Proxima se trezi din somn, ca dintr-unul normal, cascând. Părea nedumerită, nu înțelegea de ce trăiește... ce s-a întâmplat?
Lucifer: Oh, Proxima! Ești vie!? Credeam că după ce ți-a facut Z...
Proxima: Da ... nici eu nu știu cum...
Deși practic știam...
Demonul mi-a zis că este un mod prin care poate rupe blestemul și nu m-ar mira ca acel mod să fie vreun sărut sau ceva legat de dragoste, dar cum aveam să-i spun lui Lucifer, dragostea vieții mele, ca m-a sărutat nenorocitul ăla?
Cel puțin acum a dispărut, sau cu impresia asta trăiesc pe moment...
Ce e clar, e ca m-a iubit
Ca de altfel...
Eram moartă acum.
Lucifer: Te iubesc atât de mult, Proxima!
Proxima: Stai, dar... ce e cu tine? Saia murea... tu... mureai... acum ești bine?
Acum stau să mă gândesc dacă Z nu l-a pupat și pe Lucifer sau ceva...
Lucifer: Saia e mama mea, ea reprezintă Universul și are grija de el... Chiar crezi ca ceva ce nu poate fi vazut, poate fi omorât?
Proxima: Nu știu... nu m-am gândit la asta... dar stai! Amuleta? Ce era cu ea?
Lucifer: Ce amuletă?
Proxima: Saia avea... o amuletă.
Lucifer: Nu știu nimic de asta... poate era doar o bijuterie care să inducă în eroare, poate făcea parte din planul ei.
Ma gândesc și, cred ca Lucifer are dreptate. Astfel n-am cum să-mi explic, cel puțin acum. Dar dacă amuleta aceea, chiar făcea parte din planul ei, de ce a vrut-o Z? Sau oare si el facea parte din plan si probabil am să-l vad sănătos mâine la ușa mea?
Încerc sa nu-mi bat capul cu asta. Sunt fericită aici în prezent, cu Lucifer și-
Proxima: Unde e Vincent?
Lucifer: E bine, nu te teme... e la Saia. Câmpul ei în sfarsit s-a deschis... nici nu știi câte amintiri mi-au revenit... pot vedea clar dacă închid ochii imaginea ei, cum mă ridică în brațe... eram un copil...
Proxima: Și acum ești Regele Iadului, zic în timp ce îl strâng în brațe, fără a păți ceva. Îl simt cald... și plăcut. E ceva atât de puternic că vocea mă trădează și-i spun ,,Te iubesc''. Nu-mi raspunde, așteaptă mai mult si știu asta. Nici nu trebuie sa-mi răspundă, mi-a demonstrat până acum cât de tare mă iubește.
Lucifer: Un sărut mai lung, te rog.
Zâmbesc.
Am cunoscut-o mai bine pe Saia în ziua aceea. Am stat mult de vorba cu ea. A venit si Creatorul într-un final. Ghiciți de ce nu s-a implicat pana acum? Exact, Saia. Ea controla totul din globul ei de cristal, si daca s-ar închide acum... probabil am uita cu toții de ea. De ce și-a amintit oare Z? Nu știu... poate făcea parte din planul ei si asta. Poate voia sa ma cunoască în persoana. Acum știu o parte din Univers, mai am de aflat însă altele. Am timp destul... nu am murit încă...
Totuși, îmi e dor de mama. De faptul că ea mi-a fost cea mai apropiată persoană în tot acest timp.
Îmi e dor de Roxane... chiar dacă a primit ce merita, sunt genul de persoană care le vrea binele tuturor.
Și ciudat e faptul... că îmi e dor de Z? Am... pacatuit cu el... si știe si Saia asta. Cred ca și Lucifer bănuiește ceva slab, sper sa nu ne certam zilele viitoare pe asta!
Odată cu amintirile receptate cu Saia, Creatorul și Lucifer parcă se simt diferit si văd pe fețele lor ca se iubesc în interior. De ce nu vă puteți iubi?
Dar curând aflu, ca s-au liniștit lucrurile între ei... și Armageddon-ul s-a potolit. Poate în sfârșit lumea va fi un loc mai bun și nu e nevoie de o Apocalipsă să demonstrăm asta. De fapt, aceasta a fost apocalipsa care a venit. Ma uit catre Creator și-l văd zâmbind slab.
Creatorul: Bravo Proxima, ai trecut testul.
Proxima: Mersi mult Creatorule, dar eu acum ma bucur de voi. Nu v-am văzut așa fericiți de mult!
Creatorul: Ai dreptate, sunt fericit de fiecare data când Lucifer e lângă mine.
Lucifer: Nu și invers bătrâne!
Creatorul: De ai simți si tu la fel...
Lucifer: Niciodata.
Proxima: Lucifer!
Lucifer: Bine mint. Nu total, doar în jur de 99%.
Creatorul: Nu am nevoie de mai mult.
Proxima: Poate acum va veți înțelege!
Lucifer: Nu prea cred.
Creatorul: Dragul meu frate, te iubesc mai mult ca orice e sfânt în această lume!
Lucifer: Uh! Faci asta intenționat?
Creatorul: Pentru că te iubesc! zâmbi jucăuș el.
Lucifer: Și eu.
Proxima: Ceeee! Staaai! Nu creeed! Ce ai zis?
Lucifer: NIMIC! Acum taci!
Saia: Vă iubesc copilașii mei, și pe tine te iubesc Proxima, ca pe fiica mea!
Proxima: Oh... Saia, eu-
Vincent: HEEEI LUME! Am adus brățările Saia!
Lucifer: Nu ți-ai găsit alt moment Vincent?!
Proxima: Vincent! Pentru ce brățări?
Saia: Vedeți voi... nimeni nu trebuie sa știe de existența mea, de altfel balanța asta bine-rău s-ar prăbuși. Așa ca veți uita de mine odată ce închid portalul din nou si va va fi imposibil sa mă găsiți, așa ca va dau niste brățări de pe lumea cealaltă. Când veți fi în lumea spirituală, veți avea niște semne pe mâini sub forma unei brățări negre. Vă va apăra de alte forțe rele din Univers, căci veți afla mai târziu ca sunt altele de care nu știți.
Proxima: Și n-ai de gând să ne spui?
Saia: Ce rost ar avea, dacă după veți uita tot?
Proxima: Adevărat, atunci sper sa le fac fața în viitor...
Lucifer: Împreună.
Vincent: Împreună!
Saia ne sărută pe frunte pe toți, ne-a dăruit brățările și eu, ca sa nu uit de ea mi-am scris pe mână numele ei.
Saia închise portalul și deja simțeam cum o parte din amintirile cu ea mi se pierd. Nu înteleg cum face asta. Îmi venea sa plâng, însă n-am putut. Rapid uit si sentimentul ăsta, nu înainte de a mă gândi ca poate tot ea ne face sa uităm de persoanele moarte.
Lucifer: Acum că am scăpat de Z, ești doar a mea.
Proxima: Și acum că nu mai e Roxane, nici eu n-am de ce să-mi mai fac griji.
Vincent: Ce ți-ai scris pe mână Proxima?
Proxima: Ah? Ă... nu știu...
Lucifer: Ce e Saia?
Proxima: Nu știu...