Bianca POV
O ceata de idioti. De doua ore repetam sau mai bine zis incercam sa punem cap la cap coreografia impotriva celor de la Fallcon. Recunosc in mod normal nu am fi lucrat atat, dar competitia dintre cele doua licee e bine cunoscuta in tot orasul. Noi suntem mai buni ca ei pe plan academic, iar ei ne intrec pe plan sportiv. Jur ca in viata mea nu am vazut majorete si jucatori de fotbal mai puternici. Am o mare banuiala ca folosesc steroizi. Adica serios care alta ar fi explicatia? Sunt pachete de muschi. Deocamdata in patru ani liceul nostru a castigat doar o data in fata lor. Anul acesta e ultimul si nu accept o infrangere. Majoretele noastre vor fi mai bune, echipa de fotbal va fi mai buna si sper ca tocilari iia i-si vor face treaba si ii va distruge. Vreau victorie pe toate planurile. Nu ma multumesc cu mai putin. Avem fix doua saptamani sa ne pregatim de "razboi".
-Mai cu viata. Nu fiti asa niste lesinate. Maria faci trei salturi si apoi te arunci.
Da recunosc sunt extrem de severa cu coechipierele mele, dar eu sunt capitanul si anul ista vreau sa-l termin in glorie si nu pot face asta daca Maria face greseli dupa greseli, la fel ca ceilalti de altfel.
-Dar Bia te rog, am obosit. Repetam de trei ore deja. Macar o pauza.
Puteam auzi glasurile celorlalti care o sustineau. Lepre umane.
-Vreti pauza? Miscati-va fundurile, faceti coregrafia perfect si de abia apoi puteti sa respirati. M-am facut inteleasa?
Cateodata trebuie sa tipi la ei. Zau daca ei vad cat e de important sa castigam. Parca vorbesc cu peretii.
-Dar Bia nu ma simt bine. Te rog.
Ma uitam pe fetele lor si puteam sa vad ca sunt epuizati. O-i fi eu de fier dar nici chiar asa. Era frustrant pentru ca stiam ca ei nu au gresit cu nimic. E vina mea. De trei ore tot schimb coreografia iar cand ma enervez ii pun sa alerge cateva ture de teren. Sincer ma mir ca au rezistat. Zau de nu sunt asa o catea cateodata.
-E destul pe ziua de azi. Dar maine avem alte trei ore de antrenament intens.
Ma dureau urechile de la sunetele de dezabrobare pe care le scoteau. Se pare ca inca mai au putere sa ofteze.
Nu pot sa nu recunosc ca ma dureau toate oasele de la acest antrenament. Intodeauna merg pe jos acasa de la scoala pentru ca e un drum de doar 10 minute si in plus nu am masina. Tata refuza sa imi cumpere una. Nu pentru ca n-ar avea bani, dar considera ca daca ma conduce in fiecare dimineata la scoala relatia dintre noi va ramane perfecta. Nimic de zis, relatia dintre noi e perfecta numai ca tata nu a luat in calcul ca eu ma mai si intorc acasa. Asa ca de patru ani fac acest drum in fiecare zi. In mod normal nu e deranjant dar azi simt ca nu mai ajung. Picioarele ma omoara. In mod sigur o sa am febra.
Dupa o jumate de ora epuizanta pentru mine in care am simtit ca picioarele imi vor cadea, am ajuns in sfarsit acasa. Mama e cel mai probabil in bucatarie facand ceea cei place cel mai mult, gatind. Mama e bucatar. Si tin sa adaug ca e unul dintre cei mai buni din tara. Sau cel putin asa spune tata. Relatia dintre ei e ametitoare. Nu cred ca i-am vazut vreodata certandu-se. Si asta cred ca in mare parte datorita tatalui meu care pot spune cu mana pe inima este cea mai calma persoana posibila. Adica banuiesc ca vine odata cu meseria. E psiholog si da, asta spune tot. Din pacate nu am frati sau surori desi cred ca nu mi-am dorit vreodata. De ce mi-as dori sa impart totul cu cineva cand as putea sa am totul pentru mine? Recunosc ca sunt egoista. Din cale afara de egoista.
-Draga mea, ce bine ca ai ajuns. Masa e gata.
-Da mama, vin. Fac un dus rapid si cobor.
Spun asta desi nu o cred cu adevarat. Ma uit la scarile care duc pana in camera mea si simt ca mor. In total 22 de scari am de urcat. Offf, de ce trebuie sa fie asa de greu sa fiu eu?
Practic m-am tarat pe scari pana in camera mea. Simteam ca nu mai ajung. Off picioarele mele. Si daca mai calculez bine ma doare si spatele. Imbatranesc nu gluma.
Dupa o baie fierbinte cu sare eram gata sa cobor la masa. Daca am curajul sa cobor. E o tortura sa ai febra musculara si sa urci si sa cobori scari. Iadul pe pamant.
-Scumpo sper ca ai de gand sa rezolvi situatia cu matematica. Nu se poate sa te multumesti cu asa o nota daca vrei sa studiezi in Anglia la drept penal.Cambridge e una dintre cele mai bune facultati si nu te vor primi daca nu ai medie perfecta.
Vocea tatalui meu imi reaminti ca trebuie sa fiu perfecta in toate. El mi-a spus cand eram mica ca de ce sa aleg sa fiu o printesa cand pot fi o regina. Tata intodeauna stie mai bine. Nu as fi fost majoreta daca el nu mi-ar fi dat la cursuri de gimnastica si balet. Nu as fi fost regina scolii mele daca tata nu m-ar fi invatat ca doar cei puternici supravietuiesc si ca nu trebuie sa las pe nimeni sa calce pe demnitatea mea. El spune ca respectul e cel mai important atu al unui om si ca de cele mai multe ori respectul se castiga prin a avea o inima de fier.
-Da tata. O sa iau 10 la examen si voi avea exact media care imi trebuie pentru admitere.
-Fetita mea, sunt mandru de ea.
Puteam sa vad cateodata privirea de dezabrobare din ochii mamei mele. Nu era de acord cu multe din deciziile lui tata dar intodeauna l-a sustinut.
-Draga mea noi suntem mandrii de tine si daca nu intri la Cambridge.
Mama intodeauna atat de increzatoare si iubitoare.
-Da dar trebuie sa intre. E visul ei.
Da tata imi reaminteste mereu ca intodeauna am vrut sa studiez dreptul penal. Si nu oriunde, la cea mai buna facultate. Tata a studiat acolo si inca are relatii, dar bineinteles are nevoie si de un pic de ajutor din partea mea. Asta insemnand note aproape perfecte. Si le am, mai putin la matematica.
-Sa te inchizi in tine nu rezolvi nimic Bianca. Am auzit ca ai probleme acasa si chiar vreau sa te ajut sa iti atingi potentialul maxim.
De o jumate de ora stau in "biroul de nebuni", ascultand cum o asa spusa psiholoaga a scolii incearca sa ma rezolve. Dar i-am facut o promisiune bosorogului de matematica ca voi fi prezenta de doua ori pe saptamana aici pentru a putea sa mai sustin examenul odata asa ca nu am cum sa scap de asta. Cel putin scap de orele de economie. Ista e un plus.
-Spune-mi Bianca, ce ai vrea sa discuti cu mine?
-Poi nici una sincer. Nu ma intelegeti gresit, dar nu va cunosc si nu am incredere sa ma destinui.
Sincer credeam ca se va enerva, dar din contra, dintr-un anumit motiv parea multumita de raspunsul meu.
-Stii Bianca se spune ca prieteni sunt cei mai de incredere. Prieteni tai stiu ca ai probleme? Daca consideri ca eu nu te pot ajuta, poate o pot face ei.
Poi in primul rand nu am nici o problema, dar desigur nu pot spune asta. Daca renunt sa vorbesc cu ea toate sansele mele la o nota mare se duc pe apa sambetei.
-Nu am mare incredere in prieteni! Nu cred in asa ceva. Tata spune ca prieteni sunt prieteni pana nu mai au nevoie de tine.
-Curios. Ce altceva mai spune tatal tau? De exemplu cu privire la notele tale?
-Ce conteaza asta?
Un mic zambet ii aparea psiholoagei in coltul gurii. Ce femeie ciudata. Pana si numele e ciudat. Alegra Vespucci. Adica pe bune, ce nume e ista?
-Bianca nu m-am putut abtine si am aruncat o privire pe foaia ta matricola. Iti place literatura, asa-i?
-Si ce daca? E vreun pacat?
Cui ii pasa de asta? Problema mea e matematica, nu literatura. Si da recunosc, intodeauna mi-a placut sa citesc. Cateodata faceam si eseuri la opere care nu mi se cereau. Obisnuiam sa stau si sa ma gandesc noaptea inainte sa adorm ca sunt eroina intr-una dintre operele pe care le citeam. Amintirea asta ma facut sa zambesc.
-Banuiesc ca vei urma o facultate cu profil de literatura. Ai potential.
-Nu, voi urma dreptul penal.
-Asta e decizia ta sau a tatalui tau?
Recunosc ca intrebarea asta ma uimit, nu cred ca m-am gandit vreodata cine vrea mai mult sa studiez dreptul, eu sau tata. Dar nu apuc sa raspund ca clopotelul suna anuntand sfarsitul orei.
-Ne intalnim vineri Bianca. La ora 13, sa nu intarzi, voi avea ceva pentru tine.
Ceva pentru mine? Ca un cadou? Adica?
-Ce?
-Vei vedea vineri.
Recunosc ca nu a fost o idee asa rea aceasta ora. Dar tot nu am nevoie de ajutor. Ma descurc si singura.
In drum spre sala de antrenamente a scolii observ ceva foarte interesant, mai exact o discutie. Se pare ca profu de mate are un asistent. Adica normal. Intodeauna l-am vazut petrecand timpul cu un tip tare ciudat de varsta mea dar am crezut ca e fiul lui. Se pare ca nu. E asistentul lui. Si tocmai ia inmanat acestui asistent subiectele de examen pentru clasa lui urmatoare. Aparent ciudatul ila ochelarist trebuie sa face 30 de copii dupa foile de examen si dupa aceea sa le inchida in dulapul profesorilor. Si uite cum imi vine mie o idee geniala.
Dar organizarea prioritatilor e importanta. In primul rand trebuie sa exersez pentru echipa de majorete. In al doilea rand trebuie sa aflu numele tocilarului ochelarist, si in al treilea rand trebuie sa gasesc o modalitate sa il conving pe ciudatul ila sa-mi dea subiectele. Dar cat de greu poate fi? Nimeni nu imi spune mie nu.
Chad POV
Inca doua luni si pot scapa linistit din gloata asta. Zau cateodata imi vine sa strig la ei si sa ii injur. Privesc in jurul meu si e haos total. Odata ce se suna clopotelul toata lumea se grabeste undeva. Si normal, cum ar putea ei sa ma observe? Dar prefer sa nu o faca. O adunatura de ignoranti cu creierele spalate.
-Chad, vezi sa ai grija ca aceste subiecte sa ajunga in dulapul profesorilor. Dar mai intai fa 30 de copii.
Profesorul meu si mentorul meu, Domnul Priss imi da cateodata sarcini. Are incredere in mine, desigur castigata prin munca grea. Am cele mai mari note si particip an de an la olimpiade. Note doar de 10. De un an de zile sunt asistentul lui personal si chiar are incredere in mine sa-mi lase subiecte de examen pe mana. Desigur eu nu am de ce sa incerc sa copiez...prefer sa fiu corect si sa invat.
-Da, nu va faceti griji am copia de la cheia de la dulap la mine.
-Foarte bine.
Desigur principalul motiv pentru care sunt asistentul lui este pentru ca aceasta micuta sarcina imi acrediteaza foarte mult notele pentru facultate. Planuiesc sa intru la medicina si sa fiu medic chirurg. Un medic chirurg corect.
Dar mai intai trebuie sa scap din gloata asta de ignoranti. Nu inceteaza niciodata sa imi faca viata un calvar, sau macar sa incerce, ca de fapt nu prea le reuseste. Ca orice tocilar acreditat nu sunt tocmai primit bine la scoala. Desigur nu au folosit niciodata violenta fizica, dar verbala tot timpul. Nu e zi in care sa nu-mi adreseze cu cuvinte jignitoare doar pentru ca am un coeficient de inteligenta mai mare ca al lor.
Doar doua luni si pe urma incep o noua viata.
In imagine este Chad. Cred ca Logan e actorul perfect sa-i dea viata.
De asemenea cred ca ati observat ca numele de familie al fiecarui personaj reprezinta calitatea/defectul care ii reprezinta cel mai mult. Daca Bianca este Evil (rea) datorita faptului ca in majoritatea timpului este o scorpie, Mickey este Power (putere) datorita faptului ca este un capitan si lider inascut, Chad este Right (corect) datorita caracterului drept si onest, atunci as vrea sa citesc parerile vostre de ce Daniel este Ash (scrum).
App love ones pentru cei care sunt fani fanfic cu One Direction prietena mea BeatriceDamaceanu iubeste sa scrie povesti despre ei. Asa ca daca va intereseaza cautati pe profilul ei.
Desigur parerile cu privire a capitol, de orice fel sunt bine venite. love y'all