Au trecut doi ani de la moartea iubitei mele, mi-am facut o relatie cam de 4 luni, cu Bambi. Copiii s-au obisnuit cu ea mai ales ca mi-a fost alaturi tot timpul de cand Samira a murit.
Nu, nu pot spune ca am trecut peste, nu as putea pe nimeni sa iubesc cum am iubit-o pe ea, dar incep sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu mai e.
Amir e mult mai energic ca Aman. Vorbesc amandoi atat de frumos, mie si lui Bambi ne place sa "radem" de ei cand prounta diferite cuvinte.
Totusi Aman a intrebat-o pe Bambi ceva ce m-a socat si m-a facut sa plang.
"Tu esti mama?"
"Nu iubire, dar va iubesc enorm pe amandoi"
"Și mama?"
Bambi nu i-a răspuns si doar a schimbat subiectul. Din ziua aia sunt atat de trist si de nervos.
*Confesiunile lui Ethan*
Te-am visat iubito, sunt atat de fericit ca mi te arati, te simt mereu langa mine in fiecare dimineata te vad in bucătărie facandu-mi cafea. Vorbisem ca o sa schimbi tu scutecele. Aman are ochii tai minunati si Amir face V-ul ala din degete cum il faceai tu.
Stiu ca imi spui sa o iubesc pe Bambi si sa nu o mai indepartez de mine, dar nu pot, simt ca te tradez, tu trebuia sa fii acum cu mine. Ii iubesc pe băieții nostrii, dar mai mult te iubesc pe tine si nu ma simt vinovat pentru asta. O sa ne vedem curand.
*Confesiunile lui Bambi*
Il iubesc pe Ethan si stiu ca mereu o sa o iubească pe Samira, dar sper ca in curand sa ma iubeasca si el pe mine.
Nu ma lasa sa il alint, nici el nu ma alinta, ne spunem pe nume. Ma distanteaza de el, azi am de gand sa ii fac o surpriza, te rog sa nu te superi pe mine Samira, nu am sa le fac rau celor trei baieti ai tai.
Am urcat in masina, locuim la parintii lui Ethan, i-am lasat pe micuti cu bunica lor si am plecat la magazin. Am luat multe lucruri pentru ziua asta, sper sa ii placa.
Am ajuns acasa si am pregatit in dormitor o masa, spaghete, lumanari, trandafiri, film, ciocolata calda si bezele. O seara frumoasa Ethan.
A ajuns acasa, a intrat in dormitor cum face de obicei sa se schimbe si sa mearga la masa, s-a oprit cand m-a vazut, cand a vazut camera. A avut o privire blanda si am vazut un zâmbet.
A venit la mine si m-a luat in brate.
-Multumesc. A spus cu vocea calda.
-Ma bucur ca iti place. Haide schimba-te si sa mancam. Am facut spaghete.
Ne-am asezat la masa si am auzit copii incepand sa planga, a vrut sa se ridice, dar i-am spus sa stea ca ma duc eu.
M-am dus in camera unde Elisabeta incerca sa ii potoleasca pe cei mici.
-Heii?! Ce e galagia asta?
-Amir! Tipa Aman.
-Baieti liniste! Tati vrea sa doarma si nu poate din cauza voastra.
Au tacut si eu am plecat înapoi in dorimitor.
Ne-am pus in pat si mi-a pus capul pe umarul lui. Il simteam insfarsit aproape de mine si nu doar fizic.
-Imi pare rau pentru cum m-am purtat. Tin la tine, dar imi e greu fara Samira. A deschis el subiectul.
-Stiu, te inteleg, sper doar sa ma lasi sa iti fiu alaturi.
M-a pupat pe frunte. Am băut ciocolată si am adormit.
Ce idei aveti pentru capitolele bonus?