Victime neliniștite
Lacrimi îți curg pe-ai tăi obraji
Căci te-a orbit și nu mai vezi,
Ești fermecat de-ale ei vrăji
Și ai ajuns să n-o mai crezi.
Te-ntrebi de ce oare te chinuie,
Și ce-ai făcut de ești vinovat?
Ea continuă să te învinuie
Pentru ce? Tu tot n-ai aflat...
Și ai ajuns să nu mai crezi
Vreodată ea să fi iubit.
Nu mai poți nici să meditezi
Fiincă ea te-a neliniștit.