7 august 2020
L-am tot observat pe bucătar. S-a întors la standul cu pește. Astăzi s-a uitat îndelung la mine.
Oare își amintește de puștoaica de 14 ani care îl urmarea? Nu cred.
Tipul a rămas la fel de drăguț. Mi-a oferit unul dintre zâmbetele lui, însă ceva mai ștrengăresc decât cel de acum 2 ani.
Într-adevăr, arătam puțin diferit. Slăbisem câteva kilograme, părul meu era ceva mai lung și ajunsesem la 1,60 metri înălțime.
Probabil nici nu își aduce aminte de mine și eu încep iarăși cu scenariile din capul meu. A început să danseze pe una din piesele ce s-au auzit prin restaurant.
S-a urcat pe o tejghea și a reușit să convingă mai mult de un sfert de restaurant să danseze cu el. Am început să chicotesc stând la coadă la paste. A venit la mine amenințător de repede și m-a luat de mână învârtindu-mă. Am chicotit odată cu el.
O doamnă în vârstă care era, după cum arăta, înnebunită după melodie a venit și l-a luat pe Ryan la dans. Râdeam cu poftă când vedeam ca tipului chiar îi plăcea viața.