-Ryan... nu știam toate astea.
-Știu. Nimeni nu știe în afară de tine și încă 2 prieteni. Am simțit că ești persoana potrivită căruia să îmi pot spune bagajul de probleme din ultimii ani, a spus el scăpându-i o lacrimă.
-Stai liniștit, nimeni nu va afla. Nu plânge, am zis și l-am îmbrățișat.
M-a îmbrățișat înapoi scăpându-i încă câteva lacrimi.
L-am mângâiat pe spate.
-Liniștește-te, va fi bine. O să vezi, am zis.
S-a calmat într-un final. Am scos niște șervețele din buzunar și i-am șters lacrimile.
-Ryan... în februarie anul acesta s-a întâmplat cel mai urât lucru din viața mea.
-Ce anume?
-Eram împreună cu un tip. Și îl iubeam. S-a întâmplat fix ceea ce am pățit cu Ben, doar că mai grav, mult mai grav. Am fost rapită de el și încă 2 prieteni. Nu știam unde, aveam un sac pe cap. Poliția și ai mei au ajuns târziu, însă fix la momentul potrivit, înainte de... știi tu. Înainte să înceapă. Am mers zilnic 3 luni la psiholog.
-Kaira, asta e îngrozitor, a zis el îngrijorat.
-Da, și era să o pățesc din nou, dacă nu erai tu. Ryan, tu spui de anturaje proaste, dar tu mi-ai salvat viața.
-Am făcut-o pentru că meriți. Reușești să scoți cea mai bună variantă din mine și țin la tine.
-Și eu țin la tine, Ryan.
M-a sărutat pe frunte zâmbind. Am povestit mult și bine cu Ryan.
I-am povestit despre problemele mele de sănătate care persistă de când aveam trei ani și până acum.
El mi-a povestit de pariul pe care l-au pus foștii lui amici.
Îmi era nașpa și să ascult ce era pe cale să mi se întâmple.
Ryan mă tot mângâia pe spate.
Era o senzație foarte plăcută, din întâmplare .