- Ce se petrece?!
- Se, se pare ca esti intr-un fel conectata cu Luna.
- Are sens.... cand m-am nascut, eu practic dormeam. Mama si tata au mers cu mine la mai multi doctori, dar nici unul nu a stiut ce sa le zica. Dar, intr-o seara, pe cand era Luna plina, parintii mei m-au dus intr-un golf din apropiere de unde Luna se vedea perfect. Aceasta a luminat apa iar eu m-am trezit. De aceea am si ochii de culoarea asta.
- Sunt minunati!
Dupa ce i-am spus lui Roger povestea, am iesit pe mal si am stat pe un ponton privind Luna in continuare si asteptand sa ne uscam.
Incet incet am inceput sa ne intoarcem spre castel. La un moment dat lui i-a venit ideea:
- Stii, ma gandeam, poate asa iti poti controla piterile mai bine...
- Ar putea merge! Dar maine seara. Acum.... verau... decat.... sa..... dorm....... un pic! am zis si am adormit, cazand in bratele lui.
M-a dus pana in camera mea, acolo unde m-a lasat pe pat si a plecat.
In seara aceea, am inceput sa am cosmaruri legate de parintii mei.
A doua zi am aflat ca vasul pe care se aflau ei s-a scufundat si ca nimeni nu a putut fi salvat. Roger a incercat sa ma inveseleasca dar nu a finctionat. Eram prea trista.
In aceea zi am stat aproape toata ziua pe balcon, privind Soarele si asteptand sa apuna.
Dintr-o data, Roger a intrat in camera:
- Esti bine?
- Nemaipomenit! Parintii mei tocmai ce s-au scufundat in mare iar eu astept sa apuna Soarele de ore bune.....
- Imi pare rau Luna! Chiar imi pare! Si daca te ajuta, si eu i-am pierdut pe ai mei.
- Serios? am intrebat eu printre lacrimi.
- Da, altfel, cum credeai ca asi fi avut acces la tron?!
Dupa inca o ora, Luna a apus insfarsit si eu si Roger am ieist ca sa imi exersez transformarile.
La inceput m-a pus sa imi eliberez mintea si apoi sa ma gandesc la ce s-a intamplat ultima si singura data cand m-am transfoarmat in lup.
Prima data nu am crezut ca va functiona si ma gandeam sa renunt, dar la cateva minute de concentrare, am reusit insfarsit!!!
Ma simteam asa de bine, parca mereu ar fi trebuit sa fie astfel....
Acum aveam blana, patru picioare si aratam cam asa:
- Felicitari, Luna!!! Acum incearca sa revii la normal.
Am inceput sa incerc sa reajung la forma mea umana dar nu mergea. Apoi am avut o presimtire, am inceput sa alerg spre apa dupa care am sarit.
In apa m-am transformat inapoi dar din nou nu aveam haine pe mine. L-am asteptat si pe Roger stand in apa cu ea pana la gat.
- Luna!!! Luna!!! Luna..... aici erai! Esti bine??
- Nu! i-am zis eu in timp ce plangeam. Am uitat sa-ti zic si de asta.... nici o data nu am reusit sa ma transform cand am vrut eu, si mereu ajung goala, am continuat eu printre suspine, sunt o pierdere de timp!!!
- Nu fi cruda cu tine insati! mi-a zis in timp ce a intrat si el in apa pentru ami da o haina, dupa care m-a luat in brate si m-a transportat pana la mine in camera.