușiu al ochilor lui Chris. Am clipit de câteva ori apoi am am fost întreruptă de buzele lui Chris. Sărutul nu mai era acel sărut dulce, timid pe care mi l-a oferit acum câteva minute. Era un sărut agresiv, posesiv, plin de pasiune. Mâinile sale erau de asemenea jucăușe, explorându-mi fiecare centimetru al spatelui și mijlocului. Una din mâinile sale s-a înfipt în părul meu și m-a tras puternic de o șuviță, făcându-mă să gem de plăcere. Mâna mea dreaptă se plimba în sus și in jos pe abdomenul său, în timp ce cea stânga era lipită de obrazul său. Îmi plăcea felul în care limba lui vroia să o domine pe a mea, să o cucereasca, să o învingă. Dintr-o dată m-a ridicat în sus, moment în care mi-am încolocit picioarele în jurul mijlocului său. Mâinile lui și-au schimbat poziția, cea stânga susținându-mi spatele cu palma făcându-mă de gât și cea dreaptă strângându-mi una fese în palma lui. A înaintat cu mine așa până în dormitor unde m-a aruncat pe pat. S-a trântit rapid peste mine, continuând să mă sărute în timp ce își dădea jos sacoul. Având avea dexteritate pe care o iubesc nu a fost nevoit să întrerupă sărutul. Am urmat apoi eu, timp în care am întrerupt sărutul pentru a-mi da jos puloverul, pantofii și blugii. Am rămas numai în lenjeria intimă de culoarea neagră din dantelă. Nu am mai putut rezista tentației și l-am tras spre mine sărutându-l plină de pasiune. Mi-am înfipt unghiile în spatele lui și mi-am coborât mâinile până la marginea tricoului. Am tras în sus de el și am fost ajutată de Chris să îl dau jos. Mi-am trecut degetele peste pătrățele lui frumos conturate și am coborât mai jos până am întâlnit cureaua. Am descheiat-o și i-am deschis și fermoarul de la blugi. Chris nu a mai putut rabdă și s-a ridicat brusc din pat, eliberându-se de pantofi și blugi. Mi-a descheiat sutienul rapid cu niște mâine indemnântice și a gemut apreciativ când mi-a văzut sfârcutile întărite. A sărutat ușor locul dintre sâni, apoi a coborât folosind sărutări până la elasticul chiloților, pe care l-a prins cu dinții. Mi-a prins chiloții în mâna dreaptă și cu o forță imposibilă pentru mine i-a sfâșiat în fața ochilor mei. Și-a apropiat buzele de feminătatea mea încinsă și a sărutat-o ușor. A introdus două degete și a început să le miște ușor, crescând treptat ritmul. Am gemut și cred că am șoptit Te rog! deoarece Chris și-a oprit tortura senzuală și și-a dat jos boxerii. A luat de pe noptieră un piculeț și și l-a pus grăbit pe membru. A intrat brutal în mine, mișcându-se accelerat, făcându-mă să imi dau drumul rapid, sub privirea excitată a lui Chris. Chris nu s-a lăsat mai prejos și a terminat și el, intrând foarte adânc în mine, făcându-mă să gem de plăcere. A ieșit din mine și m-a prins într-o îmbrățișare de urs. Înainte să adorm i-am soptit cu o voce extenuată și satisfăcută:
- Te iubesc, Chris! Te iubesc mult de tot.
L-am auzit pe Chris spunându-mi ceva, dar nu am înțeles ce. Am adormit fericită și lipsită de griji.
***
Primul lucru pe care îl realizez este că îmi este cald. Nespus de cald. Simt ceva cald care mă arde pe față. Apoi simt o durere imposibil de descris încât am început să țip de durere. Când totul s-a terminat încep să plâng de ușurare și o voce groasa îmi spune:
-De ce plângi, curvo? Trebuie să te obișnuiești cu durerea.
Niște ochi căprui se uitau la mine cu dispreț. A zâmbit, apoi m-a luat de mână și m-a aruncat în perete. Am deschis gura de durere, însă niciun sunet nu s-a auzit. Gorila m-a târât pe jos până am ajuns la un pat, moment în care m-a ridicat și m-a trântit pe pat, de parcă aș fi fost o păpușa din cârpă. Omul masiv s-a așezat peste mine și a început să mă sărute. Am început să mă zbat și să țip înfundat. Un zgomot de fermuar tras s-a auzit și m-a făcut să mă înfior. Am început să plâng și am țipat când m-a pătruns brutal, animalic și începând să se miște rapid în mine, creeând o durere de nedescris în interiorul meu. Când a terminat m-a lăsat pe saltea singură, rănită și cu lacrimi în ochi. Am auzit un zăvor, moment în care am început să plâng. Când acel zăvor s-a auzit din nou și două brațe m-au cuprins în îmbrățișărea lor am început să țip....
***
-Amanda, trezește-te! aud o voce și două brațe mă strâng la pieptul lui.
Am făcut ochii mari și am început să mă zbat în timp ce țipam:
-Dawn! Lasa-mă în pace! Dă-mi drumul. Nu vreau asta. Dawn, te rog!
-Shh, iubito! Calmează-te! Sunt Chris. A fost doar un coșmar.
Vocea liniștitoare a lui Chris m-a făcut să realizez că a fost doar un coșmar. Tremuram încă și mi-era foarte cald, câteva brodoane de transpirație fiind pe fruntea mea. Când am constatat că era Chris, l-am strâns tare în brațe, în timp ce el îmi mângâia părul.
-Oh, Chris! am spus eu speriată.
-Shh, iubito! A fost doar un vis urât. Hai să ne culcăm la loc.
Ne-am întins la loc în pat și m-am cuibărit bine în brațele lui Chris, care m-a strâns tare, protector. Până dimineață am avut un somn lipsit de vise, lipsit de temeri și de limite.
→→→←←←
Hey, guys! Ia spuneți-mi cât de tare mă urâți? :)) Scuze că a durat atât să postez dar nah până să înceapă școala am profitat de ultimele clipe la mă și, acum, când școala a început, la liceu ne-au îngropat deja în teme. E ora 2 noaptea când scriu asta și probabil că mâine o să dorm la școală, dar mă simțeam prost că nu am mai postat nimic de săptămâni bune. Am încercat să fac capitolul cât mai lung și sper că nu sunt tone de greșeli. O să corectez capitolul săptămâna asta, în weekend cel târziu. M-am grăbit să îl scriu cât mai repede, și sper că nu am 6373992928 de greșeli :)) Ce mai vreau să vă spun?
→ Va iubesc mult de tot ♥
→ Mi-am făcut cont pe Facebook. Găsiți linkul pe profilul meu. Contul se cheamă "Blondeandperv Pe Wattpad"'(știu, sec).
→Fiindcă Wattpadu-l nu mă lasă sa urmăresc mai mult de 1000 de peroane v-am dat unfollow la cei care mă urmăriți dar am o convenție pentru voi: Cele mai frumoase comentarii primesc follow.
→Acest capitol este dedicat BFF-ului meu, @AlexaMallette. Am un mesaj pentru tine și @Ali_MrsGrey. Sper să vă regăsiți în conversațiile dintre Amanda și Alice. Ily, sisters.
→Si sper ca nu v-ati supărat pe mine :/. Nu știu când mai postez...O să încerc să îmi fac timp.
→ A..și de acum capitolele o să fie lungi, deci să nu vă mirați că îmi ia atât de mult timp să scriu tot.
→Aștept comentarii și păreri.
→Vă iubesc enorm ♥♥
Kisses, L. :*