Ryan
Eram atât de aproape de buzele ei. Îi puteam simți respirația pe ale mele. Tot ce voiam era să îi sărut fiecare zonă a buzelor încet, pe rând. Voiam să o gust pentru prima dată.
Până când Max a întrerupt totul.
A plecat la bucătărie roșie toată.
Ryan ce dracu' e cu tine? De când ești tu așa amorez?
De când am cunoscut-o pe ea.
Nu știu ce are Kaira, dar îmi provoacă fluturi și strâmtarea pantalonilor. Doamne! Parcă aș fi un adolescent în călduri. Trebuie să îmi vin în fire. Ce naiba? Am 21 de ani!
Ceasul de pe perete arăta 23:50 când blonda mea a ieșit din bucătărie cu două pahare de cristal și o sticlă de șampanie.
A scos dopul și a turnat în fiecare pahar lichid până mai sus de jumătate.
-Hai afară, să nu pierdem artificiile! a zis mica de ea mai entuziasmată decât un copil.
Am râs.
Mi-am luat geaca pe mine și cârja. Rămăsesem cu una, pentru ca simțeam cum îmi e din ce în ce mai ușor să merg.
Și-a luat și ea geaca și am ieșit.
23:56
-Kaira, vreau să îți mulțumesc. Nimeni nu ar fi stat atât după fundul meu bolnav. Nimeni nu mi-ar fi împins căruțul 3 luni la rând. Nimeni nu ar fi făcut ceea ce ai făcut tu pentru mine. Sunt atât de recunoscător că te-am întâlnit. Și să fiu al naibii dacă aș fi trecut peste toate astea fără ajutorul tău. A, și încă ceva. Îmi place dansul tău din funduleț dimineața când prepari cafeaua, am zis eu și am văzut-o roșind toată.
Am ras ușor.