Buna, deși este pentru prima oară când atașez un "capitol bonus",( urăsc cum sună așa că îl vom numi extracapitol ), vreau să vă mulțumesc din nou pentru că ați fost alaturi de mine, acum îi dau dreptate lui Alejandro când spunea că se simte un incult că nu-și putea găsi cuvintele de dragoste, eu nu-mi pot găsi cuvintele de mulțumire. Să nu vă mai rețin mult, vă invit să citiți acest sfârșit și să vă luați rămas bun de la cei care ne-a făcut să râdem, să plângem și să ne uimească. După acest extra capitol vă voi prezenta, continuarea, dar cum spuneam vorba lungă sărăcia omului așa că, LECTURĂ PLĂCUTĂ IUBITOARE DE FRUMOS!!!!
Laura se trezise din nou singură, însă alături de trandafirul roșu pe care îl găsea pe pernă lui ori de câte ori el obișnuiește să plece.
Îl luă, îl mirosi, îl sărută și îl așeză în vaza alături de ceilalți, ieșind apoi pe balcon și închizând din nou ochii lăsând briza mării să o învăluie.
Imediat după stabilirea lor în Spania, bunica soțului ei murise împăcată că ultima sa dorința fusese îndeplinită.
Deși locuiau în continuare în vila din Sevilla, Alejandro cumpărase și o casă de vacanță pe malul mării, în Malaga, micuța Laura adora apa.
Bineînțeles că nu scăpase nici aici de Miruna și Alex, cei doi îi urmase peste tot.
Se afla pe ultima sută de metri, sarcina fiind monitorizată de doi medici ginecologi, unul în Sevilla și unul în Malaga, voiau să fie pregătiți în orice moment.
Coborând în bucătărie găsește micul dejun deja pregătit alături de un alt trandafir, platoul cu fructe proaspete pregătit atent de soțul ei a fost devorat într-o clipă.
Ieșind din casă se apropie de șezlongul ei , nu-i vedea însă le auzea râsetele și țipetele de bucurie, își întinse prosopul și cu mișcări blânde își masă pielea cu loțiunea cu factor de protecție mare.
Cu burtica rotundă mângâiată de soare, se așeză leneșă ascultând zgomotul valurilor.
- Bună dimineață, auzi vocea cumnatului său, își îndreptă atenția spre cei doi îndrăgostiți care făcuse un obicei dimineața, plimbarea pe plajă.
Un junghi o opri să le răspundă însă încerca să se ridice când un alt junghi își făcu apariția.
- Laura, ești bine? se aruncă în genunchi lângă ea Miruna speriată.
- Da, sunt bine,ah! cu greu Laura putea pronunța cuvintele însă teama ei crescu atunci când auzi vocea soțului său și a fiicei sale care se apropiau alergând de ea.
- Suna la salvare, îi porunci Miruna lui Alejandro, Alex tu fă o plimbare cu micuța .
Deși protestase la început micuța Laura accepta să își părăsească părinții pentru câtva timp.
După scurta convorbire cu cei de la urgențe Alejandro se așeză în genunchi lângă șezlong, văzând chipul chinuit de durere al soției sale, apoi își îndreptă atenția spre Miruna care îi dezlegă șnurul slipului soției sale.
- Surioara împinge acum! o îndemnă Miruna.
- Nu-mi spune tu ce să fac, la naiba Miruna ești medic stomatolog, zbieră la ea încercând să scape de durerea îngrozitoare.
- Mi amor uite ambulanța este pe drum, cea de la dispecerat mi-a spus că....
- Nu-mi pasă ce ți-a spus, eu nu pot să nasc natural, îl prinde de gulerul cămășii și îl strânge cu putere, nu pot să îl pierd și pe ăsta nu....nu....
- Nu o să-l pierzi, încearcă să o liniștească, sunt alături de tine și nu voi permite așa ceva, îți jur.
O contracție puternică o face să-și desfacă picioarele și să își arcuiască spatele, zbiera, respiră zgomotos și începe să plângă.
- Nu vreau să-l nasc aici și acum Ale, nu.....vreau la spital....
- Alejandro repede un prosop, strigă Miruna.
Împinse puternic deși nu-și dorea, trupul ei acționa singur împotriva voinței sale, intensitatea contracțiilor era copleșitoare.
Miruna stătea în genunchi între picioarele ei și își trecea din când în când cu palma pe frunte pentru a-și șterge transpirația.
Asemenea unui iepure fricos Alejandro își mușcă buzele în continuare și încerca să o liniștească pe Laura deși el era cel care avea nevoie de sprijin, respira în același timp cu ea și chiar avea impresia că împinge și el ori de câte ori aceasta avea contracție.
Strigătul puternic al Laurei care ar fi putut înfiora orice muribund îl făcu să tremure și să se înfricoșeze, însă atunci când a auzit un glas subțire de copil s-a transformat într-o stana de piatră.
Miruna se ridică în picioare epuizată și ea cu bebelușul în brațe plângând de fericire, nu știa de ce dar în acel moment se simțea ca o învingătoare și bebelușul din brațele era trofeul ei.
- Am....am reușit, reușește să spună Laura deși gâtul o ustura.
Plânsul bebelușului se opri atunci când a fost așezat cu blândețe la pieptul mamei sale, Alejandro era încă înmărmurit și doar ochii i se mișcau, nu știa ce să facă, cum să procedeze, ce să spună, totul a fost traumatizant, copleșitori, sfâșiitor pentru psihicul lui, fără voia lui asistase la nașterea fiului său.
Când Laura a simțit obrăjorul lui cald și fin lipit de pieptul ei nu s-au putut abține din plâns.
Îndemnat și condus de Miruna , Alejandro se așeză din nou în genunchi lângă Laura și fiul său, cu teamă îi mângâie capușorul și își sărută pe frunte soția.
- Ești ...ai fost... încercă să își găsească cuvintele pe a o descrie însă nu reuși, Laura în schimb îi zâmbi cu dragoste și își îndreptă privirea spre echipa de paramedici care alergau spre ei ținând în mână gențile cu echipamentele mobile.
***************
Noul membru al familiei Sanchez astăzi împlinea un an, încă alăptat și dependent de brațele mamei sale acesta refuză pe orice se apropia de el, astfel copleșită de "atenția" fiului său Laura încerca să retrăiască și momentele pierdute.
Micuța Laura era îndrăgostită de fratele său, voia să fie prezentă cât mai mult lângă el, așa că rămânea lângă pătuț ore întregi și îi citea din cartea cu povești scrisă împreună cu mama ei.
Vila familiei Sanchez era împodobită de sărbătoare, tortul mare în formă de cifra 1, decorat cu fructe proaspete și balcoanele colorate agățate sau pur și simplu lăsate pe iarbă, anunță o petrecere e cinste .
- Mi-a fost atât de dor de tine ... își îmbrățișa soția pe la spate Alejandro.
- Tu vorbești serios? Ai plecat de lângă mine acum 5 minute , îi răspunse amuzată.
- 5 minute? o întrebă acesta de parcă era îngrozit , asta înseamnă o veșnicie, nu vreau să stai departe de tine nici o secundă, trebuie să recunosc că sunt destul de gelos pe micuțul șmecheraș, te atinge în ultimul timp mai mult decât mine.
- Tu vorbești serios? Se întoarce mirată spre el.
- Bineînțeles, nu ai văzut cât de dependent este de tine, nu accepta pe nimeni lângă el, știi ce am pățit în noaptea aia.
( Auzind scâncetul fiului său, Alejandro se ridică din pat în speranța că Laura nu se va trezi , era la propriu epuizată și el se simțea neputincios că nu putea să o ajute cu nimic, deoarece fiul său refuză să stea în alte brațe, așa că o idee îi încolțește în minte, se repede în baie unde pune mâna pe parfumul soției sale apăsând de 2-3 ori pe el, în speranța că dacă micul terorist va simți parfumul mamei sale va adormi în continuare.
Fericit de idee și parfumat iese din baie și se îndreptă spre pătuț, îl luă în brațe cu grijă și începu să îl legene, se plimba cât era camera de mare și planul părea că reușește însă fără să își de-a seama începu să-i cânte.
Îngrozit de ceea ce tocmai făcuse se opri, bebelușul deschise un ochi ,apoi pe celălalt, se încruntă și se dezlănțuie furtuna.)
- Numai tu puteai să faci asta, se pare că vom avea o petrecere destul de mare, îi face semn spre poartă schimbând subiectul.q
Invitații soseau rând pe rând plini de cadouri , aceștia erau întâmpinați de clovni și prințese care îi conduceau spre grădină.
- Chiar nu pot să-mi răpesc soția câteva clipe ? îi șopti Laurei la ureche, rochia asta îți vine de minune însă cred că fără să arăți mult mai bine.
- Dragul meu soț , vreau să privești cu atenție trupul încă zvelt și să te bucuri de momentele pe care încă le putem petrece împreună.
- Nu înțeleg...
- În curând mă voi transforma din nou într-un balon, își duce mâna în zona abdomenului, iar de atenție nu știu ce să-ți spun ... pentru că vom deveni pentru a treia oară părinții și culmea este tot băiețel.
- Poftim? întreabă șocat și tresare atunci când aude aplauze în spatele său.
Invitații fără voia lor asistau bucuroși la așa zisele clipe de intimitate între cei doi soți.
Laura se apropie de buzele soțului său și îl sărută scurt apoi se îndreptă spre cei prezenți lăsându-l în urmă.
- Am pierdut ceva? apăru Alex de nicăieri.
- Tu? Tu n-ai pierdut nimic , îi răspunse Alejandro încă șocat , eu mi-am pierdut soția frate, presimt că în curând cu sau fără voia mea voi dormi în grădina.
- I-ai făcut ceva?
- Da, oftă, chiar i-am făcut...este însărcinată, voi avea un băiat, spuse rar de parcă abia acum își dădea seama de sensul cuvintelor și tresări de parcă s-ar fi trezit din transă, Dumnezeule voi fi din nou tătic, Dumnezeule, își duse mâna la frunte, Laura unde ești Laura? își strigă soția.
O caută ca un disperat prin gradina mare însă acesta nu era, intră în casă și de această dată o găsi în bucătărie așezând câteva brioșe pe o farfurie.
- Ale, ce ai pățit? îl privi pentru o clipă speriată.
- Voi fi din nou tătic? Adică...vrei să spui că voi fi de trei ori tătic? o întrebă apropiindu-se de ea.
- Ei bine domnule Sanchez se pare că acesta este adevărul, te-ai prins cam greu ce-i drept, îl atenționa în glumă.
Alejandro o apucă de mână și o trase spre cămară.
- Ce faci? Ale unde mă duci ?
- Să mă bucur de soția mea cât mai pot, îi făcu din ochi și o împinse în cămară închizând ușa în urma lor.
*************
- Alejandro, te rog mă simt destul de bine și mai am 2 săptămâni până la marea întâlnire, vreau să merg și eu cu voi, se milogi Laura, Jorge s-a învățat deja cu Miruna , el poate rămâne acasă și mergem doar noi trei, face semn spre soțul și fiica ei care o priveau cu milă.
- Mi amor poți să te superi pe mine dar nu poți să mergi, știi prea bine ce ai pățit cu Jorge, mai bine intru în arena să mă lupt cu 3 tauri odată decât să asist din nou la o altă naștere, te rog, își ridică mâinile deasupra capului.
Laura se botoși și îl privea cu ochii umeziți.
- Am spus nu, încercă să se facă clar Ale însă fără nici un succes, bărbia Laurei începu să tremure semn că începe să plângă.
- Nu mai merge nimeni la cinema, gata, vedem filmul în salon, pufni într-un final Alejandro însă acum cea care era pe punctul de a plânge era fiica lui.
- Nu...te rog...nu și tu...i se adresă celei mici.
- Hai mergeți voi, le vorbi Laura dintr-o dată calmă și resemnată, dar să-mi aduceți floricele caramelizate , bine?
Alejandro era învățat cu schimbările bruște de temperament a soției sale așa că se comporta de parcă nici o discuție nu avusese loc, se aplecă și o sărută înainte de a ieși, era convins că firele de păr alb în curând își vor face apariția.
La nici 5 minute după plecarea lor, Laura se așează cât mai confortabil pe canapeaua din salon, Miruna era în camera lui Jorge îl adormea și astfel putea să se bucure de câteva clipe de liniște.
Clipele de liniște s-au transformat în câteva contracții ușoare urmate apoi de ruperea apei.
Laura expiră și încercă să-și păstreze calmul , întâlnirea de gradul 0 se apropia și pentru o clipă se bucurase că Alejandro se încăpățânase să-i însoțească la cinema.
Știa că timpul îi este limitat însă se mișcă cu încetinitorul, suna la ambulanță și apoi urcă scările spre camera ei, unde se schimbă de haine și își luă trolerul pregătit , intră în liniște în camera micuțului Jorge pe care îl sărută pe frunte și apoi îi făcu semn surorii sale să o urmeze pe hol.
- Te rog să-l suni pe Alejandro, peste 45 de minute, îi spuse după ce își consultă ceasul de la mâna, și să-l anunți că sunt la spital.
- Ce? Ce s-a întâmplat? o întrebă Miruna speriată imediat ce vede trolerul în mână ei și auzi sirenele ambulanței.
- Micuțul vrea să ne cunoască, nu te speria , sunt bine, își sărută pe obraz sora care stătea înmărmurită în fața ei și ea rămase traumatizată de durerea surorii sale la nașterea nepotului său, așa că decise să adopte în loc să-i facă.
Laura ieși din casă cu zâmbetul pe buze și se urcă în ambulanță alaturi de medic și asistentă.
- Ce ? Vrei să spui că Laura este la spital sleită de puteri și dureri de 45 de minute? De ce naiba nu m-ai sunat atunci ? urlă în telefon Alejandro care nu aștepta răspunsul Mirunei și închise.
- Tati? Ce s-a întâmplat? îl întrebă Laura care stătea cumințică în scaunul ei pe bancheta din spate.
- Mama ta este la spital, frățiorul tău se pare că s-a cam grăbit, apasă pe accelerație și schimbă direcția mașinii.
Bucuria micuței Laura se transformă în cântecele și bătut din palme pe tot parcursul drumului, deși nu voia Alejandro o acompania în speranța că va putea să se liniștească și că va apărea în fața soției sale ca un bărbat puternic și mândru.
Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg pentru că atunci când a intrat alături de fiica sa în salon conduși de asistenta de servici și o văzu în pat pe soția sa care strângea la pieptul ei pe fiul lor, îi venea să leșine.
Încurajat de zâmbetul soției sale se apropie cu pași mici și nesiguri de pat.
- Vrei să-l ții în brațe? îl întrebă Laura.
- Nu știu, nu vreau să-l fac să plângă, doarme atât de frumos, este superb...
- Întinde brațele, îl îndemnă Laura.
Ajuns în brațele tatălui său bebelușul se cuibări încercând să-și găsească pozitia confortabila după care adormi.
- Cum a fost la film? o întrebă pe fiica ei care se urca lângă ea în pat și pe care o strângea la piept cu dragoste.
- Foarte frumos mami, ți-am adus și floricele, sunt în mașină, tu cum te simți?
- Sunt bine scumpa mea.
- Mami...
- Da?
- Cred că doi bebeluși ne ajung, eu zic sa închide contul și să nu mai facem nici o comandă.
- Promit că nu vom mai comandă nici un bebeluș, ei bine dragul meu te-ai gândit ce nume îi vom pune acestui bebelușul grăbit? își întrebă soțul care încă îl privea vrăjit pe fiul lor.
- Emiliano , fiul nostru se va numi Emiliano, vorbi ușor să nu-l trezească și se apropie și el de pat și se așeză alături de soția și fiica sa.
Prinzând curaj își ținu fiul cu o mână și cu cealaltă îi mângâie chipul soției sale pe care o priveau asemeni unei zeițe.
- Nu te merit, cum aș putea să îți mulțumesc pentru tot ? Cum?
- Iubește-ma până la sfârșit și dincolo.
Momentul lor de tandrețe este întrerupt de Miruna și Alex care intrase ca un taifun în salon ținându-l în brațe pe micuțul Jorge.
Micuța Laura se așeză mai comod pe marginea patului astfel că mama sa să-l poată lua în brațe pe micul Jorge.
Tabloul familiei perfecte era reprezentat acum de familia Sanchez, Alejandro ținându-l în brațe pe micul Emiliano, Laura pe Jorge și pe micuța Laura, era familia unde iubirea, respectul și visurile erau puse pe primul plan.
- Te amo...
- Și te iubesc în același timp.
Fericirea avea chipul lor, tabloul familiei perfecte!
Rămas bun!